Pretenţii. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 476/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 476
Ședința publică din 26 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta I. F. împotriva deciziei civile nr. 1162/12.12.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, precum și împotriva Încheierii de cameră de consiliu din data de 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar, în contradictoriu cu reclamanta intimată Asociația de proprietari Timișoara, ., cu intimații chemați în garanție P. M. Timișoara și ., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia judecării în fond a recursului sunt consemnate în încheierea ședinței publice din 19 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 26.11.2015.
Se constată depuse la dosar prin Serviciul registratură al instanței, la 25.11.2015, concluzii scrise și cerere de redeschidere a dezbaterilor, formulate de pârâta recurentă I. F..
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1162/12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă I. F. (cu dom. in Timisoara, ., .) impotriva sentintei civile 9092/12.12.2012 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-parata Asociatia de P. din Timisoara, ., . cu intimatii-chemati in garantie Primaria M. Timisoara (cu sediul in Timisoara, ..L., nr.1, jud. Timis) si . sediul in Timisoara, ., nr.4, jud. Timis).
A schimbat în parte hotararea apelată și a obligat parata I. F. la plata catre reclamanta Asociatia de P. din Timisoara, ., . sumei de 4054,74 lei, cu titlu de cheltuieli comune aferente perioadei aprilie 2009-octombrie 2012 si la plata sumei de 760,39 lei penalitati de intarziere.
A menținut in rest dispozitiile sentintei apelate, astfel cum au fost rectificate prin incheierile de indreptare a erorii materiale din 27.03.2013 si 23.05.2013.
A respins apelul declarat de aceeasi apelanta impotriva incheierii de de indreptare a erorii materiale din 12.12 2012.
De asemenea, a respins cererea intimatei-parate Asociatia de P. din Timisoara, ., . obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel și a obligat intimata-pârâtă Asociatia de P. din Timisoara, ., . plata sumei de 192,84 lei către stat, cu titlu de cheltuieli partiale de judecata in apel.
Prin această decizie, tribunalul a modificat parțial soluția instanței de fond, reținând că o parte din criticile aduse de apelanta pârâtă I. F. sunt întemeiate.
Astfel, în mod judicios a sesizat apelanta-pârâtă că prima instanță nu a făcut o analiză pe fond a cererii sale reconvenționale, analiză care presupunea administrarea unui probatoriu adecvat pentru stabilirea sumelor datorate de către pârâtă, având în vedere că pe calea cererii reconvenționale pârâta a contestat tocmai aceste sume solicitate de reclamantă.
De altfel, însăși analiza cererii principale, de obligare a pârâti la plata sumelor pretinse de reclamantă, trebuia facuta prin prisma solutionarii criticilor aduse acestor sume pe cale reconvențională. Or, prima instanta a retinut exactitatea listelor de cheltuieli criticate de parata fara sa aduca vreun argument în sprijinul acestei concluzii, desi, prin cererea reconvențională, tocmai exactitatea acestor liste era contestată.
De altfel, și înainte de a fi chemată în judecată de către reclamantă, pârâta a contestat listele de cheltuieli (aspect recunoscut de însăși reclamantă, la fila 202 din vol. II al primei instante), însă nu s-a facut dovada solutiei date demersurilor sale de catre presedintele asociatiei, conform art. 12 paragraful A, lit. d din HG1588/2007.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a încuviințat și administrat pentru apelanta-pârâtă proba cu expertiza contabilă pentru lămurirea sumelor datorate de către pârâtă, expertul răspunzând obiectivelor instanței și celor formulate de către pârâtă (raport de expertiza-filele 242-265 din vol. I al Tribunalului Timis, răspuns la obiecțiuni expert- filele 6-11 din vol. II al aceluiasi dosar). Acest calcul răspunde, de asemenea, și motivului de apel vizând pretinsa dublă aplicare a penalităților.
Urmare a lucrării de specialitate efectuate de către expert, s-au evidențiat ca datorate de către pârâtă reclamantei suma de 4054,74 lei (în care este inclusă și suma de 5,83 lei calculată de către expert pentru intervalul pretinsei lipse din apartament a pârâtei), cu titlu de cheltuieli comune aferente perioadei aprilie 2009-octombrie 2012 și suma de 760,39 lei penalități de întârziere (fila 9 din vol. II al Tribunalului Timis), expertul tranșând criticile aduse de pârâtă modalității de calcul a sumelor de catre asociația reclamantă, critici invocate în prima instanță si reluate pe calea apelului.
Tribunalul a luat in calcul, astfel cum a menționat anterior, si suma de 5,83 lei calculata de catre expert pentru intervalul pretinsei lipse din apartament a paratei, apreciind ca depozitiile martorilor B. C. si P. C. (filele 283-284 dosar apel) nu dovedesc lipsa de la domiciliu a reclamantei in perioana 23.10._09. Faptul ca cei doi martori, asistenți sociali la Primaria M. Timișoara, s-au prezentat la domiciliul apelantei in data de 26.10.2009, gasind lipit pe ușă un bilet scris de aceasta in care se mentiona ca lipseste din localitate nu face dovada lipsei efective a apelantei de la domiciliul său in perioada aratată.
Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate, astfel cum au fost rectificate prin incheierile de indreptare a erorii materiale din 27.03.2013 si 23.05.2013.
Deși apelanta a invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății si schimbarea naturii si intelesului lamurit si vădit neîndoielnic al acestuia in soluționarea cererilor de chemare în garanție, nu a arătat care sunt aspectele din hotărârea primei instanțe care ar putea justifica o asemenea concluzie, iar tribunalul nu a identificat astfel de aspecte.
Apelanta nu mai are niciun interes in a invoca pretinsa omisiune a instantei de a se pronunța asupra excepției prescripției sumei solicitate de către reclamanta cu titlu de contribuție la reabilitarea termica a imobilului, câtă vreme aceste sume au fost achitate reclamantei, pe parcursul judecății în primă instanță, de către Primaria M. Timișoara, reclamanta restrangându-și în mod corespunzător câtimea obiectului cererii.
Cat privește cheltuielile de judecată la plata carora a fost obligata parata, acestea sunt, după cum rezulta din incheierea de indreptare a erorii materiale din 23.05.2013, in cuantum de 1050 lei, iar nu de 1500 lei, dupa cum a aratat apelanta. Sumele indicate reprezinta onorariul avocatial achitat de catre reclamanta aparatorului ales, potrivit chitantelor depuse la filele 395 si 396 din dosarul primei instante. Este adevarat ca in continutul practicalei hotararii nu este mentionata depunerea de catre aparatorul reclamantei a chitantelor de onorariu si ca acestea nu cuprind nicio viza a presedintelui completului in care sa se mentioneze daca au fost depuse in timpul sedintei sau dupa inchiderea dezbaterilor, insa, pe de alta parte, tribunalul constata ca nici notele de sedinta depuse la acelasi termen de catre parata I. si vizate de catre judecatorul din prima instanta (fila 386 fond) nu au fost mentionate in cuprinsul practicalei, desi depuse in timpul sedintei de judecata; pe de alta parte, inscrisurile depuse dupa dezbateri poarta viza „dupa dezbateri”, dupa cum rezulta din notele de sedinta depuse la fila 389 fond.
Insa chiar daca s-ar verifica depunerea chitantelor de plata a onorariului dupa inchiderea dezbaterilor, incalcarea formelor de procedura prevazute de art. 105 alin 2 C. atrage nulitatea relativa a actului astfel intocmit, conditionata de existenta unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului viciat.
Or, in speta, parata pretins vatamata are posibilitatea de a beneficia, in calea de atac, de o judecata contradictorie si in conditii de publicitate a aceleiasi cereri accesorii de acordare a cheltuielilor de judecata, prin analizarea tuturor criticilor aduse de aceasta realitatii, necesitatii si cuantumului rezonabil al acestor cheltuieli.
Astfel, tribunalul a apreciat ca dovada incasarii onorariului avocațial achitat de reclamanta probeaza caracterul real al acestor cheltuieli. Chiar daca emiterea chitanțelor s-a făcut cu o luna înainte de înregistrarea actiunii pe rolul instantei, nimic nu se opune ca avocatul să perceapă anticipat onorariul convenit cu clientul sau. Cheltuielile cu onorariul avocațial au fost necesare, reclamanta avand dreptul de a beneficia de asistenta juridica specializată, iar desfășurarea ulterioară a litigiului si complexitatea acestuia dovedind si necesitatea angajării de către aceasta a unui specialist în științe juridice.
Cat privește cuantumul acestui onorariu, tribunalul a apreciat ca este unul rezonabil, având în vedere complexitatea pricinii si munca depusa de avocat, criterii stabilite de art. 274 alin 3 C.. Munca avocatului a constat in redactarea cererii de chemare in judecata, reprezentarea reclamantei la multiplele termene de judecată, propunerea si discutarea probatoriului si a multitudinii de excepții invocate de parata și justifică pe deplin acordarea acestei sume. Contrar susținerilor apelantei, prima instanța nu a respins capătul de cerere privind autorizarea accesului reclamantei in locuința pârâtei, spre a fi incidentă situația acordării doar parțiale a cheltuielilor de judecată, prevăzută de art. 276 C., ci nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Nu poate fi reținută nici depășirea de către prima instanța a atribuțiilor puterii judecătorești. Neaplicarea de către instanță a unui act normativ invocat de către pârâtă nu echivalează cu substituirea de către aceasta puterii legislative.
Cât priveste neconsemnarea de către aceeași primă instanță, în hotărârea recurată, a tuturor probelor solicitate, acest aspect poate face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
Criticile aduse respingerii cererii de înregistrare a dezbaterilor nu vizează soluția pronunțată de prima instanță și care formează obiect al căii de atac.
Câtă vreme în cuprinsul minutei-act autentic-există mențiunea „Pronunțată în sedința publică din data de 12.12.2012”, simplele susțineri ale apelantei, făcute în contra acestei mențiuni, nu au tăria de a combate conținutul actului autentic, prezumat, până la declararea ca fals, că exprimă adevarul.
Referitor la nepronunțarea judecătoriei asupra criticilor aduse hotărârii adunării generale din 08.08.2011 și penalităților de întârziere, tribunalul reține că la fila 416 din dosarul primei instanțe s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind contestarea hotărârii adunării generale privind stabilirea penalităților de întârziere și contestarea cuantumului penalităților și s-a format un dosar distinct, cu termen de judecată la 24.04.2013.
În speță nu poate fi reținută nelegala compunere a completului de judecată, motivată de apelantă prin respingerea greșită a cererii de recuzare. Tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a magistratului investit cu soluționarea cauzei în primă instanță (încheierea pronunțată în camera de consiliu din 04.12.2012 fiind susceptibilă de apel odată cu fondul, potrivit art. 34 alin 2 C.). Cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27 pct 7 si următoarele C..
Conform textelor legale invocate de pârâtă în susținerea cererii de recuzare (art. 27 pct. 7, 8 si 9 C.), judecătorul poate fi recuzat: dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă (pct.7); dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri (pct.8); dacă este vrăjmașie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv (pct9).
Pronunțarea asupra unor mijloace de proba sau asupra unor cereri ori excepții invocate de părți nu poate fi asimilată cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 27 pct 7. Aceasta situație de incompatibilitate presupune ca instanța să își fi exprimat părerea asupra pricinii în afara activității de judecată, activitate care implică și soluționarea unor aspecte prejudiciale.
Pârâta nu a făcut dovada că există împrejurări care să facă justificată concluzia că judecatorul din prima instanță a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri și, de altfel, nici nu a arătat care ar fi aceste împrejurări, rezumându-se doar să enunțe acest motiv de incompatibilitate.
Cât priveste invocata vrăjmășie între pârâtă și judecator, pronunțarea, de către același magistrat, a unei hotărâri judecătorești de prima instanță defavorabilă pârâtei, nu este în măsură, prin sine însăși, să conducă la ideea unei relații de vrăjmășie.
Referitor la invocata “graba” a instanței în soluționarea cererii de recuzare, este unanim acceptat că soluționarea incidentelor procedurale se face de urgență și cu precădere, pentru a nu împieta asupra duratei rezonabile de soluționare a cauzei.
De asemenea, repartizarea dosarului aceluiași judecător care a mai soluționat anterior un litigiu în care a fost parte pârâta, nu conduce la concluzia fraudării repartiției aleatorii.
Cât privește criticile aduse modalității de înscriere a privilegiului imobiliar al reclamantei, acestea trebuiau invocate pe calea plângerii de carte funciara.
In baza art. 281 ind 3 alin 1 cpc, tribunalul a respins apelul declarat de aceeasi apelanta impotriva incheierii de indreptare a erorii materiale din 12.12 2012. Astfel, in practicaua hotararii din 12.12.2012 a fost cuprinsa solutia de respingere a cererii de indreptare a erorilor materiale din incheierile de sedinta din 28.11.2012, 31.10.2012, 17.10.2012 si 23.05.2012. Conform art. 281 ind 3 alin 1 cpc, incheierile de indreptare a erorii materiale sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura cu care s-au solicitat, aspect care conduce la concluzia ca incheierile de indreptare a erorii materiale din alte incheieri, nesusceptibile de cai de atac, nu pot fi criticate, la randul lor, prin intermediul vreunei cai de atac.
Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 296 C. tribunalul a admis apelul declarat de parata, a schimbat in parte hotararea apelata, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 4054,74 lei, cu titlu de cheltuieli comune aferente perioadei aprilie 2009-octombrie 2012 si la plata sumei de 760,39 lei penalitati de intarziere si va mentine in rest dispozitiile sentintei apelate, astfel cum au fost rectificate prin incheierile de indreptare a erorii materiale din 27.03.2013 si 23.05.2013.
In baza art. 281 ind. 3 alin 1 C., a fost respins apelul declarat de aceeasi apelanta impotriva incheierii de de indreptare a erorii materiale din 12.12 2012.
Potrivit art. 274 alin 1 C., a fost respinsa cererea intimatei-parate Asociatia de P. din Timisoara, ., . in pretentii prin admiterea apelului, privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata in apel.
In baza art. 18 din OUG 51/2008, a fost obligata intimata-parata Asociatia de P. din Timisoara, ., . plata sumei de 192,84 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli partiale de judecata in apel, reprezentand cota-parte din onorariul de expert pentru care apelanta a beneficiat de ajutor public judiciar, corespunzator procentului in care apelantei i-au fost admise pretentiile in apel (9,58%).
Ulterior, prin Încheierea din Cameră de consiliu din data de 21.04.2015, dată în același dosar, tribunalul a respins cererea de înrdreptare a erorii materiale, reținând că, potrivit art. 281 C., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Cererea formulata de către petentă, de a se retine de către tribunal un alt continut al capetelor ce cerere disjunse, tine de aprecierea înscrisurilor depuse la dosar si de modalitatea de calificare de către instanță a obiectului cererii disjunse, neîncadrându-se in sfera situațiilor reglementate de art. 281 C..
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.281 C., Tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta.
Pârâta – intimată I. F. a declarat recurs, în termen, atât împotriva deciziei date în apel, cât și împotriva Încheierii din Cameră de consiliu din data de 21.04.2015, recursul fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.6,7,8 și 9 C.pr.civ.
În acest sens, recurenta susținut că instanța de apel nu a cercetat în fond nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. .. șc. A+B de aplicare a penalităților de întârziere din data de 08.08.2011, comunicată recurentei pe cale judecătorească de către instanța de fond la termenul de judecată din data de 19.09.2012 și cererea de desființare a acestei,hotărâri, depusă în scris la următorul termen de judecată din data de 17.1Q.2012, cu administrarea probelor solicitate, iar pe cale de consecință exonerarea recurentei de la plata oricăror penalități de întârziere.
Instanța de apel consemnează că, referitor la nepronunțarea judecătoriei asupra criticilor aduse hotărârii generale din 08.08.2011 și penalităților de întârziere, tribunalul retine că la fila 416 din dosarul primei instanțe s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind contestarea hotărârii adunării generale privind stabilirea penalităților de întârziere și contestarea cuantumului penalităților și s-a format un dosar distinct, cu termen de judecată la data de 24.04.2013.
Or, în acest context, prin săvârșirea erorii materiale de mai sus, au rămas necercetate în fond cererile recurentei referitoare la desființarea aplicării penalităților de întârziere, deși la data de 09.04.2015 a înregistrat prin serviciul de registratură al. Tribunalului T. o cerere de „îndreptare de eroare materială, în acest sens.
Instanța de apel a lăsat necercetată în fond și cererea recurentei de înscriere în fals, așa cum a solicitat-o încă de la prima instanță la termenul de judecată din data de 17.10.2012 prin înscrisul depus în fața instanței pag. 2: " demararea procedurii prevăzute de art 183 C.pr. Civ. privind falsul în înscrisuri"
Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea de înscriere în fals reiterată la termenul de judecată din 19.09.2014, așa cum a punctat în Notele de Ședință pct. III depuse în fața instanței, arătând că 8 semnături din P.V. emis de Ad. Gen. a Asoc la data de 08.08.2011 de aplicare a penalităților de întârziere către recurentă sunt false, respectiv a pretinșilor semnatari: lurciuc C., I. M., S. D., C. loan, Ș. L., C. M., B. N. și Tantu A..
Asupra acestui aspect a revenit și cu ocazia judecării apelului, la termenul de judecată din data de 03.10.2014 pag 3 (Fila 296 voi. I al Tribunalului T.) menționând-o și în Concluziile scrise pag. 2 (Fila 32 voi. II al Tribunalului T.), dar instanța de apel a lăsat-o nesoluționată, nepronunțându-se nici în considerentele și nici în dispozitivul deciziei recurate.
Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat pe toate cererile de probațiune solicitate de recurentă, atât prin cererea de apel, respectiv motivele de apel depuse pe cale poștală la data de 05.07.2013: expertiza grafologică, interogatoriul și audierea martorilor referitoare la falsul sub semnătură privată, cât și prin Contestația la Hotărârea Adunării Generale a Asociației din data de 08.08.2011 depusă, în scris, la termenul de judecată din data de 17.10.2012 în fața instanței de fond.
Tot referitor la penalitățile de întârziere, hotărârea pronunțată în apel este dată cu aplicarea greșită a legii, în conformitate cu motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9.
Instanța de apel nu a respectat prevederile O.U.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie sau penalizatoare pentru obligații bănești, respectiv dispozițiile art. 3 alin. (3) din acest act normativ pe care d-na expert contabil judiciar, ec. A. M., desemnată de către instanța de apel a evidențiat-o în anexa nr. 7 la Raportul de Expertiză Contabilă ultima coloană.
Fila nr. 258 a dosarului de fată, calculând cuantumul penalizărilor în conformitate cu O.U.G. nr. 13/2011 pe întreaga perioadă supusă controlului judecătoresc în cuantum total de 117.64 lei.
Recurenta redă citat din pag. 7 ultimul paragraf, pag. 8 primul paragraf, Filele 248 și 249 din Raportul de Expertiză Contabilă Judiciară " în ceea ce privește procentul maxim de 0,2% pe zi de întârziere, expertul contabil constată că Asociația nu a respectat prevederile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală penalizatoare pentru obligații bănești, în sensul că aceasta nu poate fi mai mare decât nivelul ratei stabilite de B.N.R., diminuată cu 20% în cazul Asociațiilor de P. care nu au scop lucrativ, art. 3 alin. 3 din O.G. 13/2011.
Expertul a procedat la recalcularea penalizărilor în conformitate cu prevederile acestei ordonanțe, rezultând ca pe perioada mai sus menționată cuantumul penalităților este de 117.64 lei. urmând ca instanța să decidă asupra acestui aspect
Recurenta a mai arătat că nu a fost cercetat in fond nici punctul 2 din cererea reconvenționala, respectiv din întâmpinarea înregistrată prin serviciul de registratură al Judecătoriei Timișoara la data de 14.06.2012 (pag. 15 Fila 70 voi. I al Judecătoriei Timișoara, respectiv exonerarea recurentei de la plata convenției F.A.L.T. si a accesoriilor referitoare la aceasta federație din aprilie 2009 până în octombrie 2012.
Instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere reiterat in înscrisurile depuse in apărare în fața instanței de apel,
De asemenea, recurenta a reproșat tribunalului că nu a fost cercetat in fond nici punctul 1 din cererea reconvențională și din întâmpinarea înregistrată prin serviciul de registratură al Judecătoriei Timișoara la data de 14.06.2012 (pag. 15 Fila 70 voi. I al Judecătoriei Timișoara), respectiv exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor comune de întreținere pe luna octombrie 2009, pe motivul lipsei de la domiciliu in perioada 23.10._09.
Instanța de apel a admis proba cu martori si proba cu înscrisuri, iar referitor fa înscrisurile prin care a făcut dovada prezentei domniei sale la Sânnicolau M., aflate la dosarul instanței de apel filele 275, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 300, 301, 302, cere să se constate ca instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste înscrisuri, nefiind luate in vedere și nici coroborate cu declarațiile martorilor care au afirmat ca nu a fost găsita acasă la data de 26.10.2009, fiind lipit un bilet pe ușă cu un număr de telefon din Sânnicolau M. unde s-a apelat, cât și de faptul ca renunțarea recurentei la proba cu martori - dovada contrarie, reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că în perioada 23.10._09 a fost la Sânnicolau M., aspecte ce duc la concluzia certă a lipsei domniei sale de la domiciliu în această perioadă.
Recurenta mai solicită să se constate că nu a fost cercetat în fond nici punctul 3 din cererea reconvențională și din întâmpinarea înregistrată prin Serviciul de registratură al Judecătoriei Timișoara la data de 14.06.2012 (pag. 15 fila 70 vol. I al Judecătoriei Timișoara), respectiv exonerarea recurentei de la diferențele de apă lunare, respectiv pierderi de apa rece la un consum 0, în cuantum de 192.18 lei, așa cum reiese din fila 256 a dosarului de față și la răspunsul la obiecțiuni.
Instanța de apel nu a respectat principiul contradictorialității prin necomunicarea către recurentă a precizărilor și adreselor intimatei reclamante.
D. ultima adresă depusă de Asociație la termenul de judecată în fond a apelului din data de 05.12.2014 și necomunicată recurentei, respectiv "înștiințarea nr. 4/23.09.2014 prin care înștiințează instanța că în perioada Aprilie 2009 până în prezent a fost achitată suma de 600 lei din totalul cheltuielilor comune de întreținere către asociație", reiese cu evidență reaua-credință a Asociației și intenția de a induce în eroare instanța de judecată, când în realitate, până la data prezentei, a fost achitată suma de 8637,10 lei.
În ceea ce privește cererile de chemare în garanție, a solicitat să se constate că acestea au rămas fără obiect.
Recurenta mai arată în final că din creanța stabilită prin decizia recurată a achitat până la data prezentei astfel: 1.000 lei prin Ordinul de Plată din data de 19.01.2015 reprezentând parțial creanță - cheltuieli comune Decizie Civilă nr. 1162/2012 în Dosarul nr._ al Tribunalului T. sumă scăzută de către Asociație din listele de cheltuieli abia în luna aprilie 2015, după notificări nenumărate ale sale și a autorităților competente.
De asemenea, recurenta a indicat ca temeiuri de recurs dispozițiile art. 304 pct.6, 8 și 9 Cod proc civ. în ceea ce privește recursul împotriva Încheierii din 21.04.2015, susținând că instanța de apel trebuia să aibă în vedere că a fost investită cu o cerere de anulare a Hotărârii Adunării generale a Asociației de proprietari din data de 08.08.2011.
Prin întâmpinările formulate, intimații . și Asociația de Proprietari din Timișoara, . au solicitat respingerea recursurilor pârâtei.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 22.10.2015, recurenta a formulat o ofertă de plată, în condițiile art.590/1 C.pr.civ., oferind intimatei spre plată, suma de 2.112,44 lei, susținând că astfel ar fi stinse toate obligațiile de plată, însă această ofertă de plată a fost refuzată, susținând că suma totală de plată care poate fi acceptată este cea dispusă în apel de către Tribunal.
Cu titlu preliminar, Curtea va contata că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.590/1 C.pr.civ., în sensul în care creditorul obligației refuză explicit plata în cuantum de 2.112, 44 lei și nu o recunoaște ca o liberare de obligație din partea debitoarei.
Se va mai constata că după închiderea dezbaterilor, respectiv după data de 19.11.2015 și în termenul de pronunțare, recurenta – pârâta I. F. C. a formulat o cerere de redeschidere a dezbaterilor, în vederea soluționării ofertei de plată, refuzată anterior de către Asociația de P., însă Curtea va constata că această cerere contravine dispozițiilor art.260 Cod proc civ., astfel că o va respinge.
Curtea, analizând cele două recursuri, formulate de către pârâta I. F. C., din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, cu aplicarea disp. art. 299 și urm. C.pr.civ. rap. la art.312 C.pr.civ., va constata că nu sunt întemeiate, în condițiile în care nu sunt prezente motivele de modificare prev.de art. 304 pct.6,7,8 și 9 C.pr.civ.
Astfel, Curtea va constata că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, potrivit art.304 pct.6 daca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; art. 304 pct.7 atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; art. 304 pct.8 atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia;respectiv art. 304 pct.9, atunci când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legi.
Ori după cum se observă din conținutul recursului introdus de pârâtă, Curtea va constata că nu există situațiile în care aceste dispoziții sa fie aplicate, dat fiind ca motivele de recurs trebuie să exprime critici, în fapt și în drept, cu privire la hotărârea atacată, adică trebuia să determine greșelile pe care le impută instanței, cu precizarea că o astfel de critică formulată trebuie să se încadreze în unul sau mai multe dintre motivele de nelegalitate menționate de aceasta in recurs.
În concret, Curtea va constata că pentru a fi aplicabil textul art.304 pct.6 C.pr.civ., ar trebui ca decizia recurată să sufere fie din pricina unui minus petit, fie a unui plus petit, fie a unui extra petit, însă fiind admisă doar acțiunea principala a reclamantei Asociația de proprietari, aceste criterii nu se verifică și nu sunt prezente în cauză, cu atât mai mult cu cât cererea reconvențională a pârâtei – recurente a fost respinsă.
Apoi, în ceea ce privește incidența disp. art. 304 pct.8 C.pr.civ., Curtea va constata că acest motiv de modificare nu este prezent în actualul litigiu întrucât părțile litigante nu au supus analizei instanțelor un act juridic, în sens de negotium juris, adică un contract sau o convenție bilaterală și ale căror clauze să fi fost interpretate eronat de către instanțe.
În sfârșit, în ceea ce privește disp.art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., Curtea va constata că decizia recurată este coerentă și fundamentată pe concluzii deloc contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind avute în vedere dispozițiile legii – cadru care reglementează raporturile juridice dintre Asociația de proprietari/locatari și membrii unei astfel de asociații.
Astfel, recurenta, prin solicitarea unei rejudecări a prezentei acțiuni ignoră prevederile Legii 230/2007, care la art. 46 statuează că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Cu privire la motivele de recurs formulate referitoare la critica potrivit căreia instanța de apel nu a cercetat în fond nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociației din 08.08.2011, prin care i-au fost aplicate penalități, Curtea va constata că aceste penalități au fost susținute ca valabile si de expertul care a efectuat expertiza judiciară de specialitate, expertiza fiind administrată în deplin acord cu disp.art.201 și urm. Cod proc civ.
De altfel, aceasta reiese si din conținutul considerentelor instanței de apel, chestiunea penalităților de întârziere fiind cercetată și de instanța de fond, cât și de instanța de apel, iar alături de aceasta expertiză judiciară contabilă, instanța de apel a admis și proba cu martori propusă de recurenta, proba dovedită a fi neconcludentă și neputând să susțină în vreun fel pretențiile recurentei, astfel că este evident că instanța de apel a cercetat exhaustiv fondul litigiului.
În realitate, Curtea va constata că prin modul în care este structurat, prezentul recurs tinde la o reanalizare și reinterpretare a probelor administrate la fond și în apel, aspect care contravine însă disp. art. 299 rap. la art. 304 Cod proc civ., în sensul că în calea de atac extraordinară a recursului nu mai poate fi analizată temeinicia primelor două hotărâri anterioare, ci doar aspectele de nelegalitate, și aceasta după abrogarea fostelor dispoziții cuprinse în art.304 pct.10 și 11 C.pr.civ., abrogate prin OUG138/2000
Mai mult, Curtea va constata că instanța de apel a cercetat și faptul că toate aceste cheltuieli care se solicita de la recurentă nu au fost contestate de aceasta înainte de începerea procesului de fond, in conformitate cu dispozițiile art.12 pf.A, lit.d din HG1588/2007, fapt recunoscut de recurenta în fața instanței de fond.
Cu privire la pretinsele falsuri reclamate de recurentă și referitor la care instanța nu a dispus demararea procedurilor privind înscrierea în fals, Curtea va constata că disp. art.177-179 C.proc.civ. reglementează verificarea de scripte care intervine în cazul în care se contestă un înscris sub semnătură privată, în timp ce procedura falsului este reglementată de art.180-184 Cod proc civ., respectiv se menționează că aceste demersuri se efectuează daca instanța nu e lămurită, art. 179 alin.1 Cod proc civ., coroborat cu prevederile art.167 Cod proc civ., potrivit cu care dovezile se pot încuviința numai daca instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
Or, Curtea va constata că instanța de apel a aplicat disp.art.129 și urm. Cod proc civ. și a avut un rol activ în dezlegarea litigiului pendinte, admițând cererile actualei recurente, începând de la proba cu înscrisuri, continuând cu proba testimonială precum și cu proba cu expertiză tehnică judiciară.
În privința criticii recurentei vizând exonerarea de la plata cheltuielilor, Curtea va constata că instanța de apel a cercetat acest aspect, și urmare a lucrării de specialitate efectuate de către expert, s-au evidențiat ca datorate de către pârâtă reclamantei suma de 4054,74 lei, în care este inclusă și suma de 5,83 lei calculată de către expert pentru intervalul pretinsei lipse din apartament a pârâtei, cu titlu de cheltuieli comune aferente perioadei aprilie 2009-octombrie 2012 și suma de 760,39 lei penalități de întârziere, expertul tranșând criticile aduse de pârâtă modalității de calcul a sumelor de către asociația reclamantă, critici invocate în prima instanță și reluate pe calea apelului.
De altfel, aspectele privind plata consumului din cadrul imobilului derivă din repartizarea consumului de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu și cad în sarcina administratorului, persoană atestată în acest scop, conform Legii 230 din 6 Iulie 2007 - privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Apoi, modalitatea de repartizare a cheltuielilor comune se stabilește prin Hotărârea Adunării Generale a membrilor Asociației de P. în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari, coroborat cu prevederile Hotărârii nr. 1588/19.12.2007 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari, în timp ce raporturile contractuale se concretizează la racordul de branșament conform Legii nr. 325/2006 - a serviciului public de alimentare cu energie termică, iar contractul de furnizare a energiei termice se încheie între societatea specializată, în calitate de furnizor și Asociația de Proprietari în calitate de beneficiar, prin reprezentantul său legal, așa cum dispune Legea nr. 230 din 6 iulie 2007 - actualizată - privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari la art. 3 1 cităm: „ (I) președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor. "
În privința recursului îndreptat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale, Curtea va constata că soluția tribunalului este legală, în raport cu dispozițiile art. 281 C.pr.civ. câtă vreme recurenta a avut critici privind modul cum instanța de apel a apreciat înscrisurile de la dosar, nefiind în nici un fel aplicabile dispozițiile art. 304 pct.6, 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 Cod proc civ. rap.la art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod proc civ., va respinge recursurile declarate de pârâta I. F. C. împotriva deciziei civile nr.1162/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ precum și împotriva Încheierii de Cameră de consiliu din data de 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar.
În baza art.19 coroborat cu art.22 din OUG 51/2008, va stabili onorariul definitiv al avocatului din oficiu la suma totală de 500 lei, care reprezintă suma onorariilor provizorii deja stabilite anterior, în vederea redactării și susținerii prezentului recurs, iar suma de 500 lei urmând a fi virată Baroului T. potrivit dispozițiilor art. 22 din OUG 51/2008.
În temeiul prev. art. 274 Cod proc civ., va obliga recurenta să plătească intimatei Asociația de Proprietari din Timișoara, . suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta I. F. C. împotriva deciziei civile nr. 1162/12.12.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ precum și împotriva Încheierii de camera de consiliu din data de 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar.
Stabilește onorariul definitiv al avocatului din oficiu la suma de 500 lei, care reprezintă suma onorariilor provizorii stabilite deja anterior, în vederea redactării și susținerii prezentelor recursuri, suma de 500 lei urmând a fi virată Baroului T., potrivit dispozițiilor art. 22 din OUG 51/2008.
Obligă recurenta să plătească intimate Asociația de Proprietari din . Timișoara suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C. P. /Tehnored. S.C. - 04.12.2015/2 ex.
Tribunalul T., Judecători: M. R., A. C.
Judecătoria Timișoara, Judecător: G. D.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 202/2015.... | Evacuare. Decizia nr. 473/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
