Legea 10/2001. Sentința nr. 598/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 598/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1857/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1857
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A. M. N.
GREFIER: F. B.
Pe rol recursul declarat de reclamanta K. K., împotriva sentinței civile nr. 598/08.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. A. prin P. și P. M. A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reprezentantul reclamantei recurente K. K. a formulat o cerere, prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri, situație față de care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. decizia civilă nr._/14 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta K. K., împotriva sentinței civile nr. 384/30.03.2011 pronunțată de Tribunalul A., pe care a casat-o, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul A., ocazie cu care a reținut că, din economia dispozițiilor art. 1(2), art. 26(1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că în ipoteza imposibilității restituirii în natură a bunului vizat de obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie, iar nu facultativă, neputând fi lăsată la aprecierea unității deținătoare sau a celei investite cu soluționarea notificării, astfel că instanța de judecată se impunea să administreze toate probele pentru a verifica dacă bunurile solicitate în compensare, indicate în acțiune, aflate în patrimoniul pârâtului, sunt afectate de obiective de investiții sau dacă există alte impedimente spre a fi oferite în compensare, respectiv dacă refuzul pârâtului de atribuire a acestora este unul justificat.
În rejudecare, Tribunalul A. respinge contestațiile conexate formulate de reclamanta K. K., apreciind că imobilele reclamante în acțiune nu sunt libere din punct de vedere juridic, fiind improprii aplicării de măsuri compensatorii datorită unor inconveniente, cum ar fi suprafața foarte mică, apartenența la domeniul public al statului, lipsă acces stradal, ocuparea cu utilități publice ori blocuri de locuințe, astfel că măsurile prevăzute în Dispoziția 5713/13.12.2010 în favoarea reclamantei sunt unicele posibile.
Tribunalul a mai reținut că proba cu expertizele, privind situația celor 13 imobile posibil de restituit în compensare pentru imobilul preluat abuziv de stat nu a putut fi efectuată, din lipsă de interes al reclamantei, al cărui reprezentant legal a lipsit la ultimele 2 termene de judecată, cât și datorită costurilor ridicate implicate de efectuarea expertizelor, la care părțile nu s-au angajat.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a declarat recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 312 (3) Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu a respectat decizia de casare a Curții de Apel Timișoara, neîncuviințând proba cu expertiza tehnică, astfel că fondul cauzei nu a fost soluționat, iar, în subsidiar, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin aceea că instanța a nesocotit petitul privind stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești, cu obligarea pârâților la efectuarea plății, pentru imobilele menționate în acțiune.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm,, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 312 (3) Cod procedură civilă, prin aceea că instanța de fond nu s-a conformat deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara nr. 900/14 septembrie 2011, prin care se impunea clarificarea situației juridice a imobilelor solicitate de contestatoare în compensare, cu consecința suplimentării probațiunii în cauză.
Curtea constată că, tribunalul, în rejudecare se rezumă la a fi pus în discuția părților necesitatea efectuării a 2 expertize tehnice, însă reprezentantul contestatoarei a lipsit, iar părțile nu și-au asumat plata acestor expertize, extrem de costisitoare, având în vedere numărul imobilelor în cauză.
Curtea observă că, această ultimă afirmație nu este probată în cauză, iar simpla lipsă a reprezentantului legal al contestatoarei nu echivalează cu dezinteresul acesteia, cu atât mai mult, cu cât se observă că aceasta este cetățean străin. În astfel de situații, tribunalul trebuia să desemneze expertul/experții în cauză, să clarifice contra/valoarea expertizelor, în funcție de care să ia legătura cu reprezentantul contestatoarei, respectiv cu pârâtul în cauză pentru ca aceste părți să se pronunțe expres dacă insistă în efectuarea expertizelor, iar, în caz afirmativ, instanța se impunea să fixeze avansul necesar efectuării expertizelor, urmând ca în funcție de atitudinea procesuală a părților, să continue administrarea probei sau să revină la aceasta, respingând-o motivat.
Sub acest aspect s-au nesocotit, deopotrivă, dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă .
Mai mult, instanța trebuie să clasifice dacă bunurile identificate de contestatoare au fost/sunt cuprinse în inventarul afișat în loc vizibil la Primăria A., în condițiile legii, în scopul aducerii la cunoștința persoanelor îndreptățite a bunurilor și serviciilor ce pot fi date în compensare în condițiile art. 26(1) din Legea nr. 10/2001.
Această verificare se impune având în vedere susținerea contestatoarei, potrivit cu care „aceste bunuri au făcut obiectul inventarului afișat la 09.09.2008, după care, în mod inexplicabil au dispărut din acest inventar la data de 26.06.2009” – a se vedea motivarea din recurs fila 8 alin. 5 – 6.
Cu ocazia rejudecării cauzei va fi lămurit și acest aspect și, evident, după caz, tribunalul se va pronunța și asupra petitului relativ la despăgubiri – în acord cu exigențele Legii nr. 247/2005 cu modificările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului K. K. împotriva sentinței civile nr. 598/08.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ conexat la dosarul nr._ .
Casează sus-arătata decizie și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. univ. dr. L. B. M. G. A. M. N.
GREFIER,
F. B.
Red.L. B./24.09.2012
Tehnored F.B./27.09.2012
Ex.2
Primă instanță: S. C. Sodincă
| ← Cereri. Decizia nr. 1897/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1509/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
