Obligaţie de a face. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1621/30/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 125
Ședința publică din 24 martie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. G. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 1014/A/14.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții B. G. și B. G., av. H. V., și pentru intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar, c.j. A. B..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamanților a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 8 lei și împuternicire avocațială, iar reprezentanta pârâtei a depus la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, ca fiind pronunțată de către o instanță necompetentă din punct de vedere material și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond Tribunalului T., iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă în mod netemeinic și nelegal, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2268/23.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului Timișoara, prin Primar, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut ca tribunalul judecă în primă instanță, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod pr. civ.: „procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.2, alin.1, lit.d C.pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
La termenul de judecată din data 23.10.2013, reprezentanta reclamantului a învederat instanței că reclamantul înțelege să invoce în susținerea acțiunii prevederile art. 1528 Noul Cod Civ, privind obligația de a face, și nu prevederile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Constatând că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ (care ar putea atrage competența Tribunalului - Secția de contencios administrativ), că litigiul, potrivit precizării reclamantului, este unul de natură civilă și că acțiunea reclamantului, așa cum aceasta a fost formulată, este neevaluabilă în bani, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b, raportat la prevederile art.1 pct.1 Cod Pr. Civ, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Timișoara.
P. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 19.11.2013, iar, prin sentința civilă nr. 7513/03.06.2014 pronunțată în acest dosar, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului Timișoara, prin primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că P. Municipiului Timișoara nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care, în conformitate cu disp. art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție". Față de aceasta reglementare legală, primarul are dreptul să acționeze și poate fi chemat în justiție ca reprezentant al persoanei de drept public, fie singur, fie alături de consiliul local. P. Municipiului Timișoara este o instituție, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că prima instanță a admis excepția formulată și a respins acțiunea formulată de către reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta P. Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Impotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții B. G. si B. G., solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate, ca fiind pronunțată de către o instanța necompetentă din punct de vedere material și, judecând cauza în calitate de primă instanță competentă, să admită acțiunea, ca fiind întemeiată; în subsidiar, au cerut casarea hotărârii atacate, întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisa in mod netemeinic si nelegal si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat, în ceea ce privește competența de soluționare pe fond a acțiunii, că acesta revine Tribunalului T., care, în virtutea dispozițiilor art.95 din C. proc civ. și ale Legii 554/2004, este competent să judece acțiunea reclamanților, care este esențialmente o acțiune în contencios administrativ și nu una în materie civilă, fapt semnalat și de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse în fața Judecătoriei Timișoara.
Având in vedere ca a solicitat eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire, acte care se emit de către administrația publica locala, potrivit art. 2 din Legea 50/1991, precum și faptul că acestea sunt semnate de către Primar, Secretar si Arhitectul Sef, a apreciat că, în speța de față, se impunea, in virtutea rolului activ al instanței, să se pună în discuția părților împrocesarea Primarului Municipiului Timișoara, a Secretarului, a Arhitectului Sef, precum si a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Timișoara. Chiar și în această situație, în opinia sa, P. Municipiului Timișoara are calitate procesuală pasivă, având in vedere faptul ca procesul de emitere a certificatului de urbanism si a autorizației de construire, in mod deosebit, parcurg mai multe etape prin diferitele compartimente de specialitate din aparatul administrativ al Municipiului, iar răspunderea pentru refuzul emiterii actelor solicitate aparține acestui întreg aparat administrativ, respectiv Primăriei. In aceste condiții a apreciat ca excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă in mod neîntemeiat.
In ceea ce privește fondul cauzei, apelanții au arătat că au achiziționat în anul 2006, de la numiții P. I. si P. V. un imobil constând in apartamentul nr. 11 situat la etajul 4 compus din o camera cu dependințe cu 0,88 pc si 4/445 mp teren in folosința si 36,59 mp terasa de deasupra apartamentului situat in Timișoara Claea Torontalului, nr. 35, .. Acest apartament este practic fosta uscătorie, care inițial a făcut parte din părțile comune ale imobilului, fiind scoasa din părțile comune împreuna cu o porțiune din terasa de deasupra blocului, formând spațiu de locuit. In cursul anului 2011, au aflat întâmplător faptul că pentru apartamentul achiziționat de către reclamant, împreuna cu soția sa, B. G., nu s-ar fi obținut autorizație de construire de către foștii proprietari. In fapt, asociația de proprietari din imobilul in cauza obținuse o autorizație de construire pentru acoperirea terasei cu acoperiș tip șarpanta, dupa ce aceasta a fost sancționată contravențional, iar ceea ce a cumpărat a fost o construcție neautorizata. In dorința de a reglementa situația juridica a apartamentului, au inceput sa efectueze demersuri in vederea intrării in legalitate, respectiv a obținerii autorizației de construire pentru spațiul de locuit amplasat pe terasa blocului, insa datorita faptului ca intre parata si Asociația de Proprietari exista un litigiu, li s-a refuzat emiterea documentelor solicitate in ciuda faptului ca pentru aceasta construcție exista întocmita documentația tehnica necesara autorizării in baza Legii 50/1991.
In drept, reclamantii au invocat dispozițiile art. 468 si urm. din C. proc.civ, Legii 554/2004, Legii 215/2001 si Legii 50/1991.
Intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat, întrucât în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, aceasta neavând personalitate juridică.
Pe fond, a arătat că, obținerea autorizației de construire constituie o obligație legală premergătoare efectuării oricăror lucrări de asemenea natură astfel încât cererea apelanților este neîntemeiată, având în vedere că aceștia nu au făcut dovada demersurilor întreprinse pentru obținerea autorizației de construire.
Prin decizia civilă nr. 1014/A/14.11.2014 pronunțată în dosar nr._ *, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanții B. G. si B. G. împotriva sentinței civile nr. 7513/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a reținut în mod corect că pârâta P. Municipiului Timișoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză, admițând excepția invocată de această pârâtă.
Conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură funcțională (formată din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului) care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale comunității locale.
Calitatea de subiect de drept aparține unității administrativ-teritoriale, reprezentată de primar, fapt desprins din dispozițiile art. 67 al. 1 din Legea 215/2001, conform cărora „primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție”.
Contrar susținerilor reclamanților, prima instanță nu avea obligația de a pune în discuție completarea cadrului procesual, câtă vreme, pe de o parte, procesul civil este un proces al intereselor private, guvernat de principiul disponibilității, iar pe de altă parte, reclamanții au beneficiat de asistență juridică specializată conferită de un avocat ales, care, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta P. Municipiului Timișoara a înțeles să precizeze cererea de chemare în judecată, arătând că aceasta este formulată împotriva Primăriei Municipiului Timișoara, prin primar, și că, urmare a acestei precizări, excepția este rămasă fără obiect.
Cât privește susținerile apelanților, conform cărora acțiunea formulată este una în contencios administrativ, iar nu o cerere în materie civilă, această schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată este inadmisibilă în apel, fiind contrară dispozițiilor art. 294 al. 1 C.pr.civ. Astfel, în primă instanță, reclamanții au arătat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie dispozițiile art. 1528 din noul C.civ. Urmare a invocării de către pârâtă a necompetenței Secției Civile a Tribunalului T. și solicitării acesteia ca dosarul să fie trimis spre soluționare Secției de C. Administrativ a aceleiași instanțe, reclamanții au arătat expres, prin răspunsul la întâmpinare, că excepția necompetenței Secției Civile este neîntemeiată, întrucât obiectul cererii nu este anularea unui act administrativ sau reclamarea pârâtei că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de soluționare a unei cereri în termenul legal. Mai apoi, la termenul de judecată din 29.04.2013, reprezentantul reclamanților a arătat că nu invocă legea contenciosului administrativ, iar la solicitarea expresă a instanței, a depus la termenul din 23.09.2013 o precizare a temeiului de drept al acțiunii, arătând că acesta este Legea 50/1991; la același termen de judecată, reprezentanta reclamanților a arătat că nu invocă legea contenciosului administrativ, ci dispozițiile art. 1528 C.civ.. Urmare a acestor precizări exprese succesive, prin sentința civilă nr. 2268/23.09.2013, Tribunalul T., Secția I Civilă a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara, aceasta fiind corect învestită din punct de vedere material.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ. tribunalul a respins apelul ca nefondat, soluționarea cauzei pe excepție făcând de prisos cercetarea motivelor de fond invocate de către apelanți, conform art. 137 al. 1 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții B. G. și B. G., solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate, ca fiind pronunțată de către o instanță necompetentă din punct de vedere material și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond Tribunalului T., iar, în subsidiar, casarea hotărârii atacate, întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă în mod netemeinic și nelegal, și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
În motivare, se arată că în ceea ce privește competența de soluționare pe fond a acțiunii, apreciază că acesta revine Tribunalului T., care, în virtutea dispozițiilor art. 95 din C. proc. civ. și ale Legii nr. 554/2004, este competent să judece acțiunea, care este esențialmente o acțiune în contencios administrativ și nu una în materie civilă. Acest fapt a fost semnalat și de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse în fața Judecătoriei Timișoara în prezentul dosar. Astfel, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâtei la eliberarea documentelor pentru . privire la imobilul în care locuiesc, din Timișoara, Calea Torontalului nr. 35, ., ., respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire.
Având in vedere faptul că aceste două acte se emit de către administrația publică locală, după cum este formularea art. 2 din Legea 50/1991, precum și faptul că acestea sunt semnate de către Primar, Secretar și Arhitectul Șef, apreciază că, în speță, se impunea, în virtutea rolului activ al instanței, să se pună în discuția părților împrocesarea Primarului Municipiului Timișoara, a Secretarului și a Arhitectului Șef, precum și a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Timișoara. Chiar și în această situație, în opinia recurenților, P. Municipiului Timișoara are calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că procesul de emitere a certificatului de urbanism și a autorizației de construire parcurge mai multe etape prin diferitele compartimente de specialitate din aparatul administrativ al Municipiului, iar răspunderea pentru refuzul emiterii actelor solicitate aparține acestui întreg aparat administrativ, respectiv Primăriei. In aceste condiții, apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost admisă în mod neîntemeiat.
Se reia starea de fapt prezentată în cuprinsul acțiunii și a cererii de apel, privind modul de edificare a apartamentului pe care l-au cumpărat, respectiv demersurile efectuate de ei pentru . succes, față de existența procesului dintre pârâtă și Asociația de Proprietari, aspecte expuse deja în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.
Se mai arată că litigiul dintre Asociația de Proprietari și pârâtă nu îi are drept părți, iar existența acestuia nu ar trebui să afecteze cu absolut nimic regimul juridic al proprietății lor, respectiv nu ar trebui să împiedice eliberarea certificatului de urbanism aferent suprafeței de 36 mp din terasa blocului deținută de ei, fără ca acesta să conțină mențiunea existenței litigiului dintre Asociația de Proprietari și pârâtă.
În drept, s-a invocat art. 304 pct. 3, 7 și 9 și urm. C. proc.civ, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 50/1991.
Deși legal citată, intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar, nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere cu privire la recursul declarat în cauză, însă, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, reprezentanta acesteia a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 303 și art. 306 alin. 2 C.proc.civ., față de conținutul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și de prevederile art. 67 al. 1 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 2 C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria Timișoara, cât și Tribunalul T. pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Curtea constată, din actele și lucrările dosarului, că, deși cererea de chemare în judecată, formulată prin avocat, a fost înregistrată inițial la Tribunalul T., în cuprinsul acesteia era indicat expres temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 1528 din Noul Cod Civil. Instanța, în exercitarea rolului său activ, a pus în discuția părților, la fiecare din cele 4 termene de judecată acordate, necesitatea precizării obiectului și a temeiului de drept al acțiunii, cu mențiunea expresă să indice dacă înțelege reclamantul să invoce prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Deși reclamantul a beneficiat de asistență juridică calificată la toate aceste termene, răspunsul său constant, exprimat prin avocat în scris și verbal, a fost în sensul că înțelege să invoce prevederile art. 1528 N.Cod civil, precizând expres că nu se prevalează în susținerea cererii sale de dispozițiile Legii contenciosului administrativ. De asemenea, deși pârâta a invocat prin întâmpinarea depusă excepția lipsei capacității și calității procesuale a Primăriei Municipiului Timișoara, reclamantul, prin avocat, a depus o precizare a cererii de chemare în judecată și sub acest aspect, arătând că înțelege să cheme în judecată P. Municipiului Timișoara, prin Primar (filele 15-16 dosar tribunal).
În fața Judecătoriei Timișoara, învestită prin hotărârea de declinare a competenței materiale de soluționare a pricinii, reclamantului i s-a mai pus în vedere să răspundă în scris la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P. Municipiului Timișoara, pe calea întâmpinării, fără, însă a se conforma acestei dispoziții, astfel că, în mod just prima instanță a procedat la soluționarea acțiunii civile prin raportare la cadrul procesual stabilit de către reclamant, prin precizările de acțiune făcute în fața tribunalului, înainte de declinarea competenței, cu privire la părțile litigiului și temeiul de drept al acțiunii.
Astfel, cu privire la competența materială de soluționare a pricinii, față de obiectul și temeiul de drept al acțiunii indicate în mod constant de către reclamant, prin avocat, și de precizarea expresă că acțiunea de față nu este întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, curtea constată că în mod just s-a stabilit în speță competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Timișoara, față de dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., aceasta fiind instanța cu plenitudine de competență în materie civilă.
Tot astfel, în mod just tribunalul a respins calea de atac cu privire la acest aspect, fără a reține precizarea temeiului de drept făcută prin cererea de apel, ca urmare a unei juste aplicări a prevederilor art. 294 alin. 1 C.proc.civ., care interzic schimbarea cauzei litigiului în calea de atac.
În ceea ce privește cadrul procesual fixat de către reclamanți, curtea constată că nu se verifică a fi întemeiate susținerile recurenților privind neexercitarea rolului activ de către prima instanță, în condițiile în care, așa cum am arătat anterior, atât Tribunalul T., cât și Judecătoria Timișoara, învestite cu soluționarea litigiului în primă instanță, au solicitat expres reclamantului să-și precizeze în scris poziția procesuală față de excepția lipsei capacității (nu calității) procesuale invocată de pârâtă pe calea întâmpinării. Precizarea depusă prin avocat a fost în sensul că înțelege să se judece cu P. Municipiului Timișoara, prin Primar, astfel că, având în vedere și prevederile art. 67 al. 1 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, precitate, în mod corect au reținut instanțele anterioare că pârâta este o entitate fără personalitate juridică, care nu poate sta, ea însăși, în procesul civil de față, ca parte, consecința juridică fiind respingerea prezentei acțiuni, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Curtea reține, ca aspect colateral, care, însă, nu este de natură să conducă la concluzia necesității reformării hotărârilor atacate, faptul că, atât prima instanță, cât și tribunalul rețin că acțiunea este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deși argumentele avute în vedere vizează lipsa personalității juridice, deci a capacității procesuale. Această distincție, însă, este fără consecințe în prezentul proces, în condițiile în care finalitatea admiterii ambelor excepții este respingerea acțiunii astfel formulate, dar, pentru rigurozitate juridică, se impune a menționa că pârâta nu are capacitate procesuală.
Faptul că diverse compartimente de specialitate din cadrul aparatului administrativ al Municipiului au atribuții în emiterea actelor a căror obținere se urmărește de către reclamanți, în prezentul litigiu, nu este de natură să confere pârâtei legitimare și capacitate procesuală, în condițiile în care, neavând personalitate juridică, nu poate figura ca și subiect de drepturi și obligații în plan procesual în prezentul litigiu civil.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate coroborate cu prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, în mod just fiind respinsă acțiunea de față, față de lipsa capacității procesuale a pârâtei, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va fi respins și prezentul recurs, fără a mai fi analizate argumentele privind fondul pricinii, față de prioritatea excepției corect reținute a fi întemeiate, potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în prezentul recurs, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. G. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 1014/A/14.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. Municipiului Timișoara, prin Primar.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R./ 10.04.2015
Tehnored. I.P. 2 ex./ 15.04.2015
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. M. R., A. C.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. A. L. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 63/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 132/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
