Legea 10/2001. Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.8
Ședința publică din 15.01.2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții G. A. și K. E. I. împotriva sentinței civile nr. 2258/1.10.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, C. L. al Municipiului Timișoara și U. A. Teritorială Municipiul Timișoara, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă c.j. M. C., pentru intimații, lipsind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 28.08.2014 apelanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar la data de 14.01.2015, au depus note scrise.
Reprezentantul intimaților solicită acordarea unui termen în vederea studierii răspunsului la întâmpinare.
Instanța, față de dispozițiile Noului cod de procedură civilă care prevăd că de răspunsul la întâmpinare se ia la cunoștință de la dosar, respinge cererea de amânare ca neîntemeiată.
Reprezentantul intimaților arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2258 din 1.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. a fost admisă excepția lipsei de interes invocate de către instanță din oficiu și a fost respinsă acțiunea reclamanților G. A. si K. E. I. în contradictoriu cu pârâții P. Mun.Timișoara, C. L. Municipal și U. A. Teritorială Mun.Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul T. a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 17.07.2014 reclamanții G. A. si K. E. I., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, Consiliului L. Municipal, U. A. Teritoriala Municipiul Timișoara) au solicitat obligarea paratului sa emită si sa comunice dispoziția de admitere - prevăzuta de art. 21 alin 4 raportat la art. 25 din Legea 10/2001 (-republicata-), in ceea ce privește - notificările 3325/2001 (pentru imobilul din Timișoara . nr. 1 1), 3322/2001 (pentru imobilul din Timișoara .. 11) si 3321/2001 (pentru imobilul din Timișoara . nr. 11 A ), formulate prin executor judecătoresc conform Legii 10/2001, respectiv prin care au solicitat restituirea imobilelor din Timișoara, . nr. 11 si nr. 11 A, precum din .. 11, imobile referitor la care s-a dispus in acest sens conform Sentinței Civile 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. in Dosar nr._ *, rămasa definitiva si revocabila prin Decizia civila 1659/27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, (respectiv s-a dispus «...obliga paratul sa restituie in natura reclamanților imobilele inscrise in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/1 si 6839/2, obliga paratul sa restituie in natura reclamanților apartamentele 3, 4 si 5 din imobilul înscris in CF_ Timișoara nr. top 5720/1 impreuna cu terenurile aferente si cotele parti din părțile comune indivize...», primarul fiind obligat totodată «...sa emită dispoziție cu propunerea de acordarea masurilor compensatorii in condițiile Legii 165/2013 pentru spatiile nerestituite in natura din imobilul inscris in CF_ Timișoara nr. top 5720/1» ); obligarea pârâților si la cheltuieli de judecata.
În motivare au invocat faptul că sunt persoane indreptatite conform Legii 10/2001 la restituirea sau acordarea de masuri reparatorii privind cota de 1/2 parte pentru fiecare dintre noi, din imobilele menționate in petitul acțiunii.
Conform Sentinței Civile 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. in Dosar nr._ *, s-a dispus: «...obliga paratul sa restituie in natura reclamanților imobilele inscrise in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/1 si 6839/2, obliga paratul sa restituie in natura reclamanților apartamentele 3, 4 si 5 din imobilul înscris in CF_ Timișoara nr. top 5720/1 impreuna cu terenurile aferente si cotele parti din părțile comune indivize...».
Împotriva hotărârii susmenționate s-a formulat recurs, care a fost admis primarul fiind obligat totodată «...sa emită dispoziție cu propunerea de acordarea masurilor compensatorii in condițiile Legii 165/2013 pentru spatiile nerestituite in natura din imobilul inscris in CF_ Timișoara nr. top 5720/1» .
Întrucât a trecut un interval mare de timp de la pronunțarea hotărârii lor susmenționate am notificat si pus in întârziere paratul prin înscrisul depus si înregistrat sub nr. SC2014-_/21.05.2014 au notificat și pus în întârziere pârâtul.
La acest inscris, au primit răspunsul nr. SC2014-_ din 04.2014, prin care se comunica faptul ca urma sa se emită dispoziția.
Cu toate acestea nici pana in prezent dispoziția nu le-a fost comunicata, sens in care dreptul de proprietate recunoscut prin hotărârile susmenționate, tinde sa devină unul iluzoriu, iar debitorul obligației stabilite prin lege si de către instanțe prin hotărârile susmenționate, in pofida dispozițiilor art 25 din Legea 10/2001 care supune o astfel de obligație termenului de 60 de zile, a transformat prin conduita sa, aceasta obligație, . die, ceea ce este inadmisibil.
In drept, au invocat prevederile art 903 cod civil (nou) art 25 din Legea 10/2001.
Pârâtul P. Municipiului Timișoara, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca prematur formulată iar în subsidiar ca nefondată și nelegală.
Raportat la prevederile art.193 NCPC, au solicitat admiterea excepției prematurității întrucât reclamanții nu au anexat la cererea de chemare în judecată un înscris doveditor, în înțelesul textului de lege, care să confirme refuzul Primarului Municipiului Timișoara de a pune în executare Sentința Civilă nr.l709/PI/23.05.2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ *.Însuși reclamanții menționează în cererea de chemare în judecată că prin adresa nr.SC.2014-_ din 04.2014, au primit un răspuns din partea instituției prin care li s-a comunicat faptul că dispoziția urmează a fi emisă.
Referitor la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtului la emiterea dispoziției pentru finalizarea procedurii administrative, au invocat, ca motiv de ordine publică, efectul pozitiv al lucrului judecat al litigiilor anterior soluționate. Au menționăm faptul că prin Sentința Civilă nr.1709/23.05.2013 definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr.1659/27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea dispozițiilor nr.2541, nr.2540 și nr.2539 și obligarea Primarului Municipiului Timișoara să emită noi dispoziții cuprinzând măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a unor spații din imobilele revendicate precum și acordarea măsurilor compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013. Au apreciat că în aceste condiții devin incidente prevederile art.431 alin.(2) N.C.P.
Având în vedere cele de mai sus și raportat la prevederile 327-329 C.Pr.Civ. au invocat prezumția de lucru judecat, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C.civ., prevederi aplicabile până la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010).Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate judeca o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorești anterior. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată) autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ., nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Atât prezumția cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere (o chestiune litigioasă) nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre. Ceea ce legitimează puterea de lucru judecat este adevărul care trebuie să stea la baza oricărei hotărâri, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
În drept prevederile art.205-208, art. 193, art.431 N.C.P.C. și Legea nr. 10/2001.
La termenul de judecata din data de 01.10.2014 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei de interes ,exceptie care va fi analizata cu prioritate exceptiei prematuritatii si exceptiei autoritatii de lucru judecat invocate de catre parata.
Analizand exceptia lipsei de interes instanta a reținut că ca in cauza potrivit sentintei civile nr.1709 din 23.05.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr._ * ramasa irevocabila prin decizia civila nr.1659/27.11.2013 a Curtii de Apel Timisoara reclamantilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate in temeiul Legii 10/2001 asupra imobilelor inscrise in CF nr.1051 Timisoara nr. top.6839/1 si 6839/2 si apartamentele 3,4 si 5 din imobilul inscris in CF nr._ Timisoara nr.top.5720/1 impreuna cu terenurile aferente si partile comune indivize . Prin aceeasi hotarari paratul Municipiul Timisoara prin Primar a fost obligat la emiterea unei dispozitii privind propunerea de acordare catre reclamant a masurilor compensatorii in conditiile Legii 165/2013 pentru spatiile nerestituite in natura din imobilul inscris in CF nr._ Timisoara nr. top.5720/1.
Instanta a retinut ca prin obtinerea hotararilor judecatoresti prin care le este recunoscut dreptul acestora la restituirea in natura si prin echivalent in temeiul Legii 10/2001 astfel cum a fost ea modificata si completata ulterior ,reclamantii au obtinut un titlu executoriu care poate fi pus in executare de indata si fara a fi necesare alte formalitati prealabile declansarii procedurii executarii silite.
Instanta a retinut ca prin executarea silita directa in natura a obligatiei de a face stabilita in sarcina paratului reclamantii isi pot realiza drepturile consfintite prin titlul executoriu reprezentat de hotararile judecatoresti antementionate.In cazul in care paratul refuza executarea instanta retine ca reclamantii se pot adresa instantei de executare, dupa ce anterior au demarat procedura executarii silite ,pentru a se aplica penalitati in sarcina paratului debitor pana la executarea silita a obligatiei ce ii incumba.
Potrivit art.905 Noul cod procedura civila care reglementeaza modalitatatea de executare silita a obligatiilor de a face :”Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face,care nu poate fi indeplinita prin alta persoana ,acesta poate fi constrans la indeplinirea ei ,prin aplicarea unor penalitati,de catre instanta de executare .”
Concluzionand, instanta a apreciat ca reclamantii detinand la momentul formularii prezentei cereri de chemare in judecata un titlu executoriu care poate fi executat in mod direct pe calea executarii silite nu justifica un interes actual in prezenta cauza prin formularea unei cereri de obligare a paratului sa se conformeze titlului executoriu.
Astfel cum s-a opinat mai sus, reclamantii pot uza de alte căi legale pentru a putea sa isi indeplineasca drepturile consfintite prin titlu executoriu, căi care sunt specifice procedurii executarii silite.
Avand in vedere ca reclamantii nu justifica un interes actual in prezenta cauza instanta in temeiul art. 40 raportat la art. 33 Noul cod procedura civila, a admis exceptia lipsei de interes invocata de catre instanță din oficiu si a respins actiunea reclamantilor fata de parat ca fiind lipsita de interes.
Instanta a omis a analiza celelalte exceptii invocate de catre parat prin intampinare avand in vedere caracterul peremptoriu al exceptiei lipsei de interes solutionate si care face de prisos analiza oricaror alte aspecte .
Împotriva Sentinței civile nr.2258 din 1.10. 2014 pronunțată de Tribunalul T. au declarat apel reclamanții G. A. și K. E. I., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat si acordarea cheltuielilor de judecata efectuate în prima instanța.
De asemenea, s-a solicitat obligarea paraților si la plata cheltuielilor ocazionate cu apelul formulat.
În motivare, apelanții au arătat că apelul vizează faptul ca instanța de fond nu le-a admis acțiunea prin care au solicitat: (...)obligarea paratului sa emită si sa le comunice (la domiciliul procedural ales din Timișoara, ., jud.Timis) dispoziția de admitere - prevăzuta de art. 21 alin 4 raportat la art. 25 din Legea 10/2001 republicata, în ceea ce privește - NOTIFICĂRILE 3325/2001 (pentru imobilul din Timișoara . nr. 11), 3322/2001 (pentru imobilul din Timișoara .. 11) si 3321/2001 (pentru imobilul din Timișoara . nr. 11 A ), formulate prin executor judecătoresc conform Legii 10/2001, respectiv prin care au solicitat restituirea imobilelor din Timișoara, . nr. 11 si nr. 11 A, precum din .. 11, imobile referitor la care s-a dispus în acest sens conform Sentinței Civile 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. in Dosar nr,_ * rămasa definitiva si revocabila prin Decizia civila 1659/27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, (respectiv s-a dispus «...obligarea paratului sa restituie în natura reclamanților imobilele înscrise in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/1 si 6839/2, obliga paratul sa restituie in natura reclamanților apartamentele 3, 4 si 5 din imobilul înscris în CF_ Timișoara nr. top 5720/1 împreuna cu terenurile aferente si cotele părți din părțile comune indivize...»2, primarul fiind obligat totodată «...sa emită dispoziție cu propunrea de acordarea masurilor compensatorii în condițiile Legii 165/2013 pentru spatiile nerestituite în natura din imobilul înscris în CF_ Timișoara nr. top 5720/1»3)» (...) obligarea paraților si la cheltuieli de judecata». Așadar, respingând capătul principal al cererii reclamanților, prima instanța, ca efect al nelegalității si netemeiniciei soluției pe fond, nu le-a acordat cheltuielile de judecata pe care le-au efectuat si le-au solicitat, fiind dovedite de reclamanți, în fața instanței cu înscrisuri.
Apelanții au precizat ca în raport de prevederile legale incidente cu privire la soluțiile care pot fi pronunțate de instanța de apel, solicită să se dispună anularea - în tot- a hotărârii atacate, în sensul ca prin hotărârea pronunțata sa se dispună de către instanța:
În principal, judecarea procesului de către instanța de apel, cu evocarea fondului si admiterea acțiunii, așa cum a fost formulata si susținuta, pe fond, conform solicitărilor reclamanților, inclusiv în ceea ce privește, acordarea cheltuielilor de judecata efectuate în prima faza procesuala la instanța de fond, pe care le-au solicitat, dar au fost respinse de prima instanța, acordarea cheltuielilor de judecata efectuate în a doua faza procesuală, în apel, pe care le vor dovedi pentru aceasta faza a apelului.
În subsidiar, apelanții au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
În ceea ce privește soluționarea cauzei pe cale de excepție si neantamarea fondului cauzei de către prima instanța, se arată că prin hotărârea pronunțata de prima instanța, în pagina 3, paragraful 2, se menționează că, conform Sentinței Civile 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. în Dosar nr._ *, Decizia civila 1659/27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara..«La termenul de judecata din data de 01.10.2014 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes excepție care va fi analizata cu prioritate excepției prematuritatii si excepției autorității de lucru judecat invocate de către parata. »
În continuare, în pagina 3, alin 3 din aceeași hotărâre se arata că..«Analizând excepția lipsei de interes instanța retine ca în cauza potrivit sentinței civile nr.1709 din 23.05.2013 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr._ * rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 1659/27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate în temeiul Legii 10/2001 asupra imobilelor nr. top.6839/1 si 6839/2 si apartamentele 3,4 si 5 din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara nr.top.5720/1 împreuna cu terenurile aferente si partite comune indivize. Prin aceeași hotărâri paratul Municipiul Timișoara prin Primar a fost obligat la emiterea unei dispoziții privind propunerea de acordare către reclamant a masurilor compensatorii în condițiile Legii 165/2013 pentru spatiile nerestituite in natura din imobilul înscris in CF nr._ Timișoara nr. top.5720/1. »
Or, între a li se fi recunoscut dreptul de proprietate si a-I fi obligat pe primar, în concret, să facă, adică sa emită o dispoziție de restituire, e o diferența evidentă.
Conform Sentinței Civile 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. în Dosar nr._ *, s-a dispus impropriu, neprofesionist, trunchiat, simptomatic lipsa calității actului de justiție, numai: «...obliga paratul sa restituie în natura reclamanților imobilele înscrise in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/1 si 6839/2, obliga paratul sa restituie iî natura reclamanților apartamentele 3, 4 si 5 din imobilul înscris în CF_ Timișoara nr. top 5720/1 împreuna cu terenurile aferente si cotele părți din părțile comune indivize...»
Apelanții arată că o asemenea hotărâre este un rebut juridic, care deși constituie o recunoaștere a dreptului (situație care nu putea evitata de instanța, întrucât era de domeniul evidentelor si observației comune în raport de probele de la dosar si hotărârile pronunțate anterior) nu constituie datorita modului defectuos în care a fost conceputa si nu ajută la realizarea dreptului.
Sentința Civila 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. în Dosar nr._ *, este inapta prin ea însăși sa producă efecte juridice fara emiterea de către parat, în concret, a unei dispoziții prin care sa dispună efectiv restituirea în natura a părților din imobilele specificate.
Faptul că hotărârea 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. este un rebut a fost confirmat în practica de hilaritatea pe care a provocat-o si la ONCPI, unde niciun funcționar (cu studii medii) nu a luat-o în considerare, aceștia exprimându-si îndoiala ca a fost pronunțata de instanțe judecătorești, la modul total impropriu în care a fost conceptata si pronunțata.
Astfel, arată apelanții, demersurile lor de intabulare a dreptului de proprietate în baza unei astfel de hotărâri, au produs nu numai hilaritate si îndoiala ci au fost si respinse.
În fapt, lucrătorii ONCPI, în afara de faptul ca au respins intabularea dreptului reclamanților în baza unei astfel de «recunoaștere, considerând hotărârea hilara, au avut si îndoieli în legătura cu realitatea sa, tratând-o cu suspiciune si îndoiala, ca si când ar fi fost produsul unui fals grosolan, procedând la verificări în acest sens, pentru a stabili daca chiar exista în realitate sau este produsul unei contrafaceri.
Se arată că este si mai regretabil ca în pofida defectelor fundamentale pe care Sentința Civila 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. în Dosar nr._ *, este evident că le are, totuși, prima instanța din aceasta speța, nu a avut decenta profesionala de a le observa, complăcându-se numai sa constate ca prin acea hotărâre le-ar fi fost recunoscut dreptul.
Prima instanța nu a dat importanta cuvenita faptului ca o recunoaștere a dreptului, făcuta de maniera improprie, defectuoasa, nu poate conduce imediat, de la sine, ab ipso potior, la realizarea dreptului.
Prima instanța nu a avut în vedere principiul CEDO Strasbourg aplicabil prioritar conform art. 20 din Constituția României, în raport de legislația interna, respectiv principiul preeminentei dreptului, ale cărei componente sunt principiul recunoașterii dreptului si principiului realizării dreptului.
Ca atare, hotărârea instanței de Legea 10/2001 nu corespunde exigentelor principiului realizării dreptului, nefiind apta prin ea însăși a conduce la realizarea dreptului.
În acest sens, în speță, prima instanța, s-a cramponat de principiul formalismului, refuzând pronunțarea unei hotărâri care în raport de obiectul acțiunii reclamanților, ar fi trebuit sa asigure emiterea dispoziției primarului si în felul acesta, atingerea dezideratului juridic al transpunerii în fapt si a principiului realizării dreptului, fără de care actul juridic, prin hotărâre judecătorească, este găunoasa, lipsita de substanța, de conținut si de efecte juridice.
Or conform sistemului romanesc de drept, un act juridic în sens larg, în particular, legea, hotărârile judecătorești, convențiile sunt întocmite în sensul în care trebuie sa producă un efect si nu invers.
Prin hotărârea pronunțata de prima instanța, în pagina 3, paragraful 4, se menționează că..«Instanța retine ca prin obținerea hotărârilor judecătorești prin care le este recunoscut dreptul acestora la restituirea in natura si prin echivalent in temeiul Legii 10/2001 astfel cum a fost ea modificata si completata ulterior, reclamanții au obținut un titlu executoriu care poate fi pus in executare de îndată si fara a fi necesare alte formalități prealabile declanșării procedurii executării silite.»
Aceasta situație este exclusă, arată apelanții.
Că nu este așa, o dovedește faptul ca reclamanții au încercat sa se prevaleze de aceasta hotărâre, despre care prima instanța afirma ca este titlu executoriu, si nu au putut.
Apelanții au arătat că s-au adresat ONCPI Timișoara, la CF, formulând cerere de intabulare a dreptului, prezentând situația si așa zisele hotărâri judecătorești considerate de prima instanța «titluri executorii».
Or, numai cât nu li s-a făcut plângere penala, pentru deținerea de acte ilegale, întrucât au creat rumoare si suspiciuni cu privire la astfel de acte emanate de la o instanța, dupa 14 ani de jurisprudenta si experiența pe care instanțele ar fi trebuit sa o aibă si sa o manifeste în materie de Legea 10/2001.
Apelanții au arătat că în acest sens, demersul lor la ONCPI Timișoara, la CF, bazat pe credința ca o hotărâre judecătoreasca este rezultatul unei activități elaborate, a unor organe si persoane abilitate din punct de vedere legal si competente profesional, s-a soldat cu respingerea demersului lor, prin:
-ÎNCHEIEREA DE RESPINGERE NR._ din data de 30.05.2014 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timis-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timișoara in dosarul nr._/27.05.2014
-ÎNCHEIEREA DE RESPINGERE NR._ din data de 11.06.2014 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timis-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timișoara in dosarul nr._/27.05.2014
-ÎNCHEIEREA DE RESPINGERE NR._ din data de 05.06.2014 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timis-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timișoara in dosarul nr._/27.05.2014
-ÎNCHEIEREA DE RESPINGERE NR._ din data de 06.06.2014 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timis-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timișoara in dosarul nr._/27.05.2014
-ÎNCHEIEREA DE RESPINGERE NR._ din data de 30.05.2014 pronunțata de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timis-Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timișoara in dosarul nr._/27.05.2014
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că prin hotărârea pronunțata de prima instanța, in pagina 3, paragraful 6, se menționează că..«Potrivit art.905 Noul cod procedura civila care reglementează modalitatea de executare silita a obligațiilor de a face: "Daca in termen de 1 O zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu executa obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinita prin alta persoana ,acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei ,prin aplicarea unor penalitati,de catre instanța de executare ."»
Hotărârea susmenționata 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. nu este însă apta de a se solicita si de a se obține o încheiere de încuviințare.
Prin hotărârea susmenționata 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T., nu s-a stabilit in mod concret, expresis verbis, obligarea primarului de a emite o dispoziție prevăzuta de Legea 10/2001 cu privire la restituirea pârtilor din imobilele susmenționate.
Or, o obligație trebuie sa fie certa pentru a putea fi solicitata încuviințarea executării silite, aspect pe care hotărârea 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T. nu îl comporta.
Apelanții au arătat că în atare situație, pentru ca obligația primarului sa fie circumstanțiată de o maniera certa, neechivoca, a fost necesar să pornească prezenta acțiune, în urma căreia urma sa obțină o hotărâre prin care obligația primarului sa fie nedubitativ si complet menționata ca fiind obligația de a emite dispoziție de restituire în natura a părților din imobil specificate în hotărârea 1709/PI/23.05.2013, pronunțata de Tribunalul T..
Apelanții au subliniat faptul ca potrivit hotărârilor anterioare pronunțate in Dosar nr._ *, s-a stabilit neechivoc numai obligarea primarului de a emite dispoziție cu privire la aplicarea Legii 165/2013 pentru părțile din imobil care nu pot fi restituite in natura.
Prin urmare, a fost necesar ca pentru obținerea executării obligației primarului în sensul emiterii unei dispoziții legale, sa se adreseze acestuia, fie instanței de judecata pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care sa circumstanțieze o obligație certa, sa constituie titlu executoriu cert
S-a mai arătat că hotărârea primei instanțe este nelegala si pentru ca nu li s-au acordat cheltuieli de judecata.
Or, soluția legala ar fi trebuit sa fie în prima instanța admiterea acțiunii. Ca o consecința a soluției corecte de admitere a acțiunii se impunea si admiterea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
Culpa procesuala a paraților era evidenta si trebuia sancționată, urmare a aspectelor pe care le-au enumerat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 453 (referitor la cheltuielile de judecata), respectiv art. 456 si următoarele din Noul Cod de procedura civila, cu invocarea si aplicarea în principal a dispozițiilor art. 457 al 2, 466, 470, 471, 476 si următoarele din Noul Cod de procedura civila (inclusiv art. 478 al 4, 479 si 480 din Noul Cod de procedura civila), precum si a oricăror alte dispoziții legal procedurale compatibile cu motivarea în fapt.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul pârât P. Municipiului Timișoara a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.479 alin.1 NCPC, Curtea de apel reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1709/PI din 23 mai 2013 a Tribunalului T., modificată în parte prin Decizia civilă nr.1659 din 27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă, a fost admisă acțiunea înregistrată cu nr._ *, formulată de reclamanta G. E., în prezent decedată, continuată de moștenitorii G. A. și K. E. I. împotriva pârâților P. Municipiului Timișoara, U. A. - Teritorială Municipiul Timișoara și Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă cererea conexă cu nr._, a fost admisă în parte cererea conexă, având nr._, au fost anulate Dispozițiile pârâtului nr. 2541, 2540 și 2539, toate emise la 19 decembrie 2001, a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilele înscrise în CF nr. 1051 Timișoara, nr. top. 6839/1 și 6839/2, apartamentele 3, 4 și 5 din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 5720/1, împreună cu terenurile aferente și cotele părți din părțile comune indivize, să emită dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru spațiile nerestituite în natură din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 5720/1.
Prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului P. Municipiului Timișoara să emită și să comunice dispoziția de admitere a notificărilor 3325/2001, 3322/2001 și 332/2001 având ca obiect imobilele pentru care s-a dispus în acest sens prin hotărârile judecătorești mai sus menționate.
Reclamanții apelanți au susținut prin motivele de apel că e o diferență evidentă între recunoașterea dreptului de proprietate și emiterea dispoziției de restituire și că, prin respingerea prezentei acțiuni, reclamanții nu-și pot realiza dreptul.
Conform doctrinei si jurisprudenței unanime in materie, una dintre condițiile generale de admisibilitate a oricărei acțiunii civile o reprezintă interesul legitim, personal si actual al reclamantului, respectiv folosul material sau moral urmărit de acesta prin demersul sau judiciar, interes care trebuie sa existe si sa se mențină pe toata durata procesului.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată în orice stadiu al procedurii, inclusiv de către instanță din oficiu, așa cum s-a întâmplat în prezentul litigiu. Curtea reține că în mod corect a fost admisă această excepție de către prima instanță, având în vedere cererea de chemare în judecată.
Prin Sentința civilă nr.1709/PI din 23 mai 2013 a Tribunalului T., modificată în parte prin Decizia civilă nr.1659 din 27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara a fost tranșată irevocabil modalitatea de soluționare a notificărilor care au făcut obiectul Dispozițiilor pârâtului nr. 2541, 2540 și 2539 din 19 decembrie 2001 ale Primarului Municipiului Timișoara, astfel încât o nouă cerere pentru obținerea unei hotărâri judecătorești cu același obiect este lipsită de interes. Se constată că instanța de judecată a dispus obligarea pârâtului să restituie în natură către reclamanți imobilele înscrise în CF nr. 1051 Timișoara, nr. top. 6839/1 și 6839/2, apartamentele 3, 4 și 5 din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 5720/1, împreună cu terenurile aferente și cotele părți din părțile comune indivize și a obligat P. Municipiului Timișoara să emită dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru spațiile nerestituite în natură din imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 5720/1. Ca atare, reclamanții nu au niciun folos practic de a obține o nouă hotărâre prin care P. Municipiului Timișoara să dispună admiterea notificărilor.
Pe de altă parte, susținerea apelanților că nu-și pot realiza dreptul de proprietate nu poate fi reținută. Astfel, din încheierile de respingere ale OCPI T. depuse de aceștia în dovedire la filele 11-14 din dosar, rezultă că motivul respingerii cererii de intabulare este lipsa din hotărârea judecătorească a dispoziției în acest sens. Or, acest capăt de cerere nu a fost formulat prin acțiunea de față, solicitându-se emiterea și comunicarea dispoziției de admitere a notificărilor 3325/2001, 3322/2001 și 332/2001 conform hotărârii judecătorești anterioare. Apelanții au invocat că Sentința civilă nr.1709/PI din 23 mai 2013 a Tribunalului T. este inaptă să producă efecte juridice fără emiterea de către pârât a unei dispoziții. În mod corect a arătat tribunalul, că, în cazul în care primarul nu își îndeplinește obligațiile care-i revin potrivit titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.1709/PI din 23 mai 2013 a Tribunalului T., modificată în parte prin Decizia civilă nr.1659 din 27.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, reclamanții pot apela la calea executării silite. Modalitatea de soluționare a acțiunii anterioare nu poate face obiectul criticilor din prezentul apel, așa cum au procedat apelanții reclamanți, hotărârea judecătorească din litigiul cu nr._ * fiind irevocabilă.
Pentru considerentele arătate mai sus, deoarece motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, conform art. 480 alin. 1 NCPC, instanța va respinge apelul formulat de apelanții reclamanți G. A. și K. E. I. împotriva Sentinței civile nr.2258 din 1.10.2014 pronunțată de Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți G. A. și K. E. I., ambii cu domiciliul ales în Timișoara, ., jud.T. la avocat L. M. S. în contradictoriu cu intimații pârâți P. Municipiului Timișoara, C. L. al Municipiului Timișoara și U. A. Teritorială Municipiul Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, ..1, jud.T. împotriva Sentinței civile nr.2258 din 1.10.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P.
GREFIER,
A. B.
Red. AMN/21.01.2015
Tehmored. AB/ 21.01.2015/7 ex./SM/ / 5 ex. . instanță, Tribunalul T., judecător R. A.
Se comunică:
- apelanților reclamanți M. G. A. și K. E. I., având domiciliul ales în Timișoara, ., jud.T. la avocat L. M. S.
- intimaților pârâți P. Municipiului Timișoara, C. L. al Municipiului Timișoara și U. A. Teritorială Municipiul Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, ..1, jud.T.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 6/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 32/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
