Cereri. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 721/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.721
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții S. P. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 611/R/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2011*, în contradictoriu cu intimatul M. Timișoara prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. G. V. pentru revizuienți și c.j. S. V. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că instituția intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 22 august 2014, întâmpinare prin care se solicită respingerea cererii de revizuire, în primul rând, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă și nefondată.
Reprezentantul revizuienților depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și împuternicire avocațială.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul revizuienților și pune în discuția părților excepția invocată de instituția intimată. Reprezentantul revizuienților solicită respingerea excepției.
Reprezentanta instituției intimate arată că nu mai susține excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere că această cerere a fost expediată la data de 18.07.2014, conform ștampilei aplicată pe plic de către poștă, iar hotărârea a fost pronunțată la 18.06.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Av. G. V., în reprezentarea revizuienților, solicită admiterea cererii de revizuire a deciziei pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2011*, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii arată că, instanța de recurs a considerat, în mod greșit, că obiectul partajului nu ar include și suprafața de teren de 588 mp, față de care revizuienții dețin cota de 1/2, adică 294 mp, diminuându-le astfel sulta, de la suma de 402.906 lei, la suma de 203.574 lei și lăsându-i în continuare în indiviziune cu pârâta pentru suprafața de 588 mp.
Învederează instanței că, prin nedeclararea apelului, revizuienții au achiesat la cererea reconvențională a pârâtei, situație care nu modifică cu nimic obiectul partajului, ci doar modul de atribuire.
Susține că instanța a omis să dispună cu privire la acțiune în integralitatea ei și invocă în acest sens dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod proc.civ.
Doamna c.j. S. V., în reprezentarea instituției intimate, solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, și arată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor solicitate de reclamanți.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_, la data de 23.07.2014, revizuenții S. P. și S. M. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimatul M. Timișoara, prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara, să dispună desființarea deciziei civile nr. 611/R/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2011*, ca fiind nelegală, iar, în rejudecarea recursului pe fond, să se dispună reintroducerea terenului în suprafață de 588 mp în masa partajabilă și atribuirea în natură pârâtei, cu obligarea acesteia la sulta aferentă întregii cote de imobil atribuita in natura, respectiv la suma de 402.906 lei, potrivit expertizei efectuate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, revizuienții au arătat că, instanța de recurs, interpretând cererea reconvențională (fila 112 dosar fond) a considerat, în mod greșit, că obiectul partajului nu îl constituie și suprafața de teren de 588 mp, față de care revizuienții dețin cota de ½ (adică 294 mp, evaluată prin expertiza la 199.332 lei), diminuându-le astfel sulta, de la suma de 402.906 lei, la suma de 203.574 lei, și, implicit, lăsându-i în continuare în indiviziune cu pârâta pentru suprafața de 588 mp.
Consideră că decizia Curții de Apel Timișoara este greșită, deoarece este eronată concluzia acesteia în sensul că, prin cererea reconvențională a Mun. Timișoara, s-ar fi cerut partajarea doar cu privire la imobilul înscris in CF nr._ Timișoara nr. top_, nu și partajul terenului de 588 mp expropriat în 1978. Această cerere reconvențională se referă expressis verbis la întreg imobilul din . nr. 27, format din Casa, curte și grădină, așa cum acest imobil a fost readus la starea de carte funciară anterioară, prin Decizia nr. 233/A/26.09.2001 a Tribunalului T..
P. urmare, trecerea . funciara a terenului de 588 mp, ca urmare a exproprierii survenite in anul 1978, este absolut irelevanta, deoarece in anul 2001, Tribunalul T., prin Decizia nr. 233/A/26.09.2001, a dispus revenirea întregului imobil (casa, curte si gradina) la situația de Carte funciara anterioara exproprierii, stabilindu-se ca Statul s-a intabulat fără titlu valabil, decizie care se bucura putere de lucru judecat.
Arată că este, de asemenea, irelevant faptul ca, in urma exproprierii, terenul de 588 mp a fost trecut într-o alta carte funciara si deci, in opinia instanței, nu ar mai face parte din CF nr._ Timișoara nr. top_, câtă vreme Tribunalul T. a desființat in anul 2001 aceasta operațiune de dezmembrare forțată si a dispus revenirea la situația de CF anterioara exproprierii.
Pârâta recunoaște, prin Decizia Primarului depusa la dosarul cauzei, ca notificarea lor a rămas fără obiect, de vreme ce Tribunalul T., prin Decizia nr. 233/A/26.09.2001, a restabilit situația anterioara de carte Funciara asupra 1/2 din întregul imobil, format din casa, curte si gradina.
În ceea ce privește susținerea instanței de recurs că, deși Judecătoria Timișoara a respins acțiunea introductivă, prin care au solicitat atribuirea în natura, revizuienții nu ar fi declarat apel, acest aspect este irelevant, de vreme ce s-a admis cerere reconvenționala a paratei, prin care s-a solicitat partajarea aceluiași imobil, iar ei au fost de acord ca paratei sa i se atribuie in natura cu obligația față de ei la plata sultei. Practic, prin nedeclararea apelului, au achiesat la cererea reconvenționala a paratei, lucru care nu modifica cu nimic obiectul partajului, ci doar modul de atribuire. Deci, acest lucru nu impietează asupra dreptului lor de a primi sulta aferenta cotei de 1/2 din întreg imobilul situat in . nr. 27, câtă vreme partajarea aceluiași imobil a reprezentat si obiectul cererii reconvenționale. In materie de partaj, cererea reconvenționala - ca de altfel si acțiunea de partaj - generează intre părți drepturi si obligații reciproce.
In concluzie, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia a cărei revizuire o cer (decizia civ.nr.611/ 18.06.2014) a greșit vădit in momentul in care le-a redus sulta prin scoaterea din masa partajabila a cotei lor de 1/2 din suprafața de 588 mp, fiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 din Cod proc.civ.
În speța, consideră că se înscriu in ipoteza textului de lege precitat, fiind îndeplinite cele doua condiții, respectiv: prin decizia civ. nr. 611/ 18.06.2014, instanța de recurs a evocat fondul; iar instanța de recurs, judecând fondul, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, adică nu a partajat întregul imobil al cererii reconvenționale, cerere față de care justifică un interes direct din perspectiva sultei și la care au și achiesat prin nedeclararea apelului, fata de respingerea cererii lor de atribuire in natura.
In drept, art. 322 pct. 2 și urm. din Cod proc.civ. .
Intimatul M. Timișoara, prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C.proc.civ., întrucât instanța s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor solicitate de reclamanți.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C.proc.civ.
La termenul de judecată din 30.09.2014, reprezentanta instituției intimate a arătat că nu mai susține excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere că această cerere a fost expediată la data de 18.07.2014, conform ștampilei aplicată pe plic de către poștă, iar hotărârea a fost pronunțată la 18.06.2014, astfel că instanța a luat act de această poziție.
În cauză, s-a procedat la atașarea dosarului nr._/325/2011*, în care a fost pronunțată decizia atacată și s-au depus la dosar o . înscrisuri, material probator din a cărui analiză, instanța constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 611/R/18.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/325/2011*, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtului M. Timișoara, reprezentat prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara, împotriva Deciziei civile nr. 60/A/24.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2011*; a modificat decizia atacată în parte, în sensul că a admis apelul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 9250 din 26.06.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2011*; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sultei în cuantum de 203.574 lei; a menținut în rest dispozițiile sentinței și deciziei atacate și a obligat intimații S. P. și S. M. să plătească recurentului cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 12.087 lei, reprezentând taxa de timbru în apel și recurs.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, prin hotărârea primei instanțe (Sentința civilă nr. 9250/2013), a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamanții S. P. și S. M. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârât, dispunându-se ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, ., nr. 27, compus din teren intravilan în suprafață de 450 mp și casa, înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6961) nr. top_, prin atribuirea acestuia pârâtului, cu obligarea sa la plata către reclamantă a sultei în cuantum de 402.906 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert M..
Or, obligarea pârâtului la plata unei sulte în cuantum de 402.906 lei este greșită, în condițiile în care obiectul cererii reconvenționale și al partajului dispus de către prima instanță l-a constituit doar imobilul situat în Timișoara, ., nr. 27, înscris în CF nr._, nr. top_, compus din casă și teren în suprafață de 450 mp, a cărui valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză la suma de 407.148 lei, astfel încât reclamanților li se cuvine, pentru cota de ½ din acest imobil, doar suma de 203.574 lei.
În acest sens, curtea a observat că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, deoarece, cu toate că a reținut că obiectul partajului l-a constituit doar imobilul înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_, a menținut hotărârea primei instanțe în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata unei sulte în cuantum de 402.906 lei, în care este cuprinsă și suma de 199.332 lei aferentă suprafeței expropriate de 294 mp teren (1/2 din 588 mp), înscrisă în CF nr. 7246 nr. top_/2, care nu a făcut obiectul cererii reconvenționale și obiectul partajului dispus de către prima instanță.
Astfel, chiar dacă ar fi luată în considerare Decizia nr. 233/A din 26 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 1119/C/2001, invocată de către reclamanți în susținerea pretențiilor lor pentru sulta de 402.906 lei, în care să fie cuprinsă și valoarea terenului expropriat în suprafață de 294 mp, Curtea a apreciat că soluția primei instanțe este greșită câtă vreme obiectul cererii reconvenționale (admise) l-a constituit doar imobilul înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_, iar acțiunea principală formulată de reclamanți a fost respinsă și aceștia nu au formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C.proc.civ., curtea constată că prezenta cerere de revizuire nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit disp. art. 322 pct. 2 C.proc.civ, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul de lege precitat, neaflându-ne în niciuna dintre cele trei ipoteze expres și limitativ prevăzute de lege în care cererea de revizuire fundamentată pe acest temei de drept poate fi admisă.
Revizuienții critică modul în care instanța de recurs a interpretat conținutul cererilor formulate de părți, tranșând cu privire la limitele învestirii sale, sub aspectul obiectului dedus judecății, invocând practic greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, cu consecința nepronunțării asupra unei părți din imobil, motivat de faptul că nu s-a cerut partajarea acelui bun.
Din tehnica legislativă folosită rezultă cu evidență că situația de minus petita, invocată ca și temei de drept de către revizuienți, se referă la ipoteza în care instanța, din eroare, nu se pronunță asupra unei cereri (principale, accesorii sau incidentale) cu soluționarea căreia a fost legal învestită, omițând pur și simplu să analizeze o solicitare a părților, și nu cazul în care, procedând la analizarea limitelor învestirii sale, tranșează cu privire la conținutul și obiectul cererilor deduse judecății.
A decide altfel, respectiv în sensul cerut de revizuienți, ar însemna să acceptăm o a treia cale de atac (recursul la recurs), neprevăzută de legea procesual civilă, prin care să se poată valorifica pretinse erori de judecată ale instanței de recurs, și nu omisiunea de soluționare a unei cereri. P. prezenta cale extraordinară de atac, revizuienții invocă aspecte ce ar putea, eventual, constitui greșeli de judecată, și nicidecum nepronunțare cu privire la cererile părților.
Pentru aceste considerente, în baza textelor de lege arătate, coroborate cu prev. art. 327 C.proc.civ., față de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire de față, curtea o va respinge, ca neîntemeiată .
În baza disp. art. 274 și urm. C.pr.civ., instanța nu va acorda părților cheltuieli de judecată, revizuienților, ca necuvenite, față de soluția pronunțată în cauză, iar intimatului, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții S. P. și S. M. împotriva deciziei civile nr. 611/R/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2011*, în contradictoriu cu intimatul M. Timișoara prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./17.10.2014
Tehnored L.P./20.10.214
Ex.2
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 396/2015. Curtea de Apel... | Superficie. Decizia nr. 121/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
