Expropriere. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 203/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 28.07.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 203/A
Ședința publică din 11 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta C. C.-E. împotriva sentinței civile nr. 1597/27.05.2015, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, pentru expropriere.
La apelul nomînal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat doamna avocat C. C., lipsă fiind reclamanta apelantă.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror B. E., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care atât reprezentanta pârâtului intimat, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris în întâmpinare; arată că raportul de expertiză a fost întocmit în concordanță cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 și cu decizia Curții Constituționale, iar împotriva acestuia nu s-au formulat obiecțiuni.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței, se prezintă pentru reclamanta apelantă domnul avocat Ilcău C., care pune concluzii de admitere a apelului conform cererii de apel.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 19.09.2014 la T. T. sub nr._, reclamanta Cahnită C. – E. a chemat în judecată pârâtul S. Român, prîn C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., și a arătat că prin acțiune contestă următoarele hotărâri de stabilire a despăgubirilor, referitoare la următoarele terenuri expropriate:
1.Nr. 29 din 21.09.2011, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 446 mp;
2.Nr. 34 din 21.09.2011, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 560 mp;
3.Nr.43 din 21.09.201 I, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de mp;
4.Nr. 49 din 29.09.2011, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 2053 mp;
5.Nr. 54 din 21.09.2011, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 3984 mp;
6.Nr. 55 din 21.09.201 I, nr. cadastral_, Belinț, în suprafață de 1970 mp;
7.Nr. 127 din 22.09.2011, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 3700 mp;
8.Nr. 128 din 22.09.201 I, nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 5355 mp;
9. Nr. 129 din 22.09.2011. nr. cadastral_ Belinț, în suprafață de 1109 mp.
Reclamanta a solicitat anularea acestor hotărâri, obligarea pârâtului să emită noi hotărâri cu stabilirea despăgubirilor la valoarea de 9,78 euro/mp și să-i plătească sumele ce vor fi stabilite; de asemenea, a cerut să fie expropriate suprafețele de teren din care au fost efectuate exproprierile pentru construirea autostrăzii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr.492/11.05.2011 pentru modificarea si completarea HG nr. 1232/2010 a fost diminuată în mod nelegal si abuziv valoare a despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma inițiala de 9,78 euro/mp. la suma de 0.52 euro/mp.
Tronsonul de autostrada pe raza localității G. a fost finalizat în cursul anului 2010 fiind datorate despăgubiri pentru exproprierile efectuate prin hotărârile numărul 65/03.06.2009, 85/03.06.2009, 73/03.06.2009 la prețul de 9,78 euro/mp.
Constructorul s-a abătut parțial de la traseul inițial, astfel că după finalizarea lucrărilor de construcție a autostrăzii de pe acest tronson, autostrada construindu-se pe suprafețe de teren neexpropriate, s-a dispus si exproprierea suprafețelor de teren ce formează obiectul prezentei cauze.
Diminuarea valorica menționata a fost efectuata cu încălcarea prevederilor art.8 alin.3 din Ig. nr.255/2010, care permit în circumstanțe excepționale și temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate, iar nu si diminuarea acestora.
Stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate care au format obiectul exproprierii constituie o încălcare grava a dreptului de proprietate precum si a dreptului la o justa si prealabila despăgubire, astfel cum acest drept este recunoscut prin dispozițiile aii. 44 alin. 3 din Constituția Romanii, art. 1 din Legea nr. 33/1994, sau prin art. 1 aliniat 2 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Se mai arată că prin exproprierile efectuate au fost fărâmițate suprafețele de teren, ducând astfel la imposibilitatea exploatării agricole a acestora.
În drept, a invocat Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994.
P. sentința civilă nr. 1597/27.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, T. T. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. C.-E. împotriva pârâtului S. Român, prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pentru realizarea obiectivului de interes național constând în autostrada Lugoj – D., în baza hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 29 din 21.09.2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, urmare a exproprierii terenului situat în .. T., nr. cadastral nou_, în suprafață de 446 mp expropriatorul a stabilit valoarea despăgubirilor în suma de 476 lei pe care a consemnat-o pe numele C. B., în calitate de persoană îndreptățită.
În realizarea aceluiași obiectiv, pe numele reclamantei au fost emise hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 34 din 21.09.2011, nr.43/21.09.2011, nr.49/21.09.2011, nr.54/21.09.2011, nr.55/21.09.2011, nr.127/22.09.2011, nr.128/22.09.2011 și nr.129/22.09.2011 pentru o suprafață totală de teren expropriată de_ mp, fiind consemnată cu titlu de despăgubire suma totală de_ lei.
În materia garantării dreptului de proprietate privata, art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire.
În plan procesual, potrivit art. 22 din legea nr.255/2010, interpretat conform Deciziei nr.12 din 15.01.2015 a Curții Constituționale, publicată în M.Oficial nr.152/03.03.2015, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol urmând a se soluționa potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data expropierii, precum și de daunele aduse proprietarului.
P. decizia Curții Constituționale nr.12/2015 s-a stabilit că art.9 teza a doua din Legea 198/2004 raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art.26 alin. 2 din Legea 33/1994 sunt neconstituționale.
S-a mai reținut în paragraful nr.26 al acestei decizii că având în vedere că dispozițiile declarate neconstituționale sunt reluate în art.22 alin.3 din Legea 255/2010, care a înlocuit dispozițiile Legii 198/1994 în prezent abrogată, legiuitorului îi revine obligația constituțională de a modifica în mod corespunzător legea în vigoare, pentru a da efecte depline deciziei.
În prezenta cauză, instanța a reținut ca și cuantum al despăgubirilor cel calculat la momentul exproprierii, raportat la împrejurarea că acela este momentul cel mai apropiat de momentul transferului dreptului de proprietate de la expropiat la expropriator.
T. a constatat că sumele oferite ca despăgubire prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor reflectă valoarea reală a imobilelor și a prejudiciului creat prin exproprierea terenurilor arabile ale reclamantei, situate în ., fără utilități, destinate strict pentru practicarea agriculturii, având în vedere și concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, potrivit căruia, cu luarea în considerare și a tranzacțiilor imobiliare obișnuite, pentru imobile similare, efectuate în unitatea administrativ-teritoriala, valoarea reala a terenurilor expropriate la momentul efectuării exproprierii, respectiv anul 2011, cumulata cu daunele provocate reclamantei prin exproprierea acestor suprafețe de teren, este inferioară celei stabilite prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor.
D. raportul de expertiză efectuat în cauză, T. a reținut că valoarea totală de despăgubire cuvenită reclamantei este în sumă totală de_ lei, compusă din valoarea de circulație a terenului în cuantum de_ lei, daune cauzate proprietarului de 7646 lei, daune reprezentând beneficiul nerealizat cultivării terenului expropriat în cuantum de 2480 lei și daune reprezentând despăgubiri pentru suprafețele de teren rămase neexpropriate ce nu mai pot fi folosite conform destinației în cuantum de 3061 lei.
Aceste despăgubiri, reținute prin raportul de expertiză, sunt inferioare celor stabilite prin hotărârile administrative de expropriere.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1597/27.05.2015 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamanta C. C.-E..
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că valorile stabilite de experții numiți în cauză sunt net inferioare valorii terenurilor, ajungându-se la un preț derizoriu de 1,20 lei/mp. În acest sens a arătat că se impune efectuarea unei noi expertize, prin care experții să se raporteze la valoarea economică a terenurilor, la profitul ce poate fi obținut prin exploatarea acestora.
A mai arătat că nu s-a răspuns cererii sale de expropriere totală a terenurilor rămase în proprietatea sa după efectuarea exproprierilor, care nu mai pot fi exploatate.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei. A arătat că valorile stabilite prin expertiză sunt inferioare despăgubirilor acordate prin hotărârile de expropriere, iar în ceea ce privește cererea reclamantei de expropriere totală a terenurilor din care s-a dispus exproprierea, o asemenea acțiune nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 255/2010.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 476 al. 1, art. 477 și art. 479 al. 1 C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamantei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Criticile reclamantei vizând modul de calcul al despăgubirilor și necesitatea unei expertize care să se bazeze pe „valoarea economică a terenului, a profitului ce poate fi obținut prin exploatarea acestuia” -nu sunt întemeiate.
Conform art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (al.1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (al.3).
Art.25 din Legea nr.33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art.26 din Legea nr.33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art.1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art.26 din Legea nr.33/1994 prevede prin al.1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
P. al.2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize cu respectarea dispozițiilor legale citate anterior, experții întocmind raportul de expertiză pe baza comparației directe cu tranzacții ale unor terenuri similare celor expropriate în speță.
Pe de altă parte, despăgubirile au fost calculate de experți prin raportare la momentul exproprierii. Au fost respectate astfel și dispozițiile Deciziei nr. 12/15.01.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 152/3.03.2015, decizie obligatorie pentru instanțe, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994 sunt neconstituționale.
De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit că „soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională se regăsește atât în art. 9 al. 3 din Legea nr. 198/2004...cât și în art. 22 al. 3 din Legea nr. 255/2010.
În fine, s-a stabilit că experții vor ține seama de „momentul transferului dreptului de proprietate”.
În raport cu considerentele prezentate anterior, o nouă expertiză nu se impunea a fi efectuată în apel, având în vedere faptul că cea efectuată la instanța de fond a respectat cerințele legale.
Pe de altă parte, prima instanță, validând raportul de expertiză, a constatat că despăgubirile acordate prin hotărârile contestate sunt mai mari decât cele stabilite prin expertiză.
În această situație devine aplicabil art. 27 din Legea nr. 33/1994, lege cadru în materie de expropriere și la care face trimitere, în privința procedurii, Legea nr. 255/2010. Conform art. 27 al. 2 din Legea nr. 33/1994, ”despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator”.
P. urmare, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei.
În privința cererii reclamantei apelante de expropriere totală a terenurilor ce au rămas în proprietatea sa după expropriere, o asemenea cerere este lipsită de temei legal.
Legea nr. 255/2010 reglementează posibilitatea persoanei expropriate de a contesta doar cuantumul despăgubirii stabilite, iar nu și alte aspecte privind exproprierea; trimiterea la Legea nr. 33/1994 vizează doar art. 21-27, care reglementează procedura după care se va judeca acțiunea privind cuantumul despăgubirilor.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nici o dovadă că după exproprieri au rămas în proprietatea sa terenuri ce nu mai pot fi exploatate conform destinației lor.
Mai mult, din cărțile funciare depuse la dosar și din hotărârile contestate rezultă că au fost expropriate exact suprafețele de teren înscrise în aceste cărți funciare.
Față de aceste considerente, cu completarea sentinței în privința exproprierii suplimentare, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta C. C.-E. împotriva sentinței civile nr. 1597/27.05.2015, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. C.-E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat Ilcău C. din Timișoara, Calea Dorobanților, nr. 9A, ., împotriva sentinței civile nr. 1597/27.05.2015, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantei apelante C. C.-E.- la Cabînet avocat Ilcău C. din Timișoara, Calea Dorobanților, nr. 9A, .;
- pârâtului întimat S. Român, prîn C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., prîn Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara-n Timișoara, .. 18, jud. T..
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Emis 3 .="PlainText">
Red. R.R.- 20.11.2015 ;
Tehnored. C.J.- 07.12.2015; 5 ex.
Primă instanță: T. T.
Judecător: R. A.
| ← Evacuare. Decizia nr. 473/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
