Expropriere. Decizia nr. 1065/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1065/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1065/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1065
Ședința publică din 17 septembrie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. împotriva sentinței civile nr. 972/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, precum și de pârâtul S. R. prin M.T.I., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. Musătoiu E. R. pentru reclamanți și av. G. D. pentru pârât.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților depune la dosar concluzii scrise și împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtului semnează motivele de recurs aflate la dosar și depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul A., modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii acțiunii civile, astfel cum a fost precizată și completată și obligarea pârâtului la plata sumei de_ euro, respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, cu titlu de despăgubire, fără cheltuieli de judecată.
Totodată, solicită respingerea recursului părții adverse ca nefondat, întrucât acesta cuprinde motive generice și nu motive de legalitate.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare Tribunalului A. pentru refacerea raportului de expertiză conform legii, iar pe fond admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.
Cu privire la recursul părții adverse, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului formulat de către pârâtul S. R. prin M.T.I., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate.
Arată că la pronunțarea sentinței au fost respectate dispozițiile Legii nr. 255/2010 și toate criteriile de individualizare a terenului aflat în litigiu pentru acordarea despăgubirilor cuvenite.
Cu privire la recursul reclamanților, d-na procuror pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 06.04.2012 reclamanții K. M. și K. E. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_, în suprafață de 3271 mp, înscris în cartea funciară inițială_ Pecica, în prezent sistată, în temeiul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 01.08.2010 până la data plății efective a despăgubirii solicitate; obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamantei, cu dobânzile legale aferente de până la data plății efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată în cauza de fată.
În motivarea cererii, arată că au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 557/15.06.1999 de la proprietarul inițial Zabos E. (E.) care a dobândit cu titlu de reconstituire în baza legii nr. 18/1991 titlul de proprietate nr._ din 23.02.1996, ./2/2, drept evidențiat in CF nr._ acte care au fost supuse verificării în fața Comisiei pentru aplicarea legii nr. 26’55/2010.
Exproprierea a fost declanșată în temeiul Legii nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național județean și local. În temeiul prevederilor acestui act normativ în cărțile funciare aferente proprietăților expropriate a fost notată intenția de expropriere.
Arată că prin H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică - „Autostrada Nădlac-A." a fost declanșată procedura exproprierii imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării expropriator fiind S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a fost aprobată justa despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică la suma globală de 63.000 mii lei. In cuprinsul anexei 2 a H.G. nr. 416/2010 cu privire la teritoriul administrativ al orașului Pecica au fost evidențiate valorile terenurilor ce urmau să fie expropriate, valori stabilite de către expert evaluator desemnat de către expropriator, tabel în evidența căruia ocupă poziția 53.
Totodată, arată că în conformitate cu această lucrare de evaluare, suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriat 3271 mp este de_ lei echivalentul în lei a sumei de_ euro, expertul evaluator stabilind prețul unitar pe mp de teren la nivelul de 4,36 euro/mp, iar reclamanta a luat la cunoștință acest tabel cu concluzia asupra valorilor de despăgubire în situația în care a fost afișat la transparență la sediul Primăriei orașului Pecica și a fost publicat pe site-ul CNADR, în luna mai 2010 iar ca urmare a publicării lucrării de evaluare o parte dintre proprietarii expropriați nominalizați în această lucrare au fost despăgubiți, după despăgubirea acestor persoane plățile au fost sistate fară nicio explicație după care începând cu luna decembrie 2010 a intervenit schimbările legislative care i-au adus în situația de fată, iar anterior publicării acestui tabel cu stabilirea valorică a despăgubirilor, a predat la sediul Primăriei Pecica la dispoziția CNADR documentele care atestau dreptul lor de proprietate. În vara anului 2010 expropriatorul a plătit mai multor proprietari despăgubirile cuvenite conform evaluării mai sus menționate. Celorlalți proprietari evidențiați în aceeași listă - tabel le-a fost comunicată o scurtă amânare a plății despăgubirilor motivată de stabilirea datei de întrunire a Comisiei. Această comunicare ulterior nu a fost tradusă în practică în schimb, la data de 26.05.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 367 din 26.06.2011 Hotărârea Guvernului nr. 488/11.05.2011 pentru modificarea și completarea H.G. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situată pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.". În H.G. nr. 488/2011 prin articolul unic s-a introdus art. 3/1 privind lista cu imobilele supuse exproprierii potrivit art. 2 situate pe raza localității Pecica, jud. A., lista cu proprietarii sau deținătorii acestor imobile precum și sumele individuale aferente despăgubirilor nominalizate individual prevăzute în anexa 2, iar H.G. 488/11.05.2011 nu le este opozabil acest act normativ fiind dat în aplicarea Legii nr. 255/14.12.2010 iar aplicarea acestui act normativ la situația lor juridică violează regula strictă a neretroactivității legii civile principiu consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Precizează că, procedura exproprierii a fost declanșată sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată norma metodologică din 08.04.2009 iar conform art. 4 alin. 8 din Legea nr. 198/2004 - Guvernul României nu posedă competența de a stabili cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea urmând a fi stabilită de către un evaluator din cadrul Asociației Naționale a Evaluatorilor din România. Aceste prevederi au fost în deplin acord cu art. 44 alin. 3 și alin. 6 din Constituția României conform cărora - „Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul iar în caz de divergențe prin justiție.", prevederi care se raportează noțiunii de expropriere pentru utilitate publică.
D. urmare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 5 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în cărțile funciare având obiect imobilul expropriat proprietatea reclamantei, s-a înscris intenția de expropriere de către expropriatorul CNADR iar conform disp. art. 4 alin. 8 din Lege imobilele au fost evaluate iar listele au fost afișate la sediul Primăriei orașului Pecica, iar după declanșarea procedurii de expropriere în etapele mai sus expuse a apărut Legea nr. 255/14.12.2010 iar ulterior apariției acestei legi și în baza acestei legi a fost adoptată H.G. nr. 148/2011 care introduce anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 anexă care cuprinde proprietarii expropriați de pe culoarul autostrăzii A.-Nădlac în teritoriul administrativ al orașului Pecica, proprietari care au fost amânați de la plata despăgubirilor stabilite în anul 2010, modificând retroactiv despăgubirile cuvenite, iar modificarea retroactivă a calculului despăgubirilor cuvenite în consecința sa practică a însemnat o devalorizare inacceptabilă - exemplificativ de la o apreciere în anul 2010 la 6 - 7,5 euro /mp la 0,17 euro pe mp în luna mai 2011 conform H.G. 488/2011 ceea ce transpus matematic înseamnă un preț în medie cu 500% mai mic decât prețul deja achitat cu titlu de despăgubire anumitor proprietari din limitele aceluiași culoar de expropriere.
P. dispozițiile art. 35 lit. C, din Legea nr. 255/14.12.2010 a fost abrogată Legea nr. 198/2004.
Anexa nr. 2 la H.G. 416/2010 astfel precum a fost introdusă prin H.G. 488/2011 încalcă și noua Lege specială nr. 255/2010 pe care pretinde că o aplică astfel că în cuprinsul Legii speciale este reglementată o normă tranzitorie care urmărește a nu fi incidență noțiunea de retroactivitate și care are următorul conținut - „Orice documentație tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi (255/decembrie 2010) se consideră valabilă, iar valorificarea acestei norme tranzitorii, consideră că ar conduce la concluzia valabilității depline a lucrării de evaluare a despăgubirilor aferente terenurilor expropriate în teritoriul administrativ al orașului Pecica efectuată în anul 2010 publicată la sediul Primăriei Orașului Pecica și pe site-ul CNADR purtând ștampila și semnătura expertului evaluator R. U. — Filiala Timișoara a ANEVAR.
Art. 3/1 din H.G. 416/2010 în forma în care a fost introdus prin articolul unic al H.G. 488/2011 contravine dispozițiilor art. 44 alin. 3 din Constituția României potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, contravine și dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010.
Sub raportul textelor de lege mai sus menționate, subliniază și aspectul evidențierii în literatura de specialitate a noțiunii de expropriere pentru cauză de utilitate publică ca reprezentând o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept, iar caracterul de excepție al exproprierii pentru utilitate publică se transpune ca reglementare și în prevederile Noului cod civil intrat în vigoare la 01.10.2011 coroborat cu prevederile art. 4 și art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil - exproprierea pentru utilitate publică sub aspectul despăgubirilor cuvenite proprietarului trebuie să întrunească condițiile cumulative respectiv despăgubirea să fie justă, dreaptă și pe deplin consimțită de către proprietar - art. 562 alin. 3 Cod Civil, astfel că, prevederile mai sus amintite ale Noului Cod Civil sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. 6 din Constituția României care reglementează stabilirea despăgubirilor datorate proprietarului cu consimțământul proprietarului iar în caz de divergență în justiție.
Ca urmare, concluzia care se impune asupra analizei textelor legale mai sus citate este una fără echivoc care poartă asupra implicării indubitabile a consimțământului proprietarului expropriat în stabilirea despăgubirilor datorate iar în caz de divergență prin justiție, din conținutul reglementările legale mai sus inserate, consideră că nu se poate desprinde o modalitate cu caracter unilateral de stabilire a despăgubirilor pentru situația exproprierilor pentru utilitate publică în formă definitivă, fără posibilitatea de a stabili existența vreunei divergențe, fără acces la justiție - situație rezultată din prevederile H.G. 488/2011. Textul art. 3/1 din H.G. 488/2011 contravine și dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 conform cărora - „în termen de 30 de zile lucrătoare de Ia data notificării intenției de expropriere prevăzute la alin. 1 proprietarii imobilelor cuprinse în listă se vor prezenta la sediul expropriatorului, în baza convocării în vederea stabilirii unei juste despăgubiri", în condițiile reglementărilor aduse de H.G. 488/2011 prevederea din art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 devine inaplicabilă.
Menționează că în cursul lunii decembrie 2011 le-a fost comunicată Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 32/53/07.10.2011 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica jud. A. prin care se dispune exproprierea și se aprobă acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului în suprafață de 3271 mp. Conform art. 2 al acestei hotărâri despăgubirea aferentă stabilită pentru teren este în sumă de 2715,82 lei stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 și ale H.G. 488/2011, iar cu privire la numerotarea dată de către Comisie hotărârilor emise în sensul că arată că s-a menținut și numărul curent al poziției din lista definitivată în luna mai 2010 cu privire la valorile de despăgubire și proprietarii expropriați nominalizați individual. Cuantumul despăgubirilor acordat prin H.G. 488/2011 individual pentru fiecare persoană expropriată a fost păstrat și evidențiat în hotărârea emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 este mult sub cel menționat în expertizele de evaluare realizate în anul 2010, este, de asemenea, sub nivelul tranzacțiilor folosite de către Camerele Notarilor Publici pentru terenurile extravilane de categoria celor aflate pe raza orașului Pecica, și mult diminuat față de potențiala valoare de piață a acestui teren extravilan și cu toate că rezultă din modalitatea de reglementare evidențiată în H.G. 488/2011 un caracter definitiv cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, despăgubirile stabilite nu sunt de natură să reflecte o dreaptă și prealabilă despăgubire, sunt rezultatul unei hotărâri unilaterale care exclude în maniera finalizată implicarea consimțământului persoanei expropriate, exclude orice noțiune de negociere precum și constatarea vreunei divergențe.
Intenția expropriatorului de a reduce unilateral nivelul despăgubirilor doar pentru o parte din persoanele expropriate din cadrul aceluiași proiect de infrastructură -„Autostrada Nădlac-A." reprezintă o discriminare prohibită de prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 14 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratat și de asemenea, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Precizează că, interdicția de discriminare derivă din dreptul la egalitate în fața legii. Aplicarea unui tratament diferit unor situații comparabile reprezintă o discriminare directă.
Consecința practică a diferențelor de tratament a condus la situația inacceptabilă ca în cadrul aceleiași parcele de teren un proprietar expropriat în anul 2010 să primească 6 euro/1 mp de teren iar în cealaltă categorie, care a suportat amânarea acordării să se stabilească pentru același teren un preț de 0,17 euro/mp cu o devalorizare medie matematică de aproximativ 500% în defavoarea celei de a doua categorii, iar evaluarea efectuată de către reprezentanta instituției abilitată la nivel național a fost dată publicității, acceptată de către expropriați și întocmită cu respectarea criteriilor legale. Reducerea operată asupra cuantumului despăgubirilor ca urmare a aplicării prevederilor H.G. 488/2011 nu se bazează pe argumente reprezentând diferențe de valoare de piață sau de potențial de tranzacționare asupra categoriei de teren.
Astfel, consideră că poziționarea neechivocă în fața Comisiei în sensul dezacordului privind stabilirea cuantumului despăgubirilor la nivelul prețului unic de 0,17 euro/1 mp determină situația cazului de divergență și legitimează promovarea prezentei acțiuni.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
In drept, au invocat art. 21, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 modificată și completată, art. 1, art. 21 - art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată, art. 15, art. 16, art. 44 din Constituția României, art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adițional la CEDO, art. 14 din Convenția EDO, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 562 alin. 3 Noul Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, fără cheltuieli de judecata.
P. întâmpinare se arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusă exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publica "Autostrada Nadlac-A.". Consideră ca despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Consideră că, în prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009. P. Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin ( 4 ) din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63,000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
P. sentința civilă nr. 972 din 06.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ /2011, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamanții K. M. și K. E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect expropriere; a dispus anularea în parte a Hotărârilor de despăgubiri nr. 4/6 din data de 06.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4792 lei cu dobândă legală calculată de la data de 01.08.2010 până la plata efectivă a despăgubirii. pentru exproprierea suprafeței de 3271 mp.; a obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4/6 din data de 06.10.2011, emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea suprafeței de 3271 mp suprafață compusă din terenuri extravilane situate pe raza orașului Pecica județul A., având nr. cadastral_ iar suma totală propusă cu titlu de despăgubiri este de 2332,22 lei.
Reclamanții contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 3271 mp ar fi de_ lei, echivalentul a_ euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de_ Euro pentru o parcelă 3271 mp., pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
În acest sens, tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte, prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5000 mp., până la suprafețe mai mari de 6,2 ha, 6,3 ha sau chiar 6,4 ha de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte s-a putut constata că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp., preț pe care instanța l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 12.618 mp. expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 3271 mp de teren din proprietatea reclamantului, cu un preț de 0,31 euro/mp., cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 1014,01 euro, respectiv 4563,04 lei la un curs de schimb de 4,5 lei/euro.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane.
P. urmare, instanța a concluzionat că, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantului, trebuie inclusă și suma de 59,70.euro, echivalentul în lei a sumei de 228,15 lei reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamanților legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
În termen, împotriva sentinței civile nr. 972 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. au declarat recurs reclamanții K. M. și K. E. și pârâtul S. R. prin M.T.I., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 972 din 06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în sensul admiterii acțiunii civile, precizate și completate și obligarea Statului R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. la plata sumei de_ euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective, cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza orașului Pecica, jud. A., cu nr. cadastral_ Pecica în suprafață de 3271 mp, sumă stabilită prin expertiza tehnică judiciară de evaluare realizată în cauză, cuprinzând în aria concluziilor acestei lucrări și valorificarea răspunsului la obiecțiuni sub raportul daunelor, cu dobânzi legale, în temeiul art. 22 alin. l din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că instanța de fond și-a exercitat în mod abuziv rolul activ recunoscut judecătorului prin reglementările aduse de art. 129 alin. 5 C. 1865 și a depus la dosarul cauzei, din oficiu, contracte de vânzare-cumpărare emise de către un birou notarial din zonă pe care le-a valorificat exclusiv prin soluția pronunțată fără niciun fel de apreciere globală a ansamblului probator administrat în cauză.
Doctrina judiciară în materie subliniază că rolul activ trebuie să se armonizeze cu inițiativele părților în litigiu în scopul stabilirii adevărului determinând rolul activ al judecătorului într-o conexiune logică și necesară cu principiul adevărului. Una dintre obligațiile importante impuse de lege judecătorului este determinarea adevărului în procesul civil, ceea ce face obiectul prevederilor art. 129 alin. 5 C. 1865.
Instanța de fond, în temeiul rolului activ, invocând disp. art. 129 alin. 5 C. 1865 a depus la dosarul cauzei fără a emite vreo adresă de solicitare o . 20 de contracte de vânzare-cumpărare cu un conținut trunchiat sub aspectul datelor părților din contract, contracte raportat cărora instanța de fond susține că ar face dovada vânzării unor terenuri situate în amplasamente adiacente coridorului autostrăzii Nădlac-A., contracte aferente perioadei 2011 - 2012, calificând preturile indicate în aceste acte ca fiind de „certă actualitate" și le conferă forța probantă a condițiilor reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Sub aspect procedural anterior depunerii de către instanța de judecată, din oficiu, a acestor înscrisuri la dosarul cauzei, instanța de fond nu a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probațiunii propusă de către reclamanți și nici a suplimentării probațiunii formulată de către intimatul-pârât bazată pe înscrisuri care au însoțit întâmpinarea.
Arată că au înțeles să depună la dosarul cauzei o . contracte autentice de vânzare-cumpărare care poartă asupra unor terenuri similare din aceeași zonă de amplasament precum terenurile expropriate în care sunt menționate prețuri reale de vânzare mult mai mari decât cele reținute în hotărârea recurată filele 228-453 dosar - borderou de acte cu anexe în probațiune, fila 217 dosar - contract de vânzare-cumpărare zona Pecica - 4,05 euro/mp, filele 220-227 dosar-diferite contracte autentice de vânzare-cumpărare, ipotecă, închiriere pentru terenuri similare în raza oraș Pecica, fila 65 dosar - adresă din partea Primăriei Pecica comunicată reclamanților în ianuarie 2011 după . Legii nr. 255/2010 în conținutul căreia se comunică punctual pentru suprafața de 3271 mp expropriată valoarea de_ lei echivalent a_ euro,filele 123-145 dosar -expertiza judiciară realizată la cererea CNADR experți R. U. - M. P., filele 12-20 dosar - listele cuprinzând valoarea de despăgubire acordată inițial — luna mai 2010, liste publicate, întocmite de către expert R. U. desemnat de către pârâta CNADR.
Au învederat că instanța a valorificat exclusiv contractele de vânzare-cumpărare pe care ea însăși le-a depus la dosarul cauzei iar cele depuse de către reclamanți au fost îndepărtate de la valorificare în susținerea cererii lor cu explicații absurde care înfrâng un raționament elementar raportat Ia obiectul cauzei.
Doctrina judiciară în materie raportat la principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C. reține următoarele situații care pot fi valorificate în prezenta cauză și conduc indubitabil la concluzia că în prezenta cauză instanța de fond a depășit în mod evident principiul rolului activ.
Arată că instanța nu are obligația ci doar posibilitatea ca, potrivit art. 129 alin. 5 C. să ordone dovezile pe care le găsește de cuviință doar în situația în care le consideră necesare pentru dezlegarea pricinii - CA. București, secția IV Civilă, dec. nr. 2005/2002 - în prezenta cauză dovezile depuse de către instanță la dosar nu au fost puse în discuția părților, nu au fost ordonate ca urmare a unor discuții în contradictoriu care să poarte asupra necesității existenței la dosar a acestor dovezi în
vederea dezlegării pricinii.
Rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt este limitat asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății. Instanța de judecată nu poate iniția cereri pe seama părților în litigiu fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost investită astfel cum acestea au fost formulate și susținute de probe - CA. București, secția comercială, dec. nr. 2640/1999 - în prezenta cauză instanța de judecată a inițiat pe seama pârâtei depunerea la dosar a diferite contracte de vânzare-cumpărare având obiect terenuri asemănătoare cu cele expropriate substituindu-se în această manieră diligentelor procesuale pe care pârâta CNADR ar fi fost în măsură să le depună, ceea ce nu poate fi reținut în soluționarea cauzei ca fiind argumentul central și exclusiv al motivării hotărârii judecătorești pronunțate.
Potrivit principiului disponibilității instanța este ținută să se pronunțe în limitele investirii numai cu privire la persoanele care au fost chemate în judecată și asupra obiectului determinat al pricinii stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, deoarece nicio dispoziție legală nu prevede posibilitatea instanței de a se pronunța asupra vreunei chestiuni necerută de niciuna dintre părți și nepusă în discuție de către instanță - Curtea de Apel C., dec. civ. nr. 1806/2001.
Nu se poate dispune casarea unei hotărâri cu motivația că, din oficiu, instanța nu a ordonat anumite dovezi câtă vreme părțile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor, pe de o parte, iar pe de altă parte rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 C. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia - Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, dec. nr. 2048/2000.
Un alt motiv de recurs invocat este art. 304 pct.8 și 9 Cod proc.civ. în sensul că instanța de fond a ignorat forța probantă a expertizei tehnice judiciare de evaluare efectuată în cauză, ca fiind proba cu caracter științific, prevăzută de lege, apreciată de către instanță ca fiind utilă, pertinentă și concludentă raportat la obiectul litigiului. Instanța de fond nu a înțeles să valorifice conduita procesuală a intimatului pârât S. R. prin CNADR sub aspectul că acesta nu a contestat valoarea terenului supusă exproprierii și nici daunele stabilite de către experții desemnați în prezenta cauză.
Expertiza tehnică judiciară de evaluare realizată în prezenta cauză este fără echivoc singura probă științifică prevăzută de lege pusă în discuția părților, probă care prin administrarea ei ar avea natura de a rezolva și contradicțiile constatate între diversele acte notariale depuse la dosarul cauzei.
Raportul de expertiză tehnică de evaluare realizat în prezenta cauză respectă toate criteriile cerute de legislația în materie, toți experții desemnați având calitatea de experți judiciari evaluatori ANE VAR, experți care au răspuns pe deplin obiectivelor de expertiză admise, răspunzând astfel exigențelor instanței de judecată. Nu există niciun motiv plauzibil ca prin aprecierea unilaterală a instanței de judecată cu rezultanta îndepărtării în totalitate a raportului de concluzii al expertizei tehnice efectuate să se creeze un ecou negativ menit să creeze suspiciune asupra probității profesionale a experților care au realizat lucrarea.
Instanța de fond era ținută de concluziile raportului de expertiză având în vedere particularitatea cauzei, obligativității impuse de art. 25 din Legea nr. 33/1994 cu privire la constituirea unui comisii de experți, aspect care creează o dependentă evidentă a formării convingerii intime a instanței raportat la concluziile acestei comisii precum și particularității care rezultă din aspectul că terenul expropriat menționat în hotărârea de despăgubiri nr. 4/6 din 05.10.2011 emisă de comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local al Orașului Pecica a fost stabilit în urma evaluării efectuate la solicitarea intimatului pârât de către un expert agreat de CNADR.
În situația în care instanța de fond nu ar fi reușit să deceleze conținutul raportului de expertiză și nu a putut desprinde factori evidențiați care să comporte adaptarea acestor concluzii la obiectul cauzei, instanța era obligată ca în temeiul art. 211CPC să dispună convocarea experților pentru a da toate lămuririle necesare iar în temeiul art. 212 alin. 1 C. să dispună întregirea expertizei.
Pe parcursul judecății pe fondul cauzei după depunerea raportului de expertiză nu s-a pus niciodată în discuția părților necesitatea administrării unor probe referitoare la destinația efectivă pe care terenul, obiect al exproprierii, ar fi avut-o la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, în schimb, instanța de fond reține în sarcina reclamantei faptul că nu a făcut dovada că a folosit efectiv acest teren la momentul declanșării procedurii de expropriere.
Cu toate că în fața instanței de fond în mod repetat s-au purtat discuții asupra efectelor pe care le va avea implementarea conturului coridorului de autostradă Nădlac-A., respectiv obturarea accesului la suprafețele de teren rămase în proprietatea celor expropriați, posibilitățile de întreținere și cultivare a acestor parcele, lipsirea lor de un pronostic economic favorabil ceea ce poate determina și a și determinat în concret renunțarea la aceste terenuri din partea unor arendași terenurile fiind greu de cultivat și costisitor de recoltat, instanța de fond nu face nicio referire la aceste aspecte, nu motivează înlăturarea daunelor calculate, daune derivate din aspectele mai sus menționate exemplificativ
Comisia de experți desemnați în cauză au procedat la depunerea unor note suplimentare având obiect analiza prețului consemnat în contractele de vânzare-cumpărare încheiate la BNP S. A., concluzia fiind aceea de demontare în totalitate a aplicabilității în prezenta cauză a acestor prețuri cu o argumentare științifică reînnoită a susținerilor din raportul de concluzii, iar aserțiunea instanței de fond raportat raportului de concluzii a expertizei în sensul că valorile finale evidențiate ar fi exorbitante în afara realității obiective nu este justificată și nu deschide permisiunea de a se stabili o virtuală „realitate obiectivă" fără niciun criteriu sau dând forță probantă criteriului derivat din elementele evidențiate în conținutul unor contracte de vânzare-cumpărare notariale în care reclamanții nu au fost parte, nu au avut nicio posibilitate de control asupra negocierilor, asupra nivelului de tranzacționare care a premers încheierii contractului.
A învederat că instanța de fond nu a evidențiat niciun fel de argumente care să stea la baza îndepărtării din valorificare a probei administrate cu depunerea contractului de vânzare-cumpărare autentic încheiat la 24.11.2012 la BNP C.-R., A., de către K. M. - Agro Pres II care are și calitate de reclamant în alte trei dosare vizând solicitarea de despăgubiri și care a înstrăinat un teren în zonă adiacentă coridorului de autostradă Nădlac-A. cu prețul de 4,5 euro/mp, teren pe care urmează în viitor să se edifice un siloz pentru cereale.
A invocat și încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul 12 ia CEDO, art. 21 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE - motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de pr. civilă.
Despăgubirea propusă reclamanților prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010, precum cea acordată de către prima instanță este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României.
Prima instanță a reținut că nu există discriminare or, în realitate cuantumul stabilit de HG 488/2011 este același cu cel din hotărârea comisiei la care prima instanță face referire. De asemenea prima instanță consideră că HG 488/2011 „nu creează nicio discriminare, din moment ce legea nr.255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG 488/2011". Însă, argumentarea primei instanțe este greșită având în vedere că nu HG 488/2011 în sine este discriminator ci valoarea pe care acest act o stabilește.
Invocă că jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că aplicarea unui tratament diferit în situații comparabile reprezintă o discriminare directă. In concret, prin Hotărârea din 28.05.1985 CEDO stabilește în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli faptul că noțiunea de discriminare cuprinde în mod normal cazurile în care un individ sau un grup este tratat mai bine decât altul, fără o justificare adecvată. Situația creată reclamanților prin despăgubirile mult mai mici stabilite față de ale celorlalți expropriați conține exact aceeași ipoteză de discriminare.
Arată că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la caracterul just al despăgubirilor, întrucât în 2010 pentru un metru pătrat de teren s-au plătit între 4 euro și 10 euro/mp, iar prin ultima Hotărâre de Guvern 488/2011, despăgubirea a fost stabilită mult sub valoarea de piață respectiv la un preț unic de 0,17 eurocenți/mp de teren cu aplicabilitate generală asupra tuturor suprafețelor expropriate evidențiate în anexa HG 488/2011, fără nicio indicație asupra unor eventuale daune rezultate din operarea exproprierii.
Au învederat că suma propusă reclamanților prin HG 488/2011 de Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 și de prima instanță nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată, întrucât au fost încălcate reglementările interne și europene.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 alin. 3 C. proc. civ., art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli.
P. recursul declarat în cauză, pârâtul S. R. prin M.T.I., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare, arată că prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse in raportul de evaluare întocmit de . sunt in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare si sunt susținute si de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona. In prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale.
Raportul de evaluare a fost întocmit in vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publica, idei directoare declarate prin legislația in vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 si Legii 33/1994 si conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
P. urmare, aceasta valoare speciala este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: "suma estimata pentru care o proprietate poate fi schimbata la data evaluării, intre un cumpărător decis si un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrata, după un marketing adecvat, in care fiecare parte acționează in cunoștința de cauza, prudent si fara constrângeri".
De asemenea, învederează că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare in cauza, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor si arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pietei (cererea probabil, oferta competitiva,etc).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod proc.civ., curtea constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, atât pârâtul cât și reclamanții proprietari ai terenului înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 4800 mp, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, invocă nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește criteriile legale ce trebuie avute în vedere la calcularea despăgubirilor de către instanța de fond.
Raportat la obiectul cauzei, tribunalul a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, ce prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, cu cele ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 ce sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, rezultă că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind o obligație legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere valorile transmise prin adresa nr. 221/2012 a B.N.P. Asociați „D.”, precum și cele din contractele de vânzare-cumpărare încheiate de notarii publici cu privire la terenurile situate în zona apropiată cu cea a terenului expropriat, care sunt valori orientative conform art. 771 alin. 4 din Codul fiscal, preț care, de cele mai multe ori este sub nivelul prețului real, pentru a fi mai mici taxele notariale.
Este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 203-204 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, întrucât se refereră la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, pe când terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Cum, expertiza nu s-a bazat pe cerințele art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, în mod corect nu a fost luată în considerare, însă instanța în mod greșit a procedat la alegerea valorii de despăgubire din valorile de tranzacție înscrise în contractele întocmite de notar și întrucât în vederea soluționării cauzei se impune administrarea probei cu expertiza pe baza cerințelor impuse de lege, Curtea în baza art. 312 Cod pr. civ., va admite recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. și de pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 972 din 06.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții K. M. și K. E. și de pârâtul S. R. prin M.T.I., reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 972/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L/28.09.2013
Tehnored L.P./02.10.2013
Ex.2
Primă instanță: A. Ș. – Tribunalul A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 12-09-2013,... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 789/2013. Curtea de... → |
|---|
