Expropriere. Decizia nr. 1567/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1567/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-06-2012 în dosarul nr. 1567/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1567
Ședința publică din 14 iunie 2012
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. V. și R. I. M. împotriva sentinței civile nr. 6002/29 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați S. Român prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, . și C. L. al comunei Orțișoara - C. pentru aplicarea L. nr. 198/2004, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat C. C. pentru reclamantul recurent R. V. (prezent) și pentru pârâtul intimat R. I. M. (lipsă), iar pentru pârâtul intimat S. Român prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, se prezintă avocat P. M. T., lipsind celelalte părți.
M. Public este reprezentant de doamna procuror S. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
PROCEDURA COMPLETĂ.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar împuternicirile avocațiale și, nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat C. C., pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului reclamanților astfel cum a fost formulat în scris, solicitând, în principal,admiterea lui, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul T., în vederea efectuării unei noi expertize care să lămurească pe deplin situația de fapt dedusă judecății, criticând faptul că prima instanță, fără nicio argumentare, a ținut cont de opinia minoritară a expertizei efectuată în cauză. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii reclamanților astfel cum a fost formulată și ulterior precizată, raportat la concluziile majoritare ale celor doi experți care au efectuat expertiza. Referitor la cheltuielile de judecată, arată ca înțelege să le solicite pe cale separată.
Avocat P. M. T., pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, la baza căreia a stat o expertiză întocmită de trei experți care au ținut cont la evaluare de calitatea solului și de alte criterii pentru fundamentarea lucrării efectuate. Invocă și faptul că reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit. Depune la dosar un tabel cuprinzând valorile orientative pentru terenurile extravilane aflate în localitățile aferente Circumscripției Judecătoriei Timișoara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului reclamanților, apreciind că valoarea reală este cea stabilită inițial, aceea de 6 euro/mp, în raport de caracteristicile solului, avute în vedere, chiar dacă nu se motivează clar alegerea punctajului notei de bonitare.
CURTEA
Deliberînd asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 6002/29 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanții R. V. si R. I. M., în contradictoriu cu pârâții S. R., . P. A. L. nr. 198/2004, având ca obiect pretentii.
A fost respinsă cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecata.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 21/06.04.2009 C. de aplicare a L. nr. 198/2004 Ortisoara a dispus exproprierea din proprietatea reclamanților a parcelei cu număr cadastral A 1057/4/2 in suprafața de 995 mp.
P. aceiași hotărâre s-a stabilit in favoarea reclamanților acordarea unor despăgubiri de 1,71 euro/mp, in total 1711,4 euro.
P. cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat acordarea unor despăgubiri de 6,53euro/mp, adică 6497 euro in total.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile L. nr. 198/2004.
Aceasta lege a fost abrogată prin art. 35 din Legea nr. 255/2010, astfel ca instanța se va raporta la dispozițiile acestui din urmă act normativ.
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești, iar al. 3 prevede ca acțiunea se soluționează conform dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede ca pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numita de instanța, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Totodată, potrivit art. 26 al. 1 si 2 din același act normativ: despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului; la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum si instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, in mod obișnuit, imobilele de același fel in unitatea administrativ teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului.
In cauza s-a efectuat o expertiza de către trei experți, expertiza având o opinie majoritară si o opinie minoritară.
Tribunalul a reținut că opinia majoritară prezintă mai multe neajunsuri, după cum urmează.
În primul rând, cei doi experți au precizat ca au luat ca baza de calcul raportul întocmit de expertul evaluator inginer Eles G..
Ori, expertiza efectuată de expertul Eles G. este extrajudiciară, iar cei doi experți trebuiau ei înșiși sa calculeze cuantumul despăgubirilor, cu luarea in considerare si a criteriilor reglementate de art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Apoi, cei doi experți au susținut că toata zona in care se află si . aceiași calitate de teren agricol, astfel ca expertul evaluator inginer Eles G. ar fi trebuit sa aibă in vedere aceleași criterii de evaluare, aceiași coeficienți, aceleași note de corectie si pentru .> P. urmare, au concluzionat cei doi experți, daca parcelele cu număr cadastral A 1057/2 si A 1057/5, aflate in stânga si in dreapta parcelei reclamanților, au notă de bonitare a terenului de 35 de puncte, atunci si ./4 trebuia sa primească aceiași notă de bonitare de 35 de puncte, iar nu de 15 puncte cum a reținut expertul Eles G..
Aceasta ipoteză pleacă de la premisa ca nota de bonitare de 35 de puncte este corectă, fără a se aduce argumente in acest sens.
Aceasta situație permite si ipoteza inversă, a apreciat tribunalul, in sensul că daca . de bonitare de 15 puncte, atunci si parcelele învecinate trebuie să aibă aceiași notă de bonitare, iar nu de 35 de puncte, având in vedere ca au același relief, același nivel si aceleași drumuri de acces.
Cei doi experți nu au lămurit de ce nota de bonitare corectă este cea de 35 de puncte, iar nu cea de 15 puncte.
Nu in ultimul rând, orice expertiză trebuie sa se bazeze pe o metoda științifica, metoda ce lipsește opiniei majoritare.
Cei doi experți s-au mulțumit sa facă media aritmetică a valorilor: 7,36 euro/mp, 7,36 euro/mp, 7,36 euro/mp și 4,02 euro/mp, fără a explica rațiunea acestui calcul.
Experții s-au mulțumit sa precizeze: „Consideram ca valoarea despăgubirilor este o medie a primelor valori respective”.
Experții au arătat ca . alte 14 parcele, astfel ca nu se înțelege de ce experții au făcut media doar a 4 valori si de ce au luat in calcul 3 valori de 7,36 euro/mp si una de 4,02 euro/mp, iar nu invers, spre exemplu.
P. urmare, tribunalul va înlătura opinia majoritară.
Pe de altă parte, opinia minoritară a expertului U. I. R. se bazează pe doua metode științifice: metoda reglementată de HG 1546/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de stabilire a valorii terenurilor agricole si a celor forestiere si metoda comparației directe.
De asemenea, expertul a avut in vedere si criteriile reglementate de art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
P. urmare, tribunalul a stabilit cuantumul despăgubirilor cu luarea in considerare a opiniei minoritare.
P. metoda reglementata de HG nr. 1546/2004 s-a stabilit că valoarea unui ha este de 770 euro, ceea ce înseamnă 0,077 euro/mp, iar prin metoda comparației directe terenul reclamanților a fost evaluat la 275 euro.
Tribunalul a reținut că ambele valori sunt inferioare celei stabilite prin Hotărârea nr. 21/06.04.2009 a comisiei pentru aplicarea L. nr. 198/2004, respectiv 1,71 euro/mp, adică 1711,4 euro pentru terenul reclamanților de 995 mp, astfel ca acțiunea este neîntemeiată.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu se pot reduce despagubirile stabilite prin Hotărârea nr. 21/06.04.2009, întrucât, potrivit art. 27 al. 2 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordata de instanța nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator.
În consecință, tribunalul a respins acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții R. V. și R. I. M., prin apărător ales avocat C. C., au declarat recurs în termen legal la 20.03.2012, solicitând, în principal, admiterea lui, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul T., în vederea efectuării unei noi expertize.
În subsidiar, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii introductive, astfel cum a fost formulată și precizată ulterior.
În motivarea recursului, în raport cu petitul principal din cererea de recurs prin care s-a solicitat casarea sentinței civile, reclamanții recurenți au precizat că instanța de fond, în mod nelegala valorificat opinia minoritară – în raport cu cea majoritară, a expertizei efectuate în cauză, susținând că, în măsura în care nu era lămurită de concluzia majoritară a celor doi experți, în virtutea rolului activ, se impunea – chiar și peste voința părților, administrarea unei noi expertize care să stabilească pe deplin situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Din această perspectivă, reclamanții recurenți susțin că instanța de fond nu a lămurit în ce condiții . lor, are o notă de bonitare de 35 puncte, la fel ca aproape toate celelalte parcele învecinate, în timp de nota de bonitare stabilită de expertul minoritar a fost de doar 15 puncte, iar la dosar, nu există nici un înscris care să justifice și să susțină nota de bonitare de 15 puncte la care s-a oprit instanța de fond.
Se mai susține că expertul minoritar nu și-a justificat în nici un fel soluția tehnică propusă, de ce . puțin valoroasă, nu stabilește gradul eventual de eroziune al acestei parcele, nici dacă aceasta este sau nu, în tot sau în parte, mlăștinoasă sau acoperită cu apă, elemente care ar fi justificat o posibilă penalizare în privința punctajului acordat în forma notei de bonitare.
P. aceste considerente, reclamanții recurenți au solicitat, în principal, admiterea lui, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul T., în vederea efectuării unei noi expertize care să lămurească pe deplin situația de fapt dedusă judecății.
În ceea ce privește cererea de modificare a hotărârii recurate, reclamanții solicită schimbarea acesteia, raportat la concluziile majoritare ale celor doi experți, care se apropie de situația reală privind valoarea terenului proprietatea lor, cu corespondent în parcelele învecinate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ., și art. 304 ind. 1 Cod pr.civ.
P. întâmpinarea depusă la dosar în conformitate cu dispozițiile art. 308 alin.2 Cod pr. civ. la data de 1 iunie 2012, intimatul S. Român prin CNADNR București – reprezentat de avocat P. M. T., a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond care a reținut în mod corect că despăgubirea acordată de expropriator este justă, stabilită în urma raportului de evaluare întocmit de ing. E. G. C., susținută, de altfel, și de opinia minoritară a expertului desemnat de CNADNR SA, stabilită pe baza criteriilor de evaluare reglementare de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Intimatul s-a opus cererii recurenților de casare a sentinței civile și trimitere a cauzei spre rejudecare, apreciind că instanța de fond s-a pronunțat pe fondul pricinii în raport cu probele administrate, iar reclamanții nu au solicitat o nouă expertiză și nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză inițial.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și înscrisurile depuse în susținere, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente.
P. acțiunea civilă introductivă de instanță formulată de reclamanții R. V. și R. I. M. la data de 24.08.2009, aceștia au solicitat modificarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 21/06.04.2009 emisă de CNADNR SA – Sucursala A., solicitând obligarea pârâților la plata valorii reale a terenului expropriat în suprafață de 995 mp, luând în calcul suma de 6 euro/mp, respectiv echivalentul în lei al sumei de 5970 euro, în cotă de ½ pentru fiecare dintre reclamanți.
Reclamanții și-au motivat prezentul demers judiciar pe împrejurarea că la data discutării cererii lor de despăgubiri – 03.04.2009, în mod nelegal s-a stabilit pentru . de 1,71 euro/mp, calcul făcut în mod aleatoriu, fără să aibă la bază o expertiză de specialitate, deși, pentru parcelele imediat învecinate, au fost stabilite prețuri de 7,36 euro/mp, 4,02 euro/mp, în raport de care, prețul solicitat de ei, de 6 euro/mp, apare ca un preț rezonabil.
Expertiza tehnică de specialitate încuviințată și efectuată în cauză de cei trei experți, respectiv V. I. și B. M., propuși de reclamanți și U. I. R., propus de pârâtă, au ajuns la 2 puncte de vedere diametral opuse. Astfel, în timp ce opinia majoritară a experților propuși de reclamanți stabilește că terenul expropriat din proprietatea reclamanților, corespunde parcelelor adiacente amplasate în stânga și în dreapta parcelei reclamanților, au același relief, același nivel și aceleași drumuri de acces; că toată zona are aceeași calitate de teren agricol și astfel fiind, parcelele ce o compun urmau să aibă aceleași criterii de evaluare, aceiași coeficienți și note de corecție, inclusiv pentru .>opinia minoritară, a expertului desemnat de pârâtă, reia argumentele aduse de expert evaluator inginer E. G. în raportul de evaluare întocmit și care a stat la baza emiterii hotărârii contestate de reclamanți, fără a menționa de unde rezultă diferența valorică dintre . învecinate.
Tot în acest sens, Curtea reține că nu a fost lămurită diferența de 25 puncte dintre . reclamanților, pentru care a fost stabilită o notă de bonitare de 15 puncte, și parcelele învecinate, pentru care nota de bonitare a fost stabilită la 35 puncte. Aceasta, în condițiile în care terenul din zonă are același relief, același nivel, aceleași drumuri de acces, aceiași calitate de teren agricol, ceea ce, implicit, ar duce la concluzia că nota de bonitare trebuie să fie aceeași pentru parcelei ce îl compun.
Curtea reține că în cauză nu a fost lămurită pe deplin situația de fapt privind caracteristicile parcelei reclamanților, aflată în aceeași zonă cu celelalte parcele nr. cadastral A1057/1, A1057/2, A1057/3, A1057/4…, și pentru care s-a stabilit o valoare de despăgubire diferențiată, de 7,36 euro/mp, 4,02 euro/mp, ori 1,72 euro/mp, deși, terenul din zonă are aceeași calitate de teren agricol, același relief, nivel și săi de acces ca și . reclamanților.
Toate aceste aspecte se impun a fi lămurite de instanța de fond, eventual prin încuviințarea unei contraexpertize care să ajungă la un punct de vedere comun celor contradictorii rezultate din expertiza efectuată în prima instanță, deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluționat de instanța competentă, iar în recurs, nu pot fi examinate decât aspectele de legalitate a hotărârii, nu și cele de temeinicie ori reapreciere a probelor administrate, acesta fiind atributul instanței de fond.
Obligația instanței de recurs este aceea de a verifica și de a se asigura că hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, în considerarea faptului că trebuie realizată situația-premisă pentru o judecată concretă și efectivă în recurs – împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite. Cum hotărârea pronunțată de instanța de fond nu clarifică raportul juridic dedus judecății, având neclarități în privința criteriilor avute în vedere pentru stabilirea valorii terenului expropriat reclamanților, Curtea apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a fi avute în vedere toate celelalte critici invocate prin motivele de recurs, întrucât fiecare din aceste dispoziții de drept material ori procedural presupune clarificarea prioritară a deplinei situații de fapt, acesta fiind atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate.
P. aceste considerente, în baza art. 299, 312 alin. 3 și 5 Cod pr.civ. și art. 304 pct. 5 și 9 Cod pr. civ., Curtea va admite recursul reclamanților, va casa sentința civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul T..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții R. V. și R. I. M. împotriva sentinței civile nr. 6002/29 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
Dr. L. L. M. G. A.-M. N.
Aflată în C.O., semnează
Vicepreședinte Curte,
JUDECĂTOR
F. D.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 05.07.2012
Tehnored. S.C. - 2 ex./05.07.2012
Tribunalul T., Judecător: L. V.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1595/2012. Curtea de... → |
|---|
