Cereri. Decizia nr. 1485/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1485/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 1485/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1485
Ședința publică din 30 mai 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. K. (născută Miklosova) împotriva sentinței civile nr. 315/06.02.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții M. A., prin P., și P. M. A., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile părților prezente, care au avut loc în cauză, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.05.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 30.05.2012.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ 29.10.2010, reclamanta K. K. (născută Miklosova) a chemat în judecată pârâții M. A., prin P., și P. M. A. și a solicitat ca pentru cota de ½ din imobilul situat în A., . M., nr. 8, jud. A. (construcție și teren) să i se acorde măsuri reparatorii constând în compensarea cu bunuri imobile de pe raza municipiului A. și să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile funciare prin intabularea dreptului său de proprietate.
În subsidiar, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești.
P. precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul din 15.12.2010 (fila 39), reclamanta a indicat imobilele pe care le solicită în compensare. Acestea sunt: imobilul teren înscris în CF 404/A Micalaca cu nr. top 2241/662/b/1/1/2, imobilul teren înscris în CF_ A. cu nr. top 8580/23/b/1/2, imobilul înscris în CF 3912 Aradul Nou cu nr. top 1760-2/a și apartamentul nr. 6 din imobilul înscris în CF_ A. cu nr. top 1495/VI.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul indicat în acțiune, înscris inițial în CF nr. 5731 A. cu nr. top 150/a, a fost proprietatea antecesorului său V. C..
Imobilul a fost naționalizat și trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950, iar în 1974, în urma unui plan de unificare și dezmembrare, a fost transnotat în CF nr._ A.. În prezent construcția este demolată, iar terenul este ocupat de un .>
Reclamanta a precizat că își dovedește calitatea de persoană îndreptățită cu certificatul de moștenitor nr. 95/25.03.2002.
A mai arătat că a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001 la 14.08.2001, însă un răspuns nu a primit nici până în prezent de la Primăria A., unde formează obiectul dosarului administrativ nr. 1003/2001.
Reclamanta a precizat că optează pentru măsura compensării cu alte bunuri în baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În drept, alături de textul legal menționat anterior, reclamanta a invocat din aceeași lege articolele nr. 1 alin. 1, 2, 3 lit. a și 10.
P. sentința civilă nr. 315/06.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 901/R/14.09.2011 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta K. K. împotriva pârâților M. A., prin P., și P. M. A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 95/25.03.2002, V. C. a decedat la 21.03.1057, având ca moștenitor pe fiul său V. I., decedat la 28.12.1961, a cărui moștenitoare a fost soția sa V. S., decedată la 07.05.1981. Moștenitoarele acesteia din urmă sunt reclamanta K. K. și numita Harsanyi Laszlone, în calitate de surori, în cotă de ½ fiecare.
Ambele au formulat notificare, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în A., . M., nr. 8, înscris în CF nr. 5731 A. nr. top. 150/a (notificarea nr. 960/14.08.2001), însă, dintre cele două persoane notificante, doar reclamanta K. K. a exercitat prezenta acțiune.
Conform CF nr. 5731 A., imobilul cu nr. top. 570/a, compus din casă și teren în suprafață de 173 st.p. (623 mp), situat în A., Piața Ș. cel M., a fost dobândit în proprietate de V. C., prin cumpărare și moștenire, în cotă de 7/8, respectiv de I. D. și I. E. A., cu titlu de moștenire, în cotă de 1/8 (împreună). Statul Român a preluat întregul imobil, cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950. În 1974, imobilul a fost dezmembrat, fiind abnotat și transcris în CF nr._ A..
Reclamanta are calitatea de moștenitor al fostului coproprietar V. C., având deci calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, conform art. 4 din acest act normativ, doar pentru cota de ½ din cota de 7/8 ce a aparținut antecesorului său, adică pentru cota de 7/16 parte, iar nu pentru cota de ½ din întregul drept de proprietate.
P. dispoziția nr. 2661/04.05.2011 a Primarului M. A., au fost soluționate atât notificarea nr. 960/14.08.2001, cât și cea cu nr. 961/14.08.2001, dispunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cote egale d-nelor Harsanyi M. și Kisova K. pentru cota de 7/8 din imobil.
Potrivit notificării nr. 960/2001, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri.
Prezenta acțiune a fost introdusă de reclamantă în considerarea nesoluționării notificării, arătând în finalul cererii de chemare în judecată că „lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat.
Reclamanta a solicitat instanței de judecată să dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensarea cu anumite bunuri imobile, iar, în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul revendicat.
În condițiile în care pe parcursul judecării pricinii a fost soluționată notificarea în baza Legii nr. 10/2001, a dispărut cauza acestui proces, motivul determinant al demersului judiciar constând tocmai în nerezolvarea notificării. Dispariția cauzei lasă acțiunea civilă precizată fără obiectul juridic urmărit, prima instanță optând pentru invocarea excepției rămânerii cauzei fără obiect.
Admiterea acestei excepții este impusă de faptul că reclamanta deține deja un titlu, dispoziția nr. 2661/04.05.2011 a Primarului Mun. A., prin care i se acordă despăgubiri, ce urmează a fi acordate în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, așa încât admiterea acțiunii astfel cum a solicitat reclamanta ar fi condus la o dublă despăgubire a acesteia.
Împotriva sentinței civile nr. 315/06.02.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal reclamanta K. K..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță nu a cercetat fondul cauzei și i-a respins cererea de probațiune cu două expertize, solicitând din acest punct de vedere casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
De asemenea, a susținut că hotărârea primei instanțe cuprinde motive străine de natura pricinii, iar, pe de altă parte, instanța a interpretat și aplicat greșit textele legale în materia retrocedării.
A arătat că dispoziția nr. 2661/04.05.2011 a fost emisă de pârâți după promovarea prezentei acțiuni și a fost depusă la dosar în primul ciclu procesual al cauzei, când s-a dispus trimiterea spre rejudecare.
Această dispoziție însă a rămas fără obiect, a arătat reclamanta, atât timp cât pe rolul instanței exista un litigiu în care solicita în mod expres măsuri compensatorii constând în compensarea cu alte bunuri, iar această măsură nu depinde de voința unității deținătoare, ci de existența în patrimoniul său a unor bunuri ce pot fi acordate în compensare, ori asemenea bunuri există.
Pe de altă parte, a mai arătat reclamanta, dispoziția primarului nu i s-a comunicat la domiciliul procedural indicat, ci la o altă adresă.
În drept, reclamanta a invocat art. 304 pct. 9, 3041 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pârâtul M. A., prin P., a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă. A solicitat respingerea recursului reclamantei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. art. 3041 și art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Din acțiunea reclamantei K. K. rezultă în mod clar că a fost promovată ca urmare a faptului că nu a fost soluționată notificarea formulată, alături de Harsany M., în baza Legii nr.10/2001.
P. notificarea înregistrată sub nr.960/14.08.2001 se solicitaseră măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din C.F. nr. 5731 A., iar prin acțiunea din dosarul de față, reclamanta (una dintre semnatarele notificării) solicită măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri imobile.
În cursul procesului, pârâtul P. M. A. a soluționat notificarea și a emis dispoziția nr. 2661/04.05.2011, prin care a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, în cote egale, pentru K. K. și Harsany M., pentru cota de 7/8 din imobilul înscris în CF nr. 5731 A..
În mod corect prima instanță a reținut că în această situație acțiunea reclamantei K. K. a rămas fără obiect.
Este corectă și susținerea reclamantei din recurs că măsura compensării cu alte bunuri nu este lăsată la latitudinea entității notificate.
În cauză însă, prin notificare se solicitaseră măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, iar prin dispoziția emisă de P. M. A. s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005.
Chiar dacă dispoziția a fost emisă în cursul procesului, reclamanta avea posibilitatea să o atace cu contestație în conformitate cu art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.
P. această dispoziție reclamanta deține deja un titlu prin care i se acordă măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat de la antecesorul său.
Litigiul de față a rămas fără obiect.
O eventuală continuare și finalizare a litigiului în sensul dorit de reclamantă, respectiv prin acordarea altor imobile în compensare pentru imobilul preluat de stat, ar duce la o dublă despăgubire pentru aceasta, încălcând principiul echivalenței dintre prejudiciu și despăgubire.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta K. K. (născută Miklosova) împotriva sentinței civile nr. 315/06.02.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta K. K. (născută Miklosova) împotriva sentinței civile nr. 315/06.02.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Red. R.R./27.06.2012
Tehnored L.P./02.07.2012
Ex.2
Primă instanță: M.A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1493/2012. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1415/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
