Grăniţuire. Decizia nr. 178/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 178/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 178
Ședința publică din 06.02.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva deciziei civile nr. 670/3.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. J. V. și S. R. P. C. L. SACOȘU TURCESC, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 01.02.2013, de către recurentă, răspunsul primit de la Primăria Sacoșul Turcesc și Arhivele Naționale
Mersul dezbaterilor și concluziile recurentei și ale intimatei B. J. au avut loc în ședința publică din 30.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 06.02.2013, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 2096/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. A. împotriva pârâților B. J. V. și S. R. P. C. L. SACOȘU TURCESC.
În consecință, a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamantei situată în satul Icloda, CF_ Sacoșu Turcesc, provenit din conversia CF nr. 338 Icloda, nr. top 75/1, și proprietatea pârâtei B. J. V., înscrisă în CF 309 Icloda, nr. top. 73, 74 și 75/2, pe aliniamentul punctelor B-A-13-16-15, conform raportului de expertiză realizat de expert S. I., raport ce face parte din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta B. J. V. să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra fâșiei de 500 mp din . între punctele B-A-13-9 conform raportului de expertiză realizat de expert S. I..
Pentru a dispune astfel, judecătoria a avut în vedere că, prin cererea înregistrată la 17.01.2011 reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții S. R. P. C. L. SACOSUL TURCESC și B. J. V., a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâtei B. J. să respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamantei asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului situat în localitatea Icloda, nr. 42, înscris în CF_ Sacoșu Turcesc, provenit din conversia CF nr. 338 Icloda, nr. top 75/1, constând în casă și teren în suprafață de 2039 mp. Făcând măsurători în anul 2010, reclamanta a constatat că are în posesie doar suprafața de 1526 mp, a apelat la o firmă de topometrie care a întocmit documentația și a constatat că suprafața de 513 mp aferentă parcelei sale cu nr. top 75/1 se afla în posesia pârâtei 2, care are nr. CF 309 Icloda și nr. top 75/2. Reclamanta precizează că a încercat în repetate rânduri să rezolve problema pe cale amiabilă cu pârâta 2, dar încercările au fost zadarnice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 584, 480, C. civ.
Fața de actele și lucrările dosarului instanța a constatat că reclamanta este proprietară tabulară a imobilului situat în localitatea Icloda, nr. 42, înscris în CF_ Sacoșu Turcesc, provenit din conversia CF nr. 338 Icloda, nr. top 75/1, constând în casă și teren în suprafață de 2039 mp.
Conform raportului de expertiză, pârâta folosește terenurile înscrise în CF 309 Icloda, cu nr. top. 73, 74 și 75/2, în calitate de nepoată a proprietarilor tabulari R. F. și R. I., decedați conform certificatelor de deces depuse la dosar (f.16-17). Nefiind dezbătută succesiunea, reclamanții au chemat în judecată și S. R., prin C. L. Sacoșu Turcesc.
Din raportul de expertiză rezultă că . 500 mp mai puțin, suprafață care se regăsește în . pârâtă, care are cu 830 mp mai mult.
Grănițuirea semnifică posibilitatea oricărui proprietar de a obliga pe vecinul său la grănițuire, adică la marcarea prin semne exterioare a liniei de hotar.
In baza art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinătate - în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale. Această entitate - drept și obligație - denumită grănițuire se constituie într-un atribut esențial al dreptului de proprietate și se valorifică - amiabil sau prin justiție - sub forma acțiunii în grănițuire.
Întemeindu-se pe dreptul de proprietate și având ființă cât timp există acest drept, acțiunea în grănițuire se definește ca o acțiune petitorie real-imobiliară, având un caracter imprescriptibil.
Având în vedere concluziile din raportul de expertiză din care rezultă că pârâta B. J. V. ocupă cu 830 mp mai mult teren decât suprafața evidențiată în CF, instanța a dispus stabilirea liniei de hotar între .. 75/1 și parcelele pârâtei pe aliniamentul punctelor B-A-13-16-15, conform raportului de expertiză realizat de expert S. I., în acest fel suprafața folosită de reclamantă de 2039 mp fiind aceeași cu cea înscrisă în CF .
Văzând dispozițiile art. 480 C. civ. conform cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, instanța a obligat pârâta B. J. V. să respecte dreptul de proprietate al reclamantei asupra fâșiei de 500 mp din . între punctele B-A-13-9
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta B. J. V.
P. decizia civilă nr. 670/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_ apelul a fost admis, iar sentința schimbată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin C. L. Sacoșul Turcesc și al respingerii acțiunii.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, pe calea apelului, pârâta a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării de probe cu privire la capătul de cerere referitor la revendicare, iar, în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond: cu privire la primul capăt de cerere constând în grănițuire, s-a solicitat în principal respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiat; în ceea ce privește capătul de cerere referitor la revendicare,pe cale de excepție, a invocat prescripția achizitivă cu privire la terenul revendicat în cauză, prevăzută de art. 1890 din Codul civil din 1864; respingerea ca nefondat a acestui capăt de cerere.
Astfel, prima instanță a admis capătul de cerere privitor la revendicarea unei fâșii de teren în suprafață de 500 mp, doar în baza unui raționament matematic, în sensul că a constatat că reclamanta, conform CF nr._ Sacoșu Turcesc, este proprietara unei parcele de teren în suprafață de 2039 mp, iar în baza raportului de expertiză s-a constatat că acesteia îi lipsesc efectiv cei 500 mp, iar apelanta deține în plus 830 mp. Așadar, printr-o simplă operație matematică, s-a luat din terenul acesteia și s-a dat intimatei-reclamante exact fâșia de teren dorită de către aceasta, fâșie care reprezintă grădină de zarzavaturi, aflată în curtea apelantei-pârâte, după modelul împărțirii unui teren deținut în coproprietate în loturi care ulterior sunt atribuite copartajanților.
Așa cum rezultă din CF nr.309 Icloda existent la dosarul cauzei, antecesorii acesteia figurează ca proprietari tabulari asupra nr. top 73 - în suprafață de 388 mp, 74 - în suprafață de 932 mp și 75/2 - în suprafață de 1654 mp.
Din extrasul CF nr._ Sacoșu Turcesc, provenit din conversia CF nr.388 Icloda, rezultă că intimata-reclamantă figurează ca proprietară tabulară asupra nr. top 75/1 - în suprafață de 2039 mp.
Obiectul prezentului dosar îl constituie doar parcelele aflate sub nr. top 75/1 și 75/2.
Din cele două CF menționate suprafața însumată a celor două nr. top este de 3693 mp.
În schimb, conform raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar S. loan, suprafața celor două parcele este de 4023 mp.
De asemenea, odată cu efectuarea măsurătorilor în teren de către expertul numit de către instanță, nu s-au măsurat și suprafețele învecinate celor două parcele în litigiu (nr. top 75/1 și 75/2), și anume nr. top 73, 74, 76, 77, pentru a se putea determina cu exactitate de unde anume rezultă excedentul, respectiv deficitul constatat de către acesta privitor la cele două parcele în litigiu.
Concluzionând, consideră că instanța nu a cercetat fondul acestei cereri de revendicare sub toate aspectele pentru a putea fi fundamentată admiterea acesteia, și pe cale de consecință se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unui probatoriu complet pentru o acțiune în revendicare.
În ce privește dovada calității sale de moștenitor după proprietarii tabulari R. F. și R. loan, a menționat că R. F., care în urma căsătoriei a dobândit numele de Ghila, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Sfatul Popular al Comunei Sacoșu Turcesc la data de 18.01.1968, este bunica sa.
Faptul că este legatara universală a bunicii sale, proprietară tabulară asupra imobilului în discuție rezultă fără nicio putință de tăgadă și din testamentul acesteia autentificat sub nr._/20.07.1992 de către notariatul de Stat al jud. T., în fața notarului public P. G..
Din certificatul suplimentar de moștenitor nr. 133/02.04.2002 rezultă că de pe urma defunctei Ghila F. au rămas ca moștenitori B. J.-V., în calitate de nepoată de fiică și legatară universală, care a acceptat succesiunea la data de 12.11.2001 cu o cotă de 1/1 părți.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Statului R. prin C. L. Sacoșu Turcesc a precizat că așa cum se desprinde din cele expuse anterior la punctul B, rezultă că defuncții R. F. și R. I. au avut moștenitori, și prin urmare, succesiunea nefiind constatată a fi vacantă, statul nu are calitate procesuală pasivă, singurii care puteau sta în judecată fiind moștenitorii celor doi proprietari tabulari.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, în principal, a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, pentru simplul motiv că, proprietățile a căror grănițuire se solicită sunt în fapt delimitate de un gard cu stâlpi și fundație de beton și plasă de fier, așa cum a constatat și expertul în conținutul raportului de expertiză, delimitarea fiind efectuată în mod convențional, printr-un gard despărțitor.
În condițiile în care s-ar trece peste inadmisibilitatea unei asemenea acțiuni, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, prin constatarea existenței unei grănițuiri convenționale între antecesorii părților litigante din prezentul dosar, constatată și în conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, deși nu se face vorbire expresă despre aceasta. Linia de hotar existentă este marcată pe schița topografică prin punctele 9-13, nefiind așadar cazul stabilirii unei noi linii de hotar, pe aliniamentul A-B, cum solicită intimata-reclamantă.
Referitor la capătul de cerere privind revendicarea a arătat că în cazul în care instanța va trece peste apărările invocate la punctul I al prezentelor motive de apel, pe cale de excepție înțelege să invoce uzucapiunea de lungă durată prevăzută de Codul Civil din 1864, începută de antecesorii apelantei, așa cum rezultă din extrasul CF nr.309 Icloda in extenso încă din anul 1920.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța a admis apelul formulat în cauza, pentru considerentele ce succed:
În mod corect a reținut prima instanță ca reclamanta este proprietară tabulară a imobilului situat în localitatea Icloda, nr. 42, înscris în CF_ Sacoșu Turcesc, provenit din conversia CF nr. 338 Icloda, nr. top 75/1, constând în casă și teren în suprafață de 2039 mp, in timp ce pentru terenul cu nr.top75/2, înscris în CF 309 Icloda, figurează ca proprietari tabulari R. F. și R. I., decedați conform certificatelor de deces depuse la dosar (f.16-17).
În mod neprocedural însă, constatând că nu este dezbătută succesiunea după acești proprietari tabulari, a acceptat prima instanță cadrul procesual stabilit de reclamanta prin chemarea în judecată a Statului R. prin C. L. Sacoșu Turcesc, fără a se fi solicitat, în prealabil, constatarea calității de proprietar a statului (fie în considerarea calității de bun fără stăpân a imobilului, după cum intimata a argumentat în întâmpinare, fie în considerarea caracterului vacant al succesiunii).
În orice caz, prin certificatul suplimentar de moștenitor nr. 133/02.04.2002 eliberat de BNP „S.-D.-Notingher” - Timișoara depus în apel, din cuprinsul căruia rezultă că de pe urma defunctei Ghila (R.) F. a rămas ca moștenitor apelanta B. J.-V., în calitate de nepoată de fiică și legatară universală, alegatiile reclamantei cu privire la calitatea de bun fără stăpân a imobilului sunt infirmate.
Au fost înlăturate ca lipsite de temei legal susținerile reclamantei intimate în sensul ca certificatul de moștenitor nu îi conferă apelantei calitatea succesor al proprietarei tabulare și, concomitent, legitimare procesuala pasiva în litigiul de față (și nu doar în calitate de posesor neproprietar), întrucât, în condițiile art.26 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare de la data emiterii certificatului, prin derogare de la regula instituita prin art. 25, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune, aceste drepturi fiind necesar a se înscrie, în prealabil, numai dacă titularul înțelege să dispună de ele.
Chiar și constatând în apel calitatea apelantei de succesor în drepturi după unul dintre proprietarii tabulari, nefiind făcută dovada dezbaterii succesiunii după cel de-al doilea proprietar tabular, R. I., litigiul cu obiect grănițuire, în raport de exigentele art.584 din Codul civil de la 1864, nu poate fi soluționat prin simpla înlăturare din cauza a statului roman, cu menținerea doar a pârâtei-apelante.
Este necesara, așa cum s-a învederat, dezbaterea în prealabil a succesiunii rămase după cel de-al doilea proprietar tabular, fie pe cale notariala, fie pe cale judiciara.
Faptul că pe calea grănițuirii, reclamanta urmărește revendicarea unei porțiuni de teren pretins aflata în „folosința” pârâtei, nu justifica soluționarea cauzei doar cu „posesorul neproprietar”, ca în cazul clasicei acțiuni în revendicare, fiind imperativa împrocesarea proprietarilor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, constatând și că statului roman nu îi este justificata calitatea procesuala pasiva în litigiul pendinte (de altfel, prima instanță a procedat la grănițuire în raport de „posesorul neproprietar”), a admis excepția invocată și concluzionând, de asemenea, că fără dezbaterea în prealabil a succesiunii după ambii proprietari tabulari ai parcelei învecinate, litigiul cu obiectul evidențiat nu poate fi soluționat, potrivit art.296 alin.1 ipoteza a II a C. pr. civ., tribunalul a admis apelul formulat, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat desființarea ei și, în principal, menținerea hotărârii primei instanțe sau, în subsidiar, trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare pentru stabilirea cadrului procesual pasiv.
În motivare a criticat reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin C. L. Sacoșul Turcesc câtă vreme, față de mențiunile din partea referitoare la proprietate a cărții funciare rezultă că proprietarii tabulari nu au capacitate de folosință, astfel că a solicitat citarea ca pârât a Statului R. prin C. L. Sacoșul Turcesc ce are în administrare bunurile fără stăpân.
A invocat că, față de data la care proprietarii tabulari au decedat, dreptul de opțiune succesorală era prescris, iar ea, personal, nu avea de unde să știe cine ar fi moștenitorii defuncților.
A arătat că nu avea obligația ca în cazul unei cereri în grănițuire să solicite constatarea succesiunii vacante.
A învederat că pârâta B. J. V. a fost chemată în judecată în calitate de posesor neproprietar al imobilului învecinat, că aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ori la reținerea calității sale de succesor al defuncților proprietari tabulari și că în certificatul de moștenitor sau în suplimentul acestuia nu este evidențiat imobilul în litigiu
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 8, 9 C. pr. civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin 2 C. pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Solicitând ca instanța să stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa și cea învecinată (înscrisă în CF 309 Icloda, nr. top 75/2) și să oblige pârâta B. J. V. la a-i respecta dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren pe care aceasta, conform susținerilor reclamantei, o ocupă în lipsa vreunui titlu, reclamanta a chemat în judecată defuncții B. F. și R. I. prin S. R. reprezentat de C. L. Sacoșul Turcesc.
Potrivit extrasului CF 309 Icloda, proprietarii tabulari ai imobilului aici înscris (parcelele nr. top. 73, 74, 75/2) sunt R. F. și R. I. ( f. 24, 25 dos. apel).
Corespunde realității că proprietarii tabulari ai imobilului erau decedați la data promovării cererii de chemare în judecată însă, cum în mod corect a reținut instanța de apel, această împrejurare nu atrage împrocesuarea în orice situație, în calitate de pârât a Statului R. (prin Ministerul Finanțelor sau unitățile administrativ – teritoriale).
C. procesual este stabilit de reclamant inclusiv prin indicarea persoanelor în contradictoriu cu care își formulează pretențiile (pârâții), persoane care trebuie să îndeplinească toate condițiile pentru a fi părți în proces.
Or, în cauză, împrocesuarea prin chiar cererea de chemare în judecată a Statului R. în calitate de pârât fără a se fi stabilit în prealabil printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un certificat de vacanță succesorală că statul a cules succesiunea defuncților proprietari este contrară dispozițiilor legale.
Astfel, dispozițiile art. 680 Cod civil de la 1864 (în vigoare la data sesizării instanței) prevăd că bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, iar art. 85 din Legea 36/1995 (în forma în vigoare la aceeași dată) prevede că notariatul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari.
În consecință, legitimarea procesuală pasivă a statului presupune existența certificatului de vacanță succesorală, fie constatarea acestei calități de către instanța legal sesizată cu o atare cerere.
În acest context, susținerile recurentei vizând lipsa obligației sale de a efectua demersuri de constatare a succesiuni vacante sunt neîntemeiate câtă vreme, conform celor mai sus arătate, reclamantul are obligația de a stabili cadrul procesual cu respectarea normelor de procedură civilă.
Este indiferent că termenul de acceptare a succesiuni s-ar fi împlinit – așa cum susține recurenta – câtă vreme, după cum s-a arătat, calitatea de succesor al statului se stabilește după împlinirea acestui termen, în situația în care nu ar exista moștenitori legali sau testamentari.
Se observă că, potrivit adresei Camerei Notarilor Publici nr. 26/09.01.2013 succesiunea lui R. I. (unul dintre proprietarii tabulari) a fost înregistrată la fostul Notariat de Stat Județean T., dezbaterea fiind suspendată.
În consecință, de pe urma acestuia nu a fost eliberat nici un certificat de moștenitor (ca în cazul celuilalt proprietar tabular R. F.) și nici un certificat de vacanță succesorală ce ar putea legitima calitatea procesuală a statului în cauză.
Având în vedere nelegala constituire a cadrului procesual, susținerile recurentei vizând lipsa calității pârâtei B. J. V. de proprietar asupra cotei de imobil ce i-a aparținut defunctei R. F. sunt nefondate.
Astfel, chiar dacă în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 133/02.04.2002 eliberat de notar public Noținger T. imobilul în litigiu nu este evidențiat, existența pe numele pârâtei a testamentului defunctei prin care a fost instituită legatar universal coroborată cu faptul posesiei terenului în litigiu dă naștere în favoarea acesteia a unei prezumții de proprietate ce nu a fost înlăturată în cauză, lipsa înscrierii în cartea funciară a acestui drept nefăcând dovada contrară prezumției, față de dispozițiile art. 26 din Legea 7/1996, cum în mod corect a reținut instanța de apel.
În consecință, instanța de apel a dat corecta interpretare actului dedus judecății și normele legale incidente, astfel că nu se verifică incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8,9 C. pr. civ.
Reținând lipsa calității procesuale pasive a statului, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 137 alin 1 C. pr. civ, art. 112 alin 1 pct. 1 C. pr. civ., art. 109 alin 1 C pr. civ., astfel că dispozițiile art. 304 pct. 4 C. pr. civ. invocate în cauză nu pot fi reținute ca temei de casare a hotărârii.
Cum excepția menționată a fost legal reținută, vor fi respinse susținerile recurentei văzând aplicarea art. 304 pct. 5 C. pr. civ.
În fine, instanța reține că decizia recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, motive care se coroborează unele cu altele și conduc în mod logic spre soluția pronunțată, astfel că nu se verifică incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. pr. civ.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 4, 5, 7, 8, 9 C. pr. civ., art. 306 alin 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva deciziei civile nr. 670/3.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva deciziei civile nr. 670/3.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.02.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red.FS/7.02.2013
Teh.AMT/6 ex./19.02.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud. R. B.
Instanța de Apel: Tribunalul T. – jud L. D., D. H.
| ← Expropriere. Decizia nr. 944/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale. Decizia nr.... → |
|---|
