Expropriere. Decizia nr. 944/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 944/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 08.05.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 944/R
Ședința publică din 26 iunie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții V. E. și P. S. A. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., reprezentat de C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România- DRDP Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 649/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, pentru expropriere.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19.06.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 649/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele V. E. și P. S. – A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale SA din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara; a fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 168/260/ 10.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor sumele de 455,82 euro sau echivalentul în lei conform cursului BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și 1.500 lei cheltuielile de judecată parțiale.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 20.02.2012 reclamanții V. E. si P. S. A. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale București, solicitând anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 168/260/10.10.2011; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1374 mp, respectiv suma de_ euro – raportat la valoarea de 10 euro/mp; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 25.100 mp. In calitate de titulari al dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, au fost înștiințați că pe o suprafață de 1.374 mp din terenul de mai sus, urmează să treacă autostrada A. - Nădlac pentru această suprafață de teren expropriată urmând a li se plăti despăgubiri. În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal cu nr. 168/260 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, reclamantele arătând că nu sunt de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp. Valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro /mp. Invocă art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 arătând că legiuitorul a statuat ca despăgubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reală a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terți, prin măsura exproprierii. In ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, - „valoarea reala" a bunului expropriat, aceasta este determinata de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare. La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare. P. această expropriere, valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat. De asemenea, trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei /an iar în 30 ani ar obține_,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate în batjocură. Mai mult, „prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință” se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri.
P. completare la motivarea cererii de chemare în judecată, depusă la dosar la data de 19.03.2012, reclamanții au arătat că potrivit art. 31 din Legea nr. 255/14.12.2010 actualizată, "orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă" ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG nr. 416/ 28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică "Autostrada A. - Nădlac" rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,62 euro/mp.
Au menționat că expertiza efectuată în baza HG nr. 416/28.04.2010 a fost efectuată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al CNADR, iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză ceea ce duce la concluzia certă că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabile.
În drept, au invocat prevederile art.9 pct.10 din HG 941/2004 .
Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiata, fără cheltuieli de judecata.
P. notele de ședință depuse la dosar la termenul de judecată din data de 30.04.2012, cu privire la valoarea despăgubirilor solicitate, reclamantele au arătat că despăgubirile solicitate se compun din: valoarea de circulație a terenurilor în zonă și beneficiul nerealizat. În ceea ce privește valoarea de circulație a terenurilor în zonă, având în vedere că pe raza orașului Pecica terenurile agricole au un grad de fertilitate foarte ridicat, fiind vorba de unele din cele mai bune terenuri agricole din țară, valoarea de circulație a acestora este foarte ridicată, prețurile de tranzacționare ajungând și la valoarea de peste 7000 euro/ha, chiar dacă în contractele de vânzare-cumpărare aceste prețuri nu apar deoarece de cele mai multe ori părțile contractante eludează plata taxelor și impozitelor. Beneficiul nerealizat se compune din valoarea recoltelor pe care partea nu o mai poate obține datorită exproprierii, valoarea subvențiilor pe diferite culturi care se întinde între 93 și 1068 euro/ha în funcție de cultura înființată, valoarea arendei pe care proprietarul o pierde, toate acestea înmulțindu-se cu 25 ani; de asemenea, tot în beneficiul nerealizat intră și partea din teren rămasă peste care se întinde zona de protecție și de siguranță aflată la marginea autostrăzii pe care proprietarul nu mai poate înființa nici un fel de culturi sau doar anumite culturi, astfel că se restricționează dreptul proprietarului de a înființa ce culturi dorește.
Din probele administrate în cauză, instanțaa reținut că anexa nr. 1 a HG nr. 416/2010 modificată cuprinde lista imobilelor care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - A.", situate pe raza localității Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor, la pct. 323 al anexei modificate prin HG nr. 488/2011, fiind individualizată numita Uglis L., cu exproprierea terenului de 1.302 mp constând în . 933/33/1 și cu despăgubirea de 984,31 lei.
Conform procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 168/260/08.10.2011 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica (fila 7) s-a stabilit în favoarea reclamantelor V. E. și P. S. A. o despăgubire de 979,66 lei pentru exproprierea terenului de 1.374 mp cu nr. cadastral_. Reclamantele nu au fost de acord cu această sumă.
P. hotărârea nr. 168/260/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica (filele 5, 6) s-a dispus exproprierea suprafeței de 1.374 mp cu nr. cadastral_, proprietatea reclamantelor, teren situat în loc. Pecica, acordându-se reclamantelor, în cote egale o despăgubire de 979,66 lei, adică 489,83 lei pentru fiecare reclamantă.
La data introducerii acțiunii, Legea nr. 255/2010 fusese modificată prin Legea nr. 205/2011 (publicată în M. Of. nr. 813/17.11.2011), art. 31 având următoarea formă: „Expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”, însă., potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României republicată, această formă a textului legal nu poate retroactiva, nefiind astfel incidentă la momentul realizării exproprierii.
În procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere (art. 9) se emite distinct de hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor (art. 20) și precedând-o pe cea de a doua menționată.
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are deschisă calea de atac împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirii la instanța judecătorească competentă, în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de mai sus. Acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 (art. 22 alin. 1 și 3).
Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabilește drept criteriu de bază al calculării cuantumului despăgubirilor, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”.
Nu se contestă de către reclamante aplicabilitatea în speță a Legii nr. 255/2010, ci doar se invocă lucrări de evaluare a terenului anterioare intrării în vigoare a acestei legi.
Reclamantele au considerat că la stabilirea despăgubirilor nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, deoarece acestea stabilesc doar valori orientative, iar nu valori reale ale terenurilor expropriate.
Însă art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 prevede clar că la stabilirea exproprierii se au în vedere și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, acestea reprezentând unul dintre criteriile de evaluare a despăgubirii, iar nu unicul criteriu, unica sursă a determinării valorii pagubei produsă prin expropriere.
În vederea determinării valorii despăgubirii au fost administrate următoarele probe:
I. Raportul de evaluare proprietăți imobiliare nr. 766/30.06.2010 (filele 90 – 130) privitor la evaluarea terenurilor necesare realizării autostrăzii Nădlac – A., teritoriul orașului Pecica, km. 9 + 721 – km 120+0978, jud. A., beneficiar fiind . SRL din Timișoara și destinatar CNADR SA, executant P. M. din Timișoara, verificator expert U. I. R.. Ambii aceștia din urmă sunt evaluatori ANEVAR.
II. Al doilea raport de evaluare depus la dosar de către pârât, la cererea reclamanților, este cel din mai 2011 și cuprinde estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 (filele 44 – 94). A fost realizat de . Timișoara, expert G. N. evaluator ANEVAR pentru beneficiarul CNADR.
III. În cauză a fost administrată, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, expertiza judiciară realizată de d-l expert C. K. (desemnat de instanță) și d-na expert P. I. M. (numită de reclamant). În această comisie a fost numit și d-l expert B. M. din partea pârâtului, însă, acesta nu a semnat raportul de expertiză (filele 177 – 192) depus de primii doi experți, prezentând doar un înscris intitulat observații la raportul de expertiză întocmit de experții C. K. și P. I. M. (filele 168, 169).
În ședința publică din 18.02.2013, instanța a decăzut pârâtul din dreptul de administrare a acestei lucrări atribuite d-lui expert B. M. spre executare.
Raportul de expertiză depus de experții C. K. și P. I. M. a avut în vedere valoarea de piață, iar nu valoarea specială utilizată de experții ce au evaluat terenurile în 2010 și 2011, fiind folosite metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare.
În ceea ce privește metoda comparațiilor de piață experții au avut în vedere ofertele de pe internet, deși prin obiectivul expertizei li s-a atras atenția asupra obligației de a nu utiliza aceste oferte. La pagina 9 a raportului ultimul alineat, experții au arătat că „Tranzacțiile înregistrate la notariatele locale nu sunt credibile întrucât de cele mai multe ori acestea reprezintă o înțelegere a părților, urmărind un preț mai mic pentru a obține o taxă notarială mai mică”. La pagina 11 a raportului sunt prezentate ofertele de pe internet identificate de experți: 4 terenuri cu prețul negociabil de 3 euro/mp și un teren cu prețul negociabil de 3,5 euro/mp. La stabilirea prețului final, experții au avut în vedre următoarele condiții, ce au condus la reduceri și majorări succesive a prețului de vânzare (acesta din urmă reprezentând punctul de pornire la efectuarea calculului): existența sau nu a restricțiilor legale (nu au fost identificate de experți), categoria de folosință a terenurilor (agricol), condiții de vânzare (normale), condiții de piață (actuale), localizare (extravilanul loc. Pecica), dimensiune, front stradal (2 terenuri la cale ferată, 3 terenuri la drum de exploatare), topografie (plan), utilități disponibile, zonare (agricol), cea mai bună utilizare, rezultatul obținut de experți prin aplicarea acestor parametrii fiind de 3,76 euro/mp (preț mediu).
Acest calcul nu a fost luat în considerare din următoarele motive:
–punctul de pornire al experților nu este corect, căci aceștia au pornit de la prețul de vânzare, astfel cum au arătat în lucrarea lor, iar nu de la valoarea tehnică. Astfel, toții parametrii de mai sus trebuiau aplicați la valoarea tehnică a terenului, iar nu la cea de circulație, care reprezintă valoarea de piață, respectiv prețul de vânzare. la orice negociere se pornește de la un preț maxim ce urmează a fi scăzut în funcție de oferta și de cerere, de abilitățile fiecărei părți contractuale și de nevoile fiecăruia în realizarea tranzacției. Toate condițiile de mai sus sunt avute în vedere la stabilirea prețului de vânzare de către vânzător și cumpărător, așa încât este logic ca un expert în stabilirea prețului de vânzare (valoarea de circulație a terenului) să pornească de la valoarea tehnică a terenului la care se aplică parametrii de mai sus pentru a obține o valoare reală a acestuia în funcție de condițiile pieții
–punctul de pornire este, de asemenea, eronat, pentru că acesta reprezintă valorile maxime cerute de vânzători în ofertele publicate pe internet, or prețul efectiv de vânzare este rezultatul negocierii descrise mai sus.
În consecință, rezultatul obținut de experții C. K. și P. I. M. de 3,76 euro/mp, prin metoda comparațiilor de piață, a fost apreciat ca fiind eronat.
Metoda capitalizării rentei funciare nu a fost luată în considerare de instanță în primul rând pentru că folosește criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la determinarea contravalorii terenului expropriat (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994), iar, în al doilea rând, pentru că reclamantul nu a susținut că ar fi închiriat/ arendat terenul.
IV. În speță s-a făcut dovada valorilor terenurilor prin raportare la expertiza notarilor publici din 2011 (raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de EC Expertus SRL în mai 2011) de 0,15 euro/mp = 0,62 lei/mp.
Raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
V. La cererea instanței s-au depus la filele 132 – 135 câteva contracte de către notarul public S. D.:
– Contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 576/19.04.2012, conform căruia o societate comercială a vândut unei persoane fizice terenurile arabile de 21.000 mp (..699/8) și 9.700 mp (..1912/1/12) în total 30.700 mp, ambele situate în extravilanul loc. Pecica cu prețul de 117.990 lei echivalentul a 27.000 euro, la un curs valutar (al BNR) de 4,37 lei/1 euro, ceea ce înseamnă 0,88 euro/mp, echivalentul a 3,84 lei/mp
– Contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 143/01.02.2012, conform căruia o persoană fizică a vândut altei persoane fizice terenurile arabile de 5.000 mp (./8) 1.600 mp (./9) și 100.000 mp (./10) în total 106.600 mp, ambele situate în extravilanul loc. Pecica cu prețul de 92.000, ceea ce înseamnă 0,86 lei/mp echivalentul a 0,2 euro/mp (la un curs valutar al BNR de 4,34 lei/1 euro).
– Contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 156/02.02.2012, conform căruia o persoană fizică a vândut unei societăți comerciale terenul arabile de 39.700 mp (parcela nr. cadastral_), situat în extravilanul loc. Pecica cu prețul de 50.060 lei, ceea ce înseamnă 1,26 lei/mp echivalentul a 0,3 euro/mp (la un curs valutar al BNR de 4,34 lei/1 euro).
– Contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 603/23.04.2012, conform căruia o persoană fizică a vândut altei persoane fizice terenurile arabile de 4.000 mp (..A387/19), 35.500 mp (nr. top. 48.165/17 și 11.000 mp (./16) în total 50.500 mp, ambele situate în extravilanul loc. Pecica cu prețul de 109.362,5 lei, ceea ce înseamnă 2,16 lei/mp, echivalentul a 0,5 euro/mp (la un curs valutar de 4,37 lei/1 euro).
Odată cu raportul de expertiză a fost depusă la dosar de către experți și copia adresei nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” (fila 166) destinată d-lui expert S. F., prin care i se comunica acestuia că în perioada 2010 – 2012 prețul declarat de părți a variat între 1.500 și 2.000 euro/ha (0,15 – 0,2 euro/mp), în funcție de amplasament și suprafața vândută, iar prețuri mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate la tranzacțiile în care cumpărătorul era o societate comercială (0,29 – 0,3 euro/mp).
Sintetizând, instanța a reținut că actele juridice constatate prin contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar de d-l expert S. D. și adresa nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” oferă următoarele prețuri de vânzare: 0,88 euro/mp (preț obținut în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică); 0,2 euro/mp și 0,5 euro/mp (prețuri obținute în cadrul unor vânzări între persoane fizice) și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice) + evaluarea unui preț minim de 0,15 – 0,2 euro/mp (1.500 – 2.000 euro/ha) în perioada 2010 – 2012 în raporturile dintre persoane fizice și a unui preț maxim de 0,29 euro – 0,3 euro/mp (2.900 – 3.000 euro/ha) în același interval de timp în cadrul tranzacțiilor la care a participat o societate comercială.
Reclamantele au depus la dosar copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2433/27.11.2012 a notarului public C. A. G., ce atestă vânzarea unui teren arabil de 5.000 mp situat în extravilanul localității Pecica cu prețul de 20.500 euro, la un curs al BNR de 4,5313 lei/1 euro, ceea ce înseamnă 4,1 euro/mp (ambele părți contractante sunt persoane fizice. Fiind vorba, însă, de un act juridic izolat, tribunalul a constatat că acest ultim înscris reprezintă o excepție de la prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile agricole aflate în extravilanul loc. Pecica în anul 2012, așa încât nu întrunește cerințele ce decurg din art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată, urmând a fi înlăturat din probațiune pentru acest motiv.
Ținând cont de faptul că, potrivit textului legal antecitat, instanța este obligată să determine despăgubirea raportat la prețul de vânzare din perioada efectuării expertizei, adică 2012 în cazul de față, precum și aspectele relevate de experți potrivit cărora, în condițiile actualei crizei financiare izbucnite în 2008), în anul 2012 s-a înregistrat o ușoară creștere a prețurilor față de 2011 și 2010, iar persoanele fizice au tendința la încheierea actelor autentice de vânzare – cumpărare să declare prețuri mai mici pentru reducerea taxelor aferente convențiilor, ținând cont și de faptul că societățile comerciale trebuie să înscrie în contabilitatea lor valoarea bunului achiziționat sau scos din patrimoniu, fiind interesate în declararea unei valori reale, tribunalul a avut în vedere din prețurile de mai sus doar cele din 2012 obținute în tranzacțiile în care este implicată și o societate comercială. Împrejurarea că, în anul 2012, prețurile terenurilor au înregistrat o ușoară creștere rezultă și din expertizele notarilor publici din anii 2011 și 2012, conform cărora, în cel dintâi an prețul de vânzare a fost de 0,15 euro/mp, iar în anul următor de 0,2 euro/mp, acestea fiind valori orientative, în timp ce instanța trebuie să evalueze prejudiciul raportat la un prețuri de vânzare reale. Astfel, criteriile de determinare a unui preț de vânzare se restrânge la sumele de 0,88 euro/mp (preț obținut în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică) și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice), precum și evaluarea unui preț maxim de 0,3 euro/mp (2.900 – 3.000 euro/ha) în același interval de timp (în cadrul tranzacțiilor la care a participat o societate comercială).
Pentru aceste considerente, tribunalul a concluzionat că în anul 2012, prețul obișnuit de vânzare a terenurilor agricole din extravilanul loc. Pecica a fost de 0,3 euro/mp. În consecință, valoarea terenului expropriat de 1.374 mp a fost de 412,2 euro, echivalent al sumei de 1.868 lei, la un curs valutar al BNR de 4,5318 lei/euro.
A doua parte a raportului de expertiză judiciar întocmit de d-l expert C. K. și d-na expert P. I. M. cuprinde determinarea valorii daunelor pentru teren cu luarea în considerare a următoarelor prejudicii cauzate de expropriere, cu precizarea că experții judiciari au avut în vedre același timp de pagube determinate prin raportul de evaluare proprietăți imobiliare nr. 766/30.06.2010:
a) dauna constând în cheltuielile pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren, ce implică taxe notariale (estimate la 1% din prețul de vânzare), comisioane pentru agenții imobiliare (estimate la 2% din același preț), cheltuieli cu deplasări, taxă de publicitate imobiliară (estimate la 2%). O astfel de daună a fost înlăturată de instanță pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert. Pentru a fi considerat cert un prejudiciu viitor, acesta trebuie să fie sigur că se va produce în viitor. Or, reclamantele nu și-au manifestat intenția de a înlocui terenul expropriat cu un altul, nu au susținut că are nevoie de un alt teren în echivalent, că ocupația lor principală o reprezintă cultivarea terenului agricol.
b) dauna rezultată din cheltuielile suplimentare de transport. Tribunalul a considerat că acest prejudiciu este incert, așa încât nu poate fi avut în vedere la determinarea pagubei suferite efectiv de către reclamant având în vedere, pe de o parte, faptul acel ultim calcul ilogic ce a condus la un prejudiciu de 680 lei, fără ca experții să îl explice, dar și pentru că dauna realizată prin cheltuielile suplimentare de transport constituie un prejudiciu viitor, ce se determină în funcție de deplasări anuale la ., instanța a ținut cont și de împrejurarea că nu poate fi determinat la momentul de față aspectul dacă reclamanții ar fi menținut terenul de 25.100 mp în patrimoniul lor toată viața, precum și faptul că experții nu au lămurit de câte deplasări este necesar pentru a obține o recoltă (cel puțin aproximativ).
c) dauna din lipsa subvenției. Nu a fost constatată o astfel de daună de către experți.
d) daune pentru terenuri greu de cultivat. Nu a fost constatată o astfel de daună de către experți
e) daună pentru lipsa accesului. Nu a fost constatată o astfel de daună de către experți
f) dauna pentru lipsa venitului pe un an de zile, determinată raportat la suprafața de 1.374 mp (0,1374 ha). Cum exproprierea a avut loc prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 168/260/02.06.2010, conform CF nr._ Pecica, depusă în extras la dosar, tribunalul a reținut că reclamantele s-au ocupat de cultivarea terenurilor lor, mai puțin de . neexploatării și a porțiunii de 1.374 mp teren se datorează, în mod evident, tocmai demarării procedurii de expropriere, proces a cărui durată în timp nu putea fi determinată, așa încât exista riscul învestirii unor sume de bani (pentru pregătirea terenului, efectuarea semănăturilor, plata eventualilor lucrători agricoli) într-o recoltă ce nu ar mai fi putut fi culeasă, căci terenul supus exproprierii avea ca destinație realizarea unei autostrăzi.
De asemenea nu au fost acordate despăgubiri suplimentare pentru dauna pretins provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, în condițiile în care, pe de o parte, experții nu au reținut existența unei astfel de daune, iar, pe de altă parte, terenul expropriat a avut categoria de folosință agricol (arabil), iar reclamantele nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care, anterior exproprierii, să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Astfel totalul daunei complementare este de 43,62 euro, la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume 412,2 euro, așa încât totalul pagubei este de 455,82 euro, echivalent al sumei de 2.065,7 lei, la un curs valutar al BNR de 4,5318 lei/1 euro la momentul efectuării expertizei judiciare.
Nu este întemeiată critica adusă HG nr. 488/2011 privitor la necompetența Guvernului de a stabili el însuși cuantumul despăgubirilor. Nu doar Legea nr. 255/2010, ci și cea cu nr. 198/2004 prevede obligația emiterea hotărârii guvernului prin care se aprobă indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, sursa de finanțare și declanșarea procedurii de expropriere, precum și suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator, conform raport de evaluare întocmit de experți evaluatori membri ai ANEVAR.
P. HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii fiind determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010
De asemenea, HG nr. 488/2011 nu creează nici o discriminare, din moment ce Legea nr. 255/2010 prevede o procedură de contestare în instanță a valorii stabilite prin HG nr. 488/2011.
Nu există discriminare între reclamante și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, acordarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004. Faptul că acest act normativ a fost abrogat înainte de emiterea deciziei de expropriere în favoarea și a reclamantului nu conduce la discriminare, prin stabilirea ulterior a unei valori mai mici, din moment ce noua lege prevede posibilitatea constatării în instanță a deciziei de stabilire a despăgubirilor, fiind respectate prevederile legale ale Constituției și practica CEDO.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă face obiectul prezentei acțiuni civile exercitate potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, sens în care a fost administrată proba cu expertiza, ce a avut ca obiectiv determinarea valorii despăgubirii raportat la prețul de vânzare a imobilelor din aceeași unitate administrativă, astfel cum prevede art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată.
Pentru aceste considerente, având în vedere și că prejudiciile determinare în urma analizării întregului material probatoriu au fost determinate în baza acelorași criterii legale reflectate de legislația națională cu începere de la 1994, astfel cum nu se poate reține discriminarea invocată de reclamanți, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 168/260/10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 455,82 euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantele au achitat 1.500 lei onorariul d-lui expert C. K. și 1.500 lei onorariul d-nei expert P. I. M., în total 3.000 lei. Pârâtul a făcut dovada achitării onorariului provizoriu de 700 lei în favoarea d-lui expert B. M., însă această cheltuială urmează a fi înlăturată drept consecință a decăderii pârâtului din dreptul de administrare a probei constând în expertiza ce trebuia realizată de d-l expert B. M. ca urmare a nerealizării de către acesta din urmă a lucrării și a celorlalte argumente prezentate deja de instanță. Deci totalul cheltuielilor de judecată supuse analizei instanței sunt onorariile experților C. K. și P. I. M. în valoare totală de 3.000 lei.
În baza art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, constând în jumătate din onorariile celor doi experți având în vedere că raportul de expertiză al acestora a fost reținut parțial în probațiune, dar și că acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva sentinței aui declarat recurs reclamanții V. E. și P. S. A. și pârâtul S. R., prin M.T.I., reprezentat de C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România- DRDP Timișoara.
Reclamantele au solicitat modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și al obligării pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
În motivare au invocat că prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză fără o argumentație logică deși acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 1,2 din Legea nr. 33/1994.
Au invocat că, în mod nelegal, prima instanță nu a luat în considerare contractele de vânzare- cumpărare depuse de reclamante pentru a face dovada prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială ci și-a întemeiat hotărârea doar pe adresa BNP Dîcu și pe probe administrate în favoarea pârâtei.
Au învederat că expertizele întocmite în baza HG nr. 416/28.04.2010 rămân valabile conform art. 31 din Legea nr. 255/2010 și că valoarea medie a terenului extravilan din jurul orașului Pecica este de 10 euro/mp.
Au învederat că, deși prima instanță arată în considerente că pârâtul datorează despăgubiri, în dispozitiv nu se mai face referire la aceste daune.
Au arătat discriminarea creată între locuitorii orașului care au fost despăgubiți în cuantumuri diferite pentru terenuri având aceeași categorie de folosință și au criticat cuantumul redus al despăgubirilor acordate.
Au criticat modalitatea în care instanța a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
Pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din lege, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului „Autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG 416/2010 și suplimentată prin HG 1248/2010.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, dispozițiile legale menționate nu au fost respectate.
Astfel, prin răspunsul la obiecțiuni, experții învederează că au analizat trei contracte de vânzare- cumpărare încheiate în anii 2011-2012 la BN M., BN Dîcu și BN C., prețurile de vânzare consemnate fiind cuprinse între 2,38 euro/mp și 4,10 euro/mp; că valorile reprezintă valori de piață pentru terenurile din extravilanul orașului Pecica și că prețurile diferă în funcție de amplasament, suprafață, front stradal, utilități, etc. (f. 207-208 dosar fond).
Rezultă că experții au utilizat în evaluarea terenului metoda comparației de piață și fac referire la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele din extravilanul localității Pecica (cerință ce rezultă din art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 mai sus menționat), însă din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni nu rezultă că menționatele contracte îndeplinesc și condiția de a viza imobile de același fel (simpla amplasare în extravilanul localității nefiind suficientă pentru a fi îndeplinită cerința vizând similitudinea de situații).
Raportat la aceste considerente, prima instanță era ținută să solicite clarificări experților cu privire la comparabilele utilizate.
Or, tribunalul, reținând că experții au avut în vedere ofertele de pe internet și prețurile de vânzare ce nu rezultă din contracte, a examinat și și-a întemeiat hotărârea pe contracte încheiate la BNP Stelică Dîcu reținând drept criterii perioada încheierii lor, calitatea părților și amplasamentul în extravilan, fără a menționa dacă terenurile ce au făcut obiect al contractelor au aceleași caracteristici (categorie de folosință, existență, utilități, etc.), cu cele ale terenului în litigiu.
Față de cele de mai sus și având în vedere că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului și în cuprinsul căruia experții să-și exprime punctul de vedere cu privire la aceste comparabile, instanța, în baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 alin. 1,2,3 și 5 C. pr. civ., va admite recursurile declarate, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A., instanța urmând a ține seama și de celelalte critici ale recurenților.
PENTRTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții V. E. și P. S. A. și pârâtul S. R. prin MTI prin CNADNR SA- DRDP TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 649/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 28.06.2013;
Tehnored. C.J.- 03.07.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: M. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 945/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Grăniţuire. Decizia nr. 178/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
