Obligaţie de a face. Decizia nr. 153/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3541/30/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 153
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: DR. L. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamanta . Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 3000 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați C. Județean T. și . obiect obligația de a face – expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, din oficiu, instanța invocă și pune în discuție excepția tardivității apelului declarat, în raport de prevederile art. 468 alin. 1 NCPC și acordă cuvântul atât asupra excepției cât și pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției tardivității, iar pe fond, solicită respingerea apelului.
După reținerea cauzei în pronunțare și plecarea reprezentantei Ministerului Public, dar înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă consilier juridic C. Agud pentru pârâtul intimat C. Județean T., care solicită să fie luată prezentă, cu concluzii de admitere a excepției tardivității, în principal, iar în subsidiar, pe fond, cu concluzii de respingere a apelului, conform întâmpinării depuse în apel.
CURTEA,
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3000 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta .. TIMISOARA, împotriva paraților C. Județean T. si . obiect declararea utilității publice, ieșirea din indiviziune si solicitarea exproprierii.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea 33/1994, „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.”
De asemenea, art. 7 al. 1 din același act normativ prevede că:
„Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național și de către consiliile județene și C. General al Municipiului București pentru lucrările de interes local.”
Totodată, conform 8, 9 și 10 din Legea 33/1994:
„ART. 8
Declararea utilității publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localități sau zone unde se intenționează executarea ei.
ART. 9
(1) Cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes național se face de către comisii numite de Guvern, iar pentru lucrările de interes local de către comisii numite de delegația permanentă a consiliului județean sau de primarul general al municipiului București.
(2) Comisiile numite de Guvern, pentru lucrările de interes național, vor fi alcătuite din: reprezentantul administrației publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru care se realizează lucrarea de utilitate publică, reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, președintele consiliului județean și șefii compartimentelor de resort, precum și primarii localităților pe raza cărora se desfășoară lucrarea de utilitate publică.
(3) Comisiile pentru lucrările de interes local vor fi alcătuite din reprezentantul consiliului județean sau al Consiliului General al Municipiului București, precum și din reprezentanții consiliilor locale interesate.
(4) Procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile se stabilește prin regulament aprobat de Guvern.
ART. 10
(1) Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale, ecologice sau de orice altă natură care susțin necesitatea lucrărilor și nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere, precum și încadrarea în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
(2) Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliului județean, respectiv Consiliului General al Municipiului București.”
Nu în ultimul rând, art. 3 din Legea 33/1994 prevede că:
„Instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit prezentei legi.”
Din aceste texte legale ca, de altfel, din întreaga economie a dispozițiilor Legii 33/1994, tribunalul a reținut că declararea utilității publice reprezintă o operațiune ce nu poate fi realizată decât de instituțiile prevăzute de lege, intervenția instanțelor de judecată fiind limitată doar la dispunerea exproprierii și la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
S-a apreciat că instanța de judecată nu poate substitui procedura administrativă prealabilă declarării unei lucrări ca fiind de utilitate publică fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești. În consecință, s-a apreciat că sub acest aspect, acțiunea este inadmisibilă.
Tribunalul a reținut că fondul nemulțumirii reclamantei îl reprezintă afectarea dreptului său de proprietate asupra celor trei terenuri.
Ori, Codul Civil prevede în Cartea a III-a – „Despre bunuri”, Titlul II – „Proprietatea privată”, Capitolul I – „Dispoziții generale”, Secțiunea a II-a, că apărarea dreptului de proprietate se realizează pe calea acțiunii în revendicare sau a acțiunii negatorii, după caz.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că în cele trei extrase de carte funciară invocate de reclamantă sunt înscrise mai multe servituți de trecere în favoarea altor persoane.
Cu alte cuvinte, tranzitarea terenurilor reclamantei nu este rezultatul unor fapte ilicite sau a unei exproprieri de fapt, ci decurge din grevarea acestor terenuri de servituți de trecere.
Ori,potrivit art. 885 al. 1 NCC:
„Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.”
De asemenea art. 893 lit. a NCC prevede că:
„Înscrierea unui drept real se poate efectua numai:
a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”.
S-a reținut astfel că drepturile de servitute ce grevează terenurile reclamantei, drepturi reale, sunt opozabile reclamantei, aceasta fiind obligată să le respecte, iar reclamanta poate solicita doar reglementarea modului de exercitare a servituților de trecere, despăgubiri sau chiar răscumpărarea lor (art. 619, 620 și 772 NCC).
În consecință, tribunalul a respins acțiunea și în temeiul art. 453 NCPC a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3000 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a declarat apel reclamanta ., pe care o consideră netemeincă și nelegală, astfel că solicită admiterea apelului formulat si să se dispună schimbarea in tot a sentinței apelate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La termenul de judecată din 17.09.2015, instanța a invocat și a pus în discuție excepția tardivității apelului declarat, în raport de prevederile art. 468 alin. 1 NCPC.
Examinând apelul prin prisma 466 și urm. NCPC, se vor reține următoarele:
Reclamanta . Timișoara a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3000 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul T., la data de 19.05.2015, deși dovada de comunicare a hotărârii, după cum rezultă din înscrisul depus la fila 151 dosar tribunal, s-a realizat la data de 17.04.2015.
În aceste condiții, apelul declarat se plasează în afara termenului legal prev. de art. 468 alin. 1 NCPC și urmează a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de către reclamanta . Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 1, ., jud. T., înregistrată la registrul Comerțului sub nr. J/35/635/_, având CUI_, cu sediul procedural ales la avocat M. G. M., din Timișoara, .. 9 . civile nr. 3000 din 11.12.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați C. Județean T., cu sediul în Timișoara, ., jud. T. și . în .. 31, jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P., aflat în delegație L. L.
Semnează VICEPREȘEDINTE CURTE,
Judecător C. L.
GREFIER,
S. C.
Red. L.L. – 28.09.2015
Tehnored. S.C. – 6 ex./01.10.2015
Tribunalul T., Judecător: L. V.
Un exemplar se comunică părților:
Reclamantei apelante
. Timișoara, la sediul proc. Ales, la av. M. G. M., Timișoara, .. 9 .>
Pârâților intimați
C. Județean T., Timișoara, ., jud. T.
C. Dumbrăvița, .. 31, jud. T.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Cereri. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 326/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
