Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 931/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 931/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 931/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 931
Ședința publică 25 iunie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ., prin administrator judiciar S.C.P. T. & Asociații S.P.R.L. București, împotriva sentinței civile nr. 1 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Fundația pentru T. Reșița, având ca obiect dizolvare persoană juridică.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și văzând că, prin recursul formulat, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța, în temeiul art.150 C.proc.civ., închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ /7.02.2013, reclamanta ., prin administrator judiciar S. T. & Asociații S.P.R.L. București, a chemat în judecată pe pârâta Fundația pentru T. Reșița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună dizolvarea Fundației pentru T. Reșița și numirea în calitate de lichidator a S.C.P. LICEV G. S.P.R.L. Reșița.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordonanța nr.2125/23.08.2006, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.3029/2006, și prin Ordonanța nr.3249 bis/19.12.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 5786,38 lei.
La data de 5.10.2009, pârâta a încheiat cu reclamanta o convenție, prin care s-a obligat să achite suma de_,37 lei, ce reprezintă contravaloarea prestațiilor de apă, canal și salubritate aferentă perioadei ianuarie 2005, martie 2005-decembrie 2008, pentru care au fost emise facturi neachitate, în mare parte, până în prezent.
La data de 2.11.2009, pârâta a achitat prima rată de 503,26 lei, iar la data de 4.05.2010 a mai achitat suma de 1000 lei.
La data de 20.01.2012, Biroul Executorului Judecătoresc Nebunul N. a formulat cerere de încuviințare a executării silite, cerere admisă, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Reșița, executare silită fără rezultat însă, deoarece nu au fost identificate sursele de venit ale pârâtei.
A mai susținut că pârâta se sustrage în mod repetat de la plata creanței, fiind o amenințare la adresa bunelor raporturi comerciale și sociale, deoarece angajează obligații pe care nu le mai poate onora, reclamanta înregistrând pierderi datorită acestui fapt.
De asemenea, a precizat că împotriva pârâtei s-a pornit executarea silită a creanțelor de către Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. C.-S. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița și că pârâta a formulat contestație la executare, care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Reșița.
Față de situația prezentată, a solicitat să se constate starea de insolvență a pârâtei, reaua-credință și abuzurile repetate ale acesteia.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.59 din O.G. nr.26/2000, coroborate cu prevederile art.32 din Legea nr.146/2002 și art.3, pct.1, lit.a și b din Legea nr.85/2006.
P. sentința civilă nr. 1 din 25.02.2103 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar S. T. & Asociații S.P.R.L. București, în contradictoriu cu pârâta Fundația pentru T. Reșița, nefiind acordate cheltuieli de judecată.
P. a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Ordonanța nr.2125/23.08.2006, pronunțată în dosarul nr.3929/2006, Judecătoria Reșița a admis cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea . împotriva debitoarei Fundația pentru T. Reșița și a somat debitoarea să plătească creditoarei suma de 2574,30 lei cu titlu de pretenții bănești.
P. Ordonanța nr.3249 bis/19.12.2007, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Reșița a admis cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoarea . împotriva debitoarei Fundația pentru T. Reșița și a somat debitoarea să plătească creditoarei suma de 2439,69 lei cu titlu de pretenții bănești și suma de 772,39 lei cu titlu de penalități de întârziere.
P. Convenția încheiată între părți la data de 5.10.2009, acestea au stabilit eșalonarea plății debitului în 21 de rate lunare, respectiv suma de câte 503,26 lei lunar, începând cu luna noiembrie 2009.
Tribunalul a observat că pârâta Fundația pentru T. Reșița este constituită în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr.150/1990 și a Legii nr.146/2002, funcționând pe baza acestor acte normative, a Regulamentului de Organizare și Funcționare – R. (fila 17 dosar) și a legislației în vigoare.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că pârâta Fundația pentru T. Reșița este persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică și fără scop lucrativ.
Având în vedere dispozițiile art.31 pct.1 din Legea nr.146/2002, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile limitativ și expres prevăzute de lege pentru a se dispune dizolvarea fundației.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu face parte din persoanele îndreptățite a solicita dizolvarea unei fundații pentru tineret conform art.31 alin.2 din legea nr.146/2002.
Împotriva sentinței civile nr. 1/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. a declarat recurs reclamanta S.C. P. S.A. Reșița, prin administrator judiciar S.C.P. T. & Asociații S.P.R.L. București care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că prin prisma argumentului de interpretare a fortiori, tribunalul trebuia să facă și aplicarea lex generalis în materie de asociații și fundații adică a prevederilor art. 56, alin. 1, lit. d din OG 26/2000, care prevedeau posibilitatea dizolvării fundației.
În ceea ce privește lipsa calității societății de a solicita dizolvarea, arată că în cuprinsul art. 31, alin. 2 din Legea 146/2002 se prevede posibilitatea introducerii acțiunilor împotriva fundației de către „ ... orice persoană interesată”, apreciind că această sintagmă se aplică ca o mănușă societății reclamante fiind o persoană interesată să solicite dizolvarea acestei fundații.
Solicită să se constate starea de insolvență, reaua-credință și abuzurile repetate ale Fundației pentru T., susținând că deși încearcă să recupereze creanța, pârâta se sustrage în mod repetat de la plata acesteia, fără vreo justificare, concluzionând că este o amenințare la adresa bunelor raporturi comerciale și sociale, deoarece angajează obligații pe care nu le mai poate onora.
Reclamanta mai precizează că, chiar dacă starea de insolvență nu este prevăzută de legislația în materie de fundații, și-a fundamentat cererea și pe principiul actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat adică legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul înlăturării ei.
Solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de dizolvare a Fundației P. T., cu sediul în Reșița, ., în temeiul prevederilor art. 59 din OG 26/2000 coroborate cu prevederile art. art. 56, alin. 1, lit. d din O.G. 26/2000 în completarea prevederilor Legii nr. 146/2002. De asemenea, solicită numirea în calitate de lichidator a S.C.P. Licev G. SPRL, cu sediul în Reșița, ., parter.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 și 306 C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele C.proc.civ., ale Legii nr. 146/2002, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, susținerea recurentei în sensul că cererii formulată de reclamantă prin care s-a solicitat dizolvarea Fundației pentru T. îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. 26/2000 ce stabilește cadrul general în materie de asociații și fundații – nu este întemeiată, având în vedere că regimul juridic al Fundațiilor Județene pentru T. este reglementată de legea specială nr. 146/2002.
Într-adevăr, s-a reținut greșit de tribunal că reclamanta nu face parte din persoanele îndreptățite a solicita dizolvarea unei fundații pentru tineret – raportat la dispozițiile art. 31 pct. 2 din Legea nr. 146/2002 ce prevede că acțiunea de dizolvare a fundației se poate introduce de orice persoană interesată.
În cauză, însă, așa cum corect s-a reținut – cererea de dizolvare a pârâtei nu se încadrează în dispozițiile art. 31 din lege – ce reglementează situațiile în care se poate dispune dizolvarea unei fundații. Așadar, cererea reclamantei de dizolvare a fundației pe motiv că aceasta a devenit insolvabilă, nu se regăsește în aceste dispoziții legale.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 pct. 1 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. Reșița împotriva sentinței civile nr. 1 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. P. S.A. Reșița împotriva sentinței civile nr. 1 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. M.L./08.07.2013
Tehnored. O.I. 2 ex./09.07.2013
Prima instanță: Tribunalul C.-S., jud. V. S.
| ← Expropriere. Decizia nr. 928/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 913/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
