Anulare act. Decizia nr. 1415/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1415/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 1415/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1415/R
Ședința publică din 24 mai 2012
P.:C. P.
JUDECĂTOR:M. G.
JUDECATOR:L. L.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recursul declarat de reclamantul R. M. P., prin tutore H. N. împotriva deciziei civile nr.81/A/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții V. C., V. T. M., . L. al comunei S., R. M. A., R. M. C. și R. L. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent R. M. P., prin tutore H. N. avocat R. V., iar pentru pârâții intimați V. C. și V. T. M. se prezintă avocat Stepanian K. în substituirea avocat B. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, după care se constată că la dosar a fost depusă prin registratura instanței la data de 11 mai 2012 de către tutorele H. N. dovada îndeplinirii procedurii de citare cu pârâții intimați R. M. A., R. M. C. și R. L. M., stabiliți în Marea Britanie.
Se constată că prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 21 mai 2012 a fost admisă cererea de asistență judiciară formulată de recurentul R. M. P. și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 246,88 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 2,5 lei.
Reprezentanta pârâților intimați V. solicită instanței verificarea dovezilor de citare cu pârâții intimați R. M. A., R. M. C. și R. L. M., arătând că nu a fost depusă la dosar pentru acest termen dovada citării acestora prin publicitate.
Instanța, verificând dovezile de citare ale pârâților intimați R. M. A., R. M. C. și R. L. M., constată că aceștia au fost legal citați conform regulamentului european prin scrisoare recomandată, iar din dovada de citare cu aceștia rezultă că în cauză a fost legal îndeplinită procedura de citare, dovezile de citare fiind semnate personal de luare la cunoștință de către fiecare pârât în parte, fiind completate cu CNP-urile pârâților și adresa de domiciliu a acestora din Marea Britanie.
Reprezentanta pârâților V. declară că nu mai are alte cereri de formulat și consideră îndeplinită procedura de citare cu pârâții intimați R. M. A., R. M. C. și R. L. M..
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei pentru necompetenta judecare a cauzei ca instanță de apel, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii prin respingerea apelului pârâților V. și menținerea sentinței civile nr.9193/2009 a Judecătoriei Timișoara, pentru motivele invocate în scris la dosar, pe care le reiterează și oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați V. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, conform întâmpinări depuse la dosar,pe care o reiterează și oral, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
P. sentința civilă nr. 9193/11.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul H. N. reprezentantul legal al minorului R. M. P. împotriva pârâților R. L. M., R. M. A., R. M. C., V. C., V. T. M. și . C.L. S..
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1310/ 20.04.2004 de BNP" S. C.-A. V. Claici" încheiat între pârâții . C. L. . și R. L.-M., R. M.-A., R. M.-C. și V. C. - în calitate de curator al minorilor R. M.-C. și R. M. P. privind imobilul înscris în CF nr.392 C. nr.top.92/2 constând în teren intravilan în suprafață de 1.777 mp, precum și nulitatea absolută a contractului subsecvent de vânzare-cumpărare privitor la același imobil încheiat de pârâții R. și V. C. și soția, T. - M., autentificat de același birou notarial, sub nr. 1312/20.04.2004, dispunând totodată restabilirea situației anterioare de carte funciara.
A obligat pârâții in solidar sa plătească reclamantului suma de 32,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A obligat pârâții in solidar sa plătească statului suma de 486,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de tutore desemnat de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr._/2007 a minorului R. M. P. a înțeles să formuleze o acțiune prin care solicita ca printr-o sentință judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1310/ 20.04.2004 de BNP" S. C.-A. V. Claici" încheiat între pârâții . C. L. . și R. L.-M., R. M.-A., R. M.-C. și V. C. - în calitate de curator al minorilor R. Mahan-C. și R. Maihai P. privind imobilul înscris în CF nr.392 C. nr.top.92/2 constând în teren intravilan în suprafață de 1.777 mp, pentru cauză ilicită și preț fictiv; apoi să se constate și nulitatea absolută a contractului subsecvent de vânzare-cumpărare privitor la același imobil încheiat de pârâții R. și V. C. și soția, T. - M., autentificat de același birou notarial, sub nr. 1312/20.04.2004 potrivit principiului secundarul urmează principalul, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Acesta este bunicul matern al minorului-reclamant și al pârâților R. și ca urmare a decesului mamei acestora în anul 2000, cei 4 frați au rămas orfani.
Mama fraților R. a deținut în proprietate la data decesului un imobil-casa cu nr.189 terenul fiind proprietatea Comunei S..
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca imobilul avea în fapt o grădină de 2.777 mp, iar pârâtul . S. a înțeles să efectueze o dezmembrare în aceeași zi cu perfectarea contractelor contestate - de 20.04.2004, 1a același notar, prin care nepoții R. au primit în proprietate numai 1.000 mp.
Pentru restul de teren de 1.777 mp pârâtul . un contract de vânzare-cumpărare cu cei 4 frați R. - din care 2 erau minori și în această calitate erau reprezentati ca și curator, de pârâtul V. C., pentru prețul de 53.773.797 lei vechi, pret achitat integral la momentul perfectării/semnării actului. Imediat pârâții R. - în calitate de noi cumpărători neîntabulați încă au înstrăinat terenul dobândit pârâtului V. C. - fost curator și soției, pentru prețul de 70.000.000 lei vechi.
Din succesiunea actelor și din participația pârâtului V. C. reiese că acesta a fost interesat în derularea tranzacțiilor și a urmărit dobândirea terenului profitând de situația precară financiară a fraților R..
Atât pârâții la interogator, precum și martorii audiați in cauză, respectiv S. R., P. M., M. I. L. și M. B., au confirmat împrejurarea că cei 4 frați R. - din care 2 erau copii în vârstă de 14, respectiv 10 ani - erau lipsiti de mijloacele materiale necesare traiului zilnic, provenind dintr-o familie săracă și ca atare nu puteau achitat un preț de peste 53 milioane lei cu titlu de pret.
In acest context, apare evident că „cumpărătorii - R." nu au achitat vreun preț vânzătorului - pârât . că și notara consemnează achitarea anterioară a prețului, nicidecum plata în fața domniei sale.
Fictivitatea plății prețului este dovedită și de lipsa dovezilor de procurare a fondurilor necesare achitării acestuia - sarcină ce incumba Autorității Tutelare a comunei S..
Același caracter fictiv al plății prețului se constată și în perfectarea celui de-al doilea contract prin care, vânzătorii frați R. ar fi încasat 70 milioane lei.
Pentru această sumă au fost solicitate relații de la Autoritatea Tutelară, întrucât sumele datorate minorilor trebuiau depuse în cont bancar la dispoziția persoanei desemnate ca tutore/curator ele putând fi retrase numai cu avizul amintitei Autorități Tutelare, dar și pentru acest aspect răspunsul primit și depus la dosar este nesatisfăcător, mai exact nu se poate oferi vreo relație credibilă și mai ales justificabilă pentru suma cuvenită minorilor.
Se observă că terenul dobândit de pârâtul V. C. în suprafață de 1.777 mp teren intravilan în . teren de mare valoare fiind aflat în zona de construcții de case tip vilă, astfel că mai ales în ce-i privește pe cei 2 frați minori nu le-au fost protejate corect și legal interesele, o dovadă fiind chiar imposibilitatea celor de la Autoritate Tutelară comunală de a prezenta dovezi privind sumele încasate și alocate celor 2 minori.
Față de cele arătate mai sus, având in vedere prev.art.948 pct.4, art.966 cod civil si prev.art.155 C.fam., si prev.Legii nr.7/1996, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant si a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1310/ 20.04.2004 de BNP" S. C.-A. V. Claici" încheiat între pârâții . C. L. al comunei Sânnandrei jud.T. și R. L.-M., R. M.-A., R. M.-C. și V. C. - în calitate de curator al minorilor R. M.-C. și R. M. P. privind imobilul înscris în CF nr.392 C. nr.top.92/2 constând în teren intravilan în suprafață de 1.777 mp, pentru cauză ilicită și preț fictiv; precum și nulitatea absolută a contractului subsecvent de vânzare-cumpărare privitor la același imobil încheiat de pârâții R. și V. C. și soția, T. - M., autentificat de același birou notarial, sub nr. 1312/20.04.200 potrivit principiului secundarul urmează principalul, dispunând totodată restabilirea situației anterioare de carte funciara.
Văzând prev.art.274 C., instanța de fond a obligat pârâții in solidar sa plătească reclamantului suma de 32,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Văzând prev.18 din OUG nr.51/2008, instanța de fond a obligat pârâții in solidar sa plătească statului suma de 486,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, de care a fost scutit reclamantul, reprezentând diferență taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții V. C. și V. T.-M. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 17.12.2009, solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.
În motivarea recursului pârâții recurenți au arătat că instanța de fond nu a luat în considerare toate probele administrate în cauză, iar pe de altă parte, s-a procedat la o interpretare trunchiată a probatoriul administrat, astfel încât situația de fapt reținută în hotărâre nu corespunde cu realitatea faptică.
Pârâții recurenți au solicitat casarea hotărârii deoarece s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Reclamantul nu și-a precizat acțiunea, acesta a făcut referire la lipsa avizului autorității tutelare și la cauza ilicită ca motive de nulitate indicând ca temei de drept disp. art. 948 pct. 4, C.civ., art. 966 C.civ., art. 155 C. fam.
Un alt motiv de casare ar fi administrarea probei cu interogatoriul pârâților în condițiile în care la acel termen procedura de citare cu pârâții persoane fizice care au domiciliul în străinătate era viciată, astfel că se impune casarea deoarece prejudiciul creat pârâților recurenți este evident raportat la considerentele hotărârii din care rezultă că la pronunțarea acesteia instanța de fond a avut în vedere în mod deosebit interogatoriile luate pârâților, care de altfel sunt frați ai reclamantului minor și care la rândul lor sunt la o vârstă la care nu pot aprecia încă în mod corect anumite situații, aspect care într-adevăr putea fi apreciat doar de completul de judecată în fața căruia au fost efectiv interogați pârâții.
În subsidiar, pârâții recurenți au solicitat modificarea hotărârii motivat de aceea că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității relative a contractelor de vânzare cumpărare pentru lipsa avizului autorității tutelare. Astfel, au arătat pârâții recurenți termenul de prescripție este de 3 ani de la data la care curatorul a luat la cunoștință de actul încheiat, ori la data semnării celui de al doilea contract de vânzare cumpărare reclamantul era reprezentat de curatorul Pelics R. M., curator care avea în mod evident cunoștință de încheierea primului contract de vânzare – cumpărare.
Au mai arătat pârâții recurenți că tutorele H. N., bunicul reclamantului, avea cunoștință de încheierea contractelor de vânzare – cumpărare, acest lucru fiind un aspect de notorietate după cum rezultă din probatoriul administrat.
Pe fondul cauzei, pârâții recurenți au arătat că prețul a fost achitat, acesta rezultând din interogatoriul luat reclamantului, precum și pârâților depunând în acest sens chitanța nr._/14.10.2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor care atestă plata sumei de 53.773.797 lei, respectiv prețul achitat către . primului contract de vânzare cumpărare, respectiv contractul autentificat sub nr. 1310/20.04.2004.
Atâta timp cât pârâții au recunoscut că au primit o sumă de bani de la pârâții recurenți drept contravaloare a imobilului, în special pârâta R. L. s-a apreciat că nu se poate pune în discuție faptul că aceștia ar fi profitat în vreun fel de situația pârâților recurenți.
În ceea ce privește avizul Autorității Tutelare se solicită a se observa că la dosarul cauzei există depusă Hotărârea nr. 37/24.10.2003 emisă de . se aprobă cumpărarea suprafeței de teren în litigiu pe de o parte, iar pe de altă parte, în chiar conținutul celor două dispoziții de numire de curator existente la dosar, este inclus și avizul Autorității Tutelare.
În ceea ce privește calitatea de curator aceasta a încetat o dată cu producerea efectelor primului contract de vânzare – cumpărare și încheierea tuturor socotelilor legate de aceasta operațiune.
Pârâții recurenți au mai arătat că din nici una din probele existente la dosar nu rezultă faptul că ar fi profitat în vreun fel de starea de neputință sau de neștiință a fraților R.. Mai mult, martorii propuși și audiați au arătat că la rândul lor au înstrăinat teren în . perioadă, procedând în același fel, respectiv cumpărătorul a achitat taxele de concesiune, cheltuielile legate de dezmembrare, precum și celelalte cheltuieli legate de cumpărarea terenului de către titularul concesiunii, urmând ca vânzătorul să primească diferența de preț.
La încheierea celui de al doilea contract de vânzare – cumpărare interesele minorilor au fost reprezentante de un alt curator, care a fost numit în mod expres pentru această operațiune, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo încălcare a drepturilor minorilor sau despre vreo prejudiciere a drepturilor acestora.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
Reclamantul intimat R. M. P. prin reprezentant H. N., a formulat întâmpinare la 22.04.2010, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării a arătat că suma achitată cu titlu de preț este deosebit de mare pentru situația financiară a celor patru cumpărători, din care numai 2 erau majori, dar nu erau încadrați/angajați în muncă, iar ceilalți 2 minori, cu vârste fragede, nu puteau realiza vreun venit.
Pentru cumpărătorii minori reveneau potrivit legii Autorității Tutelare comunale, sarcina procurării de fonduri bănești în sensul indicării sursei de finanțare și întocmirea unui dosar justificativ în acest sens.
Cei 4 frați au devenit brusc proprietarii unei suprafețe de teren deosebit de valoroase, prin parcelare rezultând 3 locuri de construcții vile, într-o localitate situată la cca 6 km de Timișoara – se grăbesc ca în aceeași zi și la același notar, să înstrăineze toată suprafața nimănui altuia decât celui ce cu câteva minute mai înainte le reprezenta interesele – fostului curator și soției acestuia, numiții V..
Potrivit celui de –al doilea contract, frații R. ar fi încasat ca preț suma de 70.000.000 lei, dar pentru cei 2 vânzători minori, lipsește avizul Autorității Tutelare de înstrăinare, precum și dovezile privind depunerea sumelor ce li se cuvin într-un cont bancar, depozit.
Cu privire la excepția dreptului la acțiune, intimatul a solicitat din nou respingerea acesteia în condițiile în care minorul pe care l-a reprezentat îl are ca tutore/reprezentant legal numai din anul 2007, pentru perioada anterioară prescripția nu poate curge împotriva unuia ce nu-și poate apăra drepturile.
Cu privire la fictivitatea prețului, a arătat că nicio persoană nu a fost de față la plata sumelor pretins primite, notarul făcând mențiunea achitării prețului anterior semnării actelor.
Legat de primirea sumei de bani invocată de recurenți, numai pârâta R. L. a declarat că a beneficiat de o sumă total modică față de cea prevăzută ca predată în contract.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâții intimați R. L. M., R. M. A., R. M. C. și . L. Sînandrei nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 15.02.2011 instanța a recalificat în apel calea de atac și a respins cererea în probațiune formulată de apelanții pârâți privind audierea de martori.
P. decizia civilă nr.81/A din 15.02.2011, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de pârâții V. C. și V. T.-M. împotriva sentinței civile nr. 9193/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. M. P. prin reprezentant H. N., R. L. M., R. M. A., R. M. C., . L. S., județ T., a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Cheltuielile de judecată în sumă de 486, 96 lei de care a beneficiat reclamantul R. M. P., cu titlu de taxe de timbru, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul T. a reținut următoarele:
Motivele de nulitate absolută constau în cauza ilicită și prețul fictiv, în sensul încălcării legii fiind și faptul că nu a existat avizul autorității tutelare pentru înstrăinarea imobilului. Trebuie menționat faptul că cea din urmă neregulă nu a fost invocată ca motiv de nulitate distinct, așa cum rezultă din formularea acțiunii introductive, mai ales că în caz contrar intervine sancțiunea nulității relative, iar instanța nu poate modifica obiectul acțiunii, cea fost depusă de către un avocat, fiind ținută de principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
În acest context, tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat în fapt și în drept acțiunea cu interpretarea și aplicarea greșită a unor instituții de drept.
Referindu-se cu prioritate la prețul fictiv, pentru că deși constituie un motiv de nulitate distinct, el a stat și la baza reținerii de către judecătorie a caracterului ilicit al operațiunii, determinat de faptul că apelanții pârâți au profitat de starea precară a fraților R. din punct de vedere financiar, instanța s-a raportat teoriei, potrivit cu care prin preț fictiv se înțelege prețul stabilit în alt scop decât acela de a fi cerut și plătit în realitate și există atunci din intenția părților exprimată în actul secret rezultă că nu este datorat.
P. urmare, reclamantul R. M. P. trebuia să dovedească faptul că nici vânzătorul . C. L. al comunei S. și nici cei patru frați nu au urmărit să înstrăineze terenul pentru un preț, ci era o donație, sau o altă operațiune juridică. S-a avut în vedere prima vânzare.
Instanța de fond a reținut că prețul nu a fost achitat de cumpărători, ci de apelantul pârât V. C., astfel că este fictiv.
Este evident faptul că judecătoria a ajuns la o concluzie eronată, pentru că reclamantul nu a dovedit că intenția părților nu a fost de a se plăti un preț pentru bunul menționat.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă fără dubiu faptul că R. L. M. a dorit să înstrăineze terenul primit de la stat, luând legătura cu mai mulți cumpărători, iar practica era ca cel interesat de achiziționare să efectueze demersurile pentru cumpărare, așa cum s-a întâmplat și în cazul a doi dintre martori. În cadrul acestor demersuri, având în vedere și situația familială deosebită a reclamantului și pârâților R. L. M., R. M. A., R. M. C., era firesc ca prețul stabilit de vânzător să se achite de către cumpărătorul final, urmând să se scadă din suma totală, suma achitată pentru primul contract. Faptul că plata a fost efectuată în mod direct, fără a mai fi dată suma cumpărătorilor primari, nu înseamnă că părților le-a lipsit intenția de vinde și cumpăra pentru un preț imobilul în litigiu.
De asemenea, plata prețului din cel de-al doilea contract, a fost recunoscută și de intimata R. L. M., cu ocazia interogatoriului, în timp ce martorii audiați au arătat că au aflat de vânzare, și nici unul dintre frați nu s-a plâns că ar fi fost înșelat prin cele două tranzacții.
Faptul că suma nu a fost evidențiată de către organele abilitate de lege nu conduce la nulitate, fiind o condiție ulterioară actului, or nulitatea survine în cazul nerespectării unor condiții proprii actului existente la momentul acordului de voință. De asemenea, părțile nu pot fi sancționate pentru neîndeplinirea unei sarcini ce stă în atribuțiile unei autorități a statului.
Instanța de fond a mai reținut fără nici o probă faptul că terenul în litigiu are o valoare mare, față de prețul din contract, astfel și din acest motiv s-au nesocotit interesele fraților, mai ales cei doi minori.
Chiar dacă ar fi situat în zona de construcții vilă, deși nu s-a probat acest aspect, tribunalul a avut în vedere tot declarațiile martorilor care au arătat că este vorba de imobile care aveau probleme, întrucât nu se efectuaseră formalitățile de dezmembrare, nu erau achitate impozitele la zi, etc. Mai mult, nici reclamantul nu a invocat neseriozitatea prețului.
Un ultim argument pentru înlăturarea motivului de nulitate analizat se referă la faptul că cumpărătorii nu pot invoca lipsa prețului, în sensul în care au înțeles să procedeze, fiind vorba despre o obligație ce le incumba. Conform unui principiu latin nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Apoi, neplata prețului permite vânzătorului să ceară plata lui sau rezoluțiunea contractului, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește încălcarea legii sau a bunelor moravuri sau a ordinii publice, tribunalul a reținut faptul că nu s-a dovedit nici una dintre ipoteze, martorii atestând în mod cert intenția fraților de a vinde imobilul teren înainte ca pârâtul V. C. să își manifeste dorința de a cumpăra teren în zonă.
De asemenea, prețul a fost plătit cumpărătorilor, astfel nu a existat nici intenția de a frauda interesele acestora, iar prețul nu poate fi considerat derizoriu, întrucât în contractul subsecvent suma stabilită cu titlul menționat este mai mare decât aceea plătită de cumpărători statului după dezmembrare, în aceeași zi. Deși au fost încheiate în aceeași zi, prețul aceluiași imobil a fost diferit, singurul care ar putea invoca o vătămare fiind vânzătorul inițial, . C. L. al comunei S..
În ceea ce privește lipsa avizului autorității tutelare, este adevărat că el nu a existat pentru cel de-al doilea act, dar întrucât din probele dosarului rezultă că nu au fost vătămate drepturile și interesele intimatului reclamant și intimaților pârâți R. L. M., R. M. A., R. M. C., tribunalul nu poate constata nulitatea actului, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 130 C.fam. actul a răspuns unei nevoi a minorilor, procurându-le venituri pentru a supraviețui în condițiile lipsei ocrotirii părintești.
Nu în ultimul rând, modul de formulare a acțiunii, respectiv constatarea nulității celor două acte juridice și restabilirea situației anterioare de carte funciară, nu aduce nici un folos practic reclamantului, pentru că în cazul admiterii acțiunii, așa cum s-a dispus de prima instanță, terenul revine în patrimoniul vânzătorului inițial, . C. L. al comunei S., iar nu în patrimoniul său. P. urmare, nu are interes decât pentru desființarea celui de-al doilea act juridic, cu privire la care a solicitat anularea doar pe cale subsecventă. Cum primul contract este perfect valabil, rezultă că acțiunea trebuia respinsă.
În raport de considerentele de mai sus, în baza art. 296 C.proc.civ. tribunalul a constatat că se impune admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În baza art. 19 alin.1 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile de judecată reprezentând taxe de timbru de care a beneficiat reclamantul R. M. P. în primă instanță au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul R. M. P., personal și asistat de tutorele legal H. N., a declarat recurs în termen legal la data de 26.04.2011, solicitând admiterea lui în principal, casarea deciziei pentru necompetenta judecare a cauzei ca instanță de apel, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii prin respingerea apelului pârâților V. și menținerea sentinței civile nr.9193/2009 a Judecătoriei Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a reiterat împrejurările concrete în care au avut loc cele două înstrăinări ale terenului în suprafață de 1777 m.p., aferente imobilului proprietatea sa și a celorlalți trei frați, subliniind că la momentul înlocuirii actelor juridice a căror nulitate absolută se solicită, doar sora cea mare – R. L. M. avea peste 18 ani, ceilalți trei frați erau minori, el având doar vârsta de 6 ani.
În acest sens, subliniază faptul că nu a cunoscut și nu a avut cunoștință de manoperele întreprinse pentru perfectarea celor 2 contracte, acum contestate, și nici ceilalți frați și soră nu i-au adus la cunoștință de înstrăinările preconizate, a fost doar luat cu un autoturism de pârâtul V. și dus la un notar din Timișoara unde a întâlnit alte două femei (ulterior a aflat că era secretara Consiliului L. și sora doamnei V. T. M.) și pus să semneze niște acte, fără a preda sau primi vreo sumă de bani, nici la data semnării, nici după aceea.
Din discuțiile purtate cu ceilalți frați a aflat că nici aceștia nu aveau o reprezentare a actelor semnate dar mai ales că nu au dat nici primit vreo sumă de bani.
În raport de aceste împrejurări, reclamantul susține că interesele sale legale au fost grav încălcate, că față de situația materială precară a familiei sale, era imposibil ( ca ei să poată achita Primăriei comunei C. suma de 53.773.797 lei, și de asemenea, nu s-a făcut vreo dovadă a achitării ulterioare, dar în aceeași zi, de către cumpărătorii subsecvenți V. C. și soția sa, a prețului aferent celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, respectiv a sumei de 70.000.000 lei, cu atât mai mult cu cât în aceste operațiuni juridice erau implicați și trei copii minori.
Legat de aceste aspect, s-a invocat și nelegalitatea desemnării ca și „curator” pentru cei trei minor, în primul contract a domnului V. C., iar în cel de-al doilea (în care calitatea de cumpărător o are chiar domnul V. C.), a doamnei Pelics R.-M., cumnata domnului V., susținând că interesul personal al celor doi curatori este evident în raport cu intenția evidentă de dobândire în proprietate a acestui teren.
Din această perspectivă, reclamantul critică argumentul instanței de apel privind lipsa cauzei ilicite (invocată prin cererea introductivă), aceasta rezultând din împrejurările concrete în care au fost încheiate cele două acte de vânzare-cumpărare, în care erau implicați și trei copii minori, în privința cărora legislația prevede măsuri de protecție specială în materie de vânzare-cumpărare de imobile și atribuții speciale în sarcina autorității tutelare, ce lipsesc cu desăvârșire în cauza de față.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea recursului.
În drept, au fost invocate disp.art.304 pct.3 și 9 C.pr.civilă.
Reclamantul R. M. P., prin tutore legal H. N., a formulat o cerere de ajutor public judiciar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru de 246,88 lei și 2,5 lei timbru judiciar, invocând lipsa totală a posibilităților financiare care să îi permită achitarea ei.
P. încheierea din camera de consiliu din data de 21 mai 2012, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, dispunând scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru.
P. întâmpinarea depusă în cauză la data de 30 noiembrie 2011, intimații V. C. și V. T. M., prin apărător ales avocat B. C., au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de apel, care a reținut o corectă stare de fapt și de drept raportat la probatoriul administrat.
Referitor la cererea de casare a deciziei civile și trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru soluționarea ca instanță de recurs, intimații susțin că față de valoarea terenului rezultată din expertizele utilizate de birourile notarilor publici, respectiv 101.822 lei, în mod corect tribunalul a stabilit calea de atac a apelului, nefiind deci incident temeiul de casare prev.de art.304 pct.3 C.pr.civ., invocat de reclamant.
Pe fondul cauzei, se susține că recursul apare ca nemotivat, nefiind invocat vreun motiv care să se circumscrie temeiurilor de modificare prev.de art.304 pct.6 – 9 C.pr.civ.
În acest sens, se susține că instanța de apel, a stabilit corect starea de fapt, astfel cum reiese ea din ansamblul probatoriu administrat in cauza, in urma interpretării căruia, a pronunțat o hotărâre legala si temeinica.
In ceea ce privește prețul fictiv, in mod corect instanța de apel a reținut faptul ca reclamantul nu a dovedit ca intenția părtilor nu a fost aceea de a instrăina terenul pentru un pret, dimpotrivă din ansamblul probatoriu rezulta contrariul, chiar parații recunoscând la interogatoriu intelegerea pe care au avut-o cu intimații, parata R. L. recunoscând ca a primit o suma de bani drept contravaloare iar din declarațiile martorilor a reieșit ca intenția de înstrăinare a terenului de către frații R. era un aspect de notorietate, pe de o parte, iar pe de altă parte, ulterior vânzării nici unul dintre frați nu s-ar fi plâns ca ar fi fost inselat.
Sancțiunea nulității pentru preț fictiv intervine atunci când această cauză a existat la data încheierii contractului, raportat la intenția părtilor la acest moment, pentru eventuala neplată a prețului, situație neincidentă si nedovedită oricum in speța, reclamantul putând solicita executarea obligației sau rezolutiunea contractului, dar nicidecum nulitatea pentru preț fictiv.
Cu toate acestea, si in ceea ce privește achitarea prețului, acest aspect a fost dovedit, prin chitanța nr._/14.10.2003, emisa de Direcția Generala a Finanțelor, care atesta plata sumei de 53.773.797 lei, respectiv, prețul achitat către . primului contract de vânzare-cumpărare, respectiv contractul autentificat cu nr. 1310/20.04.2004, iar in ceea ce privește cel de al doilea contract de vânzare-cumpărare parații recunosc înțelegerea pe care au avut-o cu parații V. precum si faptul că s-a achitat suma de bani, drept contravaloare, aspect confirmat si prin declarațiile martorilor audiați in cauza.
Totodată, apreciază ca in mod corect a reținut instanța de apel ca neevidentierea sumei achitate de către Autoritatea Tutelara, nu este un motiv de nulitate, nu este o condiție care să fi existat la momentul încheierii contractului, pe de o parte, iar pe de alta parte, părțile nu pot fi sancționate pentru neîndeplinirea unei sarcini ce incumba autorităților locale.
Referitor la cauza ilicită invocată de reclamantul recurent, consideră ca in speța nu este in mod evident incidența pentru motivele arătate în continuare.
In primul rând, instanța in mod corect a reținut din declarațiile tuturor martorilor audiați ca intenția fraților R. de a vinde imobilul teren a existat inainte ca pârâții sa își manifeste dorința de a cumpăra terenul in speța. De asemenea, din declarațiile martorilor a rezultat ca practica în acea perioada, la cumpărarea terenurilor din zona, era următoarea: cumpărătorul achita taxele de concesiune, cheltuielile legate de dezmembrare precum si celelalte cheltuieli legate de cumpărarea terenului de către titularul concesiunii, urmând ca vânzătorul sa primească diferența de preț. Instanța de apel in mod corect a reținut faptul ca plata a fost efectuata in mod direct fără a mai fi dată suma cumpărătorilor primari, aceștia primind doar diferența, aspect care nu dovedește fraudarea intereselor minorilor, raportat si la faptul ca prețul nu a fost unul derizoriu, având in vedere ca in cel de al doilea contract, suma achitata cu titlu de preț este mai mare decât cea achitată statului, după dezmembrare.
Astfel că din nici una din probele existente la dosar nu rezulta faptul ca parații V. ar fi profitat in vreun fel de starea de neputința sau de neștiința a fraților R..
Referitor la avizul autorității tutelare, pentru primul contract de vânzare-cumpărare reiese ca acesta a existat dată fiind Hotărârea nr. 37/24.10.2003, emisa de . se aproba cumpărarea suprafeței de teren in litigiu iar pentru cel de al doilea contract de vânzare-cumpărare pârâții apreciază ca de asemenea a existat, având in vedere ca in conținutul dispoziției de numire curator este inclus si avizul Autorității Tutelare.
Dar si in situația in care s-ar admite ca nu a existat avizul pentru cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, argumentul reținut de instanța de apel este corect atunci când retine ca din probele dosarului nu rezulta sa fi fost vătămate drepturile si interesele fraților R., raportat si la prevederile art. 130 C.fam, actul juridic aducându-le un beneficiu minorilor. Susținerile reclamantului, reținute si de instanța de fond, ca valoarea terenului era una mare, fiind situat . construcții vile, aspect nedovedit de altfel, nu corespund adevărului, dimpotrivă, pârâții au dovedit ca la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, imobilele aveau anumite probleme, deoarece nu aveau achitate taxele de concesiune, nu se efectuaseră dezmembrările, in vecinătate urma să fie amplasata groapa de gunoi a comunei, (de altfel martorii audiați au arătat ca la rândul lor au înstrăinat teren in acea perioada, in aceleași condiții). Pârâții apreciază in acest sens că nu a existat o vătămare a intereselor minorilor si că reclamantul recurent, in realitate bunicul acestuia, in calitate de tutore, dorește sa inducă in eroare instanța de judecată.
Pentru aceste considerente, pârâții solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este fondat.
P. cererea introductivă de instanță, reclamantul H. N., în calitate de tutore al minorului R. M. P., a solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute a două contracte autentice de vânzare-cumpărare, ambele încheiate la data de 20.04.2004 la BNP „S. C. – A. V. Claici”, invocând cauza ilicită și vătămarea gravă a intereselor reclamantului, minor la acea vreme, alături de alți 2 frați ai săi, minori de asemenea, fiind încălcate și dispozițiile imperative ale art.155 Codul familiei.
În raport de probatoriul administrat în cauză, starea de fapt a fost în mod corect reținută de instanțe, în sensul că în urma demersurilor făcute de sora cea mare a reclamantului, R. L. M. pentru a vinde o parte din terenul aferent imobilului în care locuia cu cei trei frați minori, având o situație materială precară, rămași singuri în urma decesului mamei lor, familia V. C. și V. T. M., și-au manifestat intenția de a-l cumpăra.
Întrucât la acea dată, imobilul nu era încă dezmembrat și nu era clarificată situația juridică și fiscală, având în vedere și lipsa totală a posibilităților financiare ale minorilor și a sorei majore, cumpărătorii finali, respectiv domnul V. C. a întreprins toate demersurile necesare pentru dezmembrarea imobilului, achitarea taxelor fiscale aferente acestuia și încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1310/20.04.2004 dintre C. L. S. și familia R. (cei trei minori și sora lor majoră, R. L.) pentru diferența de teren de 1777 m.p., cu prețul de 53.773.797 lei (din totalul de 2.777 m.p., 1.000 m.p. fiindu-le atribuiți reclamanților în baza HCL nr.15/2003), în care, domnul V. C. a participat în calitate de curator al minorilor R. M. C. și R. M. P..
În aceeași zi, 20.04.2004, s-a încheiat la același Birou Notarial Public și al doilea contract de vânzare-cumpărare nr.1312/20.04.2004, prin care, cei 4 frați R. au vândut domnului V. C. (căsătorit cu pârâta V. T. M.), terenul în suprafață de 1777 m.p., cu prețul de 70.000.000 lei.
Deși în cuprinsul celor două contracte autentice de vânzare-cumpărare, relativ la plata prețului se face mențiunea expresă a achitării prețului „ … anterior semnării prezentului act … „ (mențiune regăsită expresis verbis în ambele contracte, ceea ce ar presupune obligatoriu ca, pentru primul contract, prețul de 53.773.797 lei să fi fost achitat de frații R. către C. L. S., iar pentru cel de-al doilea contract, cumpărătorul V. C. să fi achitat vânzătorilor R. L. M., R. M. A., R. M. C. (minor) și R. M. P. (minor) suma de 70.000.000 lei, în realitate, plățile s-au efectuat într-un alt mod, dovedit și recunoscut de părți.
În realitate, cumpărătorul final, domnul V. a făcut o compensare cu C. L. S., în sensul că el a fost cel care a achitat prețul de 53.773.797 lei către C. L., vânzătorii fiind lipsiți de orice mijloace financiare, lor revenindu-le diferența până la prețul de 70.000.000 lei, din care s-au scăzut și contravaloarea taxelor fiscale, notariale, etc.
În consecință, instanța reține că clauzele inserate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, relativ la plata prețului sunt nereale, aspect dovedit cu probele administrate în dosar.
Mai mult, în condițiile în care, dintre cei 4 vânzători, frații R., la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, doi dintre ei erau minori, sunt incidente dispozițiile imperative prev.de art.155 C.familiei, care, ca și măsură de protecție specială a minorilor în cazul vânzărilor, cumpărărilor de imobile, instituie obligativitatea avizului Autorității Tutelare comunale de înstrăinare, cu indicarea „scopului” vânzării.
Or, Curtea reține că în cauză nu s-a putut administra nicio dovadă certă și elocventă a respectării acestor dispoziții imperative, dimpotrivă, din adresa nr.1897/28.04.2009 emisă de Primăria comunei S. (fila 129 dosar fond nr._ al Judecătoriei Timișoara), rezultă că în arhiva instituției nu există nici un fel de documente privind proveniența sumei de 53.773.797 lei, achitată cu titlu de preț de familia R., din care doi erau minori, și nici documente privind destinația sumei de 70.000.000 lei, afirmativ încasată în aceeași zi – 20.04.2004, de frații R., cu titlu de preț al vânzării terenului către familia V., respectiv celui care în primul contract de vânzare-cumpărare a participat în calitate de curator al celor doi minori.
Din succesiunea actelor și din participarea pârâtului V. C., în primul contract de vânzare cumpărare, ca și curator al minorilor vânzători, iar în cel de-al doilea, ca și cumpărător de la minorii vânzători, este fără dubiu că acesta a avut un interes personal în derularea tranzacțiilor, în sensul dobândirii terenului la un preț cât mai mic, în condițiile în care frații R. se aflau într-o situație materială precară, rămași singuri în urma decesului mamei lor.
P. urmare, este fără dubiu că cei patru frați R. nu au achitat vreo sumă de bani ca și preț al cumpărării de către ei, a terenului de 1.777 m.p. de la C. L. S., întrucât, pe de o parte, nu aveau mijloacele financiare necesare, iar pe de alta, nu există nici un fel de înscrisuri nici cu privire la proveniența sumei de 53.773.797 lei, afirmativ achitată de ei, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1310/20.04.2004, și nici referitor la destinația sumei de 70.000.000 lei afirmativ încasată de frații R., din care doi erau minori.
Sub acest aspect, în cauză rezultă în mod evident concursul Autorității Tutelare a comunei S. (căreia îi revin atribuții și sarcini imperative relativ la ocrotirea interesului minorului în cazul actelor juridice de vânzare-cumpărare) și cel al cumpărătorului final – pârâtul V. C., și care, coroborat cu probele administrate, au dovedit nerealitatea susținerilor privind plata prețului, atât către C. L. S., de către frații R., cât și încasarea celor 70.000.000 lei (ROL) de către aceștia din urmă, caz în care, potrivit legii sumele datorate minorilor trebuiau depuse într-un cont bancar la dispoziția curatorului/tutorelui, cu avizul Autorității Tutelare.
Toate aceste nereguli săvârșite în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare susțin concluzia reținută corect de instanța de fond privind nerespectarea și încălcarea intereselor celor doi minori R. M. C. și R. M. P., sancționate cu nulitatea absolută, conform art.948 pct.4, 966 C.civil, raportat la art.155 Codul familiei.
Susținerilor pârâților V., privind buna lor credință în toate demersurile efectuate pentru dobândirea în proprietate a terenului în suprafață de 1777 m.p., cu respectarea și ocrotirea intereselor minorilor implicați în actele juridice încheiate, sunt contrazise de circumstanțele concrete și pe deplin dovedite ale împrejurărilor efective în care s-au încheiat aceste acte. În acest sens, cu atât mai elocventă este intenția lor de a-și urmări propriul interes de dobândire în proprietate a terenului, cu fraudarea intereselor vânzătorilor minori, cu cât nu au fost respectate dispozițiile legale imperative ale art.155 Codul familiei, (ce instituie măsuri de protecție specială a interesului minorului în caz de vânzare-cumpărare de bunuri mobile), pârâtul V. C. având o dublă calitate, cu interes diametral opus: în primul contract de vânzare-cumpărare, de curator al minorilor, iar în cel de-al doilea contract, de cumpărător al acelui imobil de la minorii asistați anterior.
În raport de aceste considerente, Curtea reține că, deși tribunalul constată încălcarea normelor imperative ce vin să protejeze interesul minorilor, menționată de lege ca atare, reține eronat că prin aceasta nu au fost fraudate interesele minorilor vânzători, care au încasat de la cumpărători, un preț mai mare decât cel plătit statului după dezmembrare (70.000.000 lei, din care s-a scăzut prețul de 53.773.797 lei, și contravaloarea lucrărilor de dezmembrare, taxe fiscale și notariale).
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, respectiv a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a disp.art.948 pct.4 și 966 C.civil, coroborat cu art.155 Codul familiei, raportat la starea de fapt corect reținută și necontestată, privind împrejurările concrete în care s-au încheiat cele două acte juridice.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica în tot decizia civilă recurată, în sensul că va respinge apelul pârâților și va menține ca legală hotărârea instanței de fond.
În baza art.274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală evidentă a pârâților, vor fi obligați să plătească reclamantului R. M. P. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R. M. P., prin tutore H. N. împotriva deciziei civile nr.81/A/15.02.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul pârâților V. și menține ca legală sentința civilă nr.9193/2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Obligă pârâții V. să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECATOR,
C. P. M. G. L. L.
GREFIER,
M. M.
Red.: M.G./05.07.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./10.07.2012
Inst.fond: Judecătoria Timișoara:jud.L. C.
Inst.apel:Tribunalul T. :jud.A. C., M. R.
| ← Cereri. Decizia nr. 1485/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 410/2013. Curtea de... → |
|---|
