Expropriere. Decizia nr. 939/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 939/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 939
Ședința publică din 26.06.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții C. C. G. și C. E. V. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP Timișoara împotriva sentinței civile nr. 858/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av. P. E., pentru pârât av. G. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. – U. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recusului astfel cum a l-au formulat, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de pârât.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul A., iar pe fond solicită respingerea recursului reclamanților
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul A..
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 858/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. C. G. și C. E. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; a fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/05.10.2011; a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 16.987 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 964 mp. cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de instanță, și suma de 687,33 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 10.01.2012, au fost respinse restul pretențiilor solicitate; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 06.04.2012, reclamanții C. C. G. și C. E. V. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/06.10.2011 și plata unor despăgubiri în sumă de 4419 euro sau corespondentul în lei la cursul valutar din data plății pentru terenul expropriat în suprafață de 964 mp, cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce urmează a fi calculată de instanță, coroborată cu suma de 687,33 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligației pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția reclamanților și până în ziua plății efective și, totodată, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu parțial avocațial și onorariu expert.
În motivarea acțiunii au arătat că, urmare emiterii HG nr.416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", s-a aprobat ca despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării suma globală de 63.000.000 lei care, deși ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte un nr. de 251 de persoane, printre care și reclamanta.
Pentru aceste persoane s-a emis ulterior un alt act normativ, respectiv HG nr.488/11.05.2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane rămase nedespăgubite, printre care și reclamanții, cărora li s-a calculat despăgubiri cu aproximativ 70% mai mici decât cele acordate vecinilor săi, despăgubiți în anul 2010. Cu alte cuvinte, în anul 2010, pentru un metru pătrat de teren, s-au plătit între 4 și 10 Euro/mp., iar după emiterea noii hotărâri, despăgubirea a fost stabilită cu mult sub valoarea de piață.
P. urmare, consideră reclamanții că suma propusă prin HG nr.488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, în condițiile în care, astfel cum este consacrată în literatura de specialitate, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept; din momentul exproprierii, dreptul de proprietate privată încetează și se naște dreptul de proprietate publică asupra bunului expropriat, iar caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României, care, la art.44 alin.3, statuează că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
În opinia reclamanților, atât HG nr.488/2011, cât și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 încalcă aceste prevederi imperative.
Reclamanții au subliniat că valoarea terenului a fost corect stabilită la suma de 4419 euro prin expertiza efectuată inițial, iar raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.
P. întâmpinarea depusă, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere au fost corect calculate.
Din probele administrare în cauză, respectiv hotărâri de stabilire a despăgubirilor, încheieri CF, contracte de vânzare-cumpărare, raport de evaluare proprietăți imobiliare, schițe cadastrale, raport de expertiză tehnică judiciară și supliment la expertiză, instanța a reținut următoarele:
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/5.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 964 mp. din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral_, fiindu-le acordat, în echivalent, o despăgubire în sumă de 687,33 lei.
Reclamanții au contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 7.748 mp, ar fi de 131.747 lei, echivalentul a 29.027 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nici o fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 neputând fi înlăturat pe acest considerent.
Tribunalul, având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, a apreciat că suma la care sunt îndreptățiți reclamanții trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse, în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/148/05.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 16.987 lei, stabilită pentru suprafața de 964 mp. cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce urmează a fi calculată de instanță, coroborată cu suma de 687,33 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 10.01.2012 și a respins restul pretențiilor solicitate.
Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamanții C. C. G. și C. E. V. și pârâtul S. R., prin M.T.I., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP Timișoara care au criticat-o pentru nelegalitate.
Reclamanții au solicitat modificarea ei în parte, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată cu consecința obligării pârâtei și la exproprierea suplimentară a suprafeței de 551 mp și acordarea despăgubirilor aferente raportului de expertiză.
În motivare au invocat că, față de dispozițiile art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 și de concluziile raportului de expertiză, se impunea și exproprierea suprafeței rămase în proprietatea lor, câtă vreme . cale de acces și are o suprafață prea mică pentru a fi cultivată, astfel cum au concluzionat experții.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din lege, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului „Autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG 416/2010 și suplimentată prin HG 1248/2010.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Părțile nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. hotărârea judecătorească va cuprinde motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței și cele care au fost înlăturate cererile părților.
Astfel, instanța este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor părților, motivarea hotărârii trebuind să vizeze nu doar împrejurările de fapt sau pe cele de drept ci să aibă în vedere toate acestea.
În mod corespunzător, în cuprinsul hotărârii, instanța trebuie să analizeze și să răspundă motivat susținerilor părților și să argumenteze motivele pentru care își însușește sau nu aceste susțineri.
In acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (cauza V. I./România).
Transpunând aceste considerente la situația în speță, instanța de recurs constată că, deși ulterior întocmirii raportului de expertiză reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată solicitând exproprierea și a suprafeței de 551mp rămasă în urma exproprierii, suprafață greu de cultivat (f. 240 dosar fond) instanța nu a examinat sub nici o formă această cerere a reclamanților, fondul cererii nefiind cercetat.
Pe de altă parte, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială ...”
Or, din considerentele sentinței nu rezultă dacă experții și instanța au avut în vedere contracte de vânzare – cumpărare având ca obiect imobile similare cu cel în litigiu sau doar oferte și tranzacții identificate pe internet cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, sentința necuprinzând vreo referire la această interpretare, astfel că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv a unui supliment la raportul de expertiză prin care experții să-și exprime punctul de vedere cu privire la comparabile ce rezultă din dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994..
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanța va admite recursurile declarate de reclamanții C. C. G. și C. E. V. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP Timișoara împotriva sentinței civile nr. 858/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, instanța urmând a avea în vedere și celelalte critici ale recurenților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții C. C. G. și C. E. V. și de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP Timișoara împotriva sentinței civile nr. 858/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/ 28.06.2012
Teh. AMT/2 ex./05.07.2013
Instanța de fond: Tribunalul A. – jud. H. O.
| ← Expropriere. Decizia nr. 913/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Partaj judiciar. Decizia nr. 945/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
