Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 214/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 214/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 214
Ședința publică din 26 februarie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. S. și V. L.-M. împotriva deciziei civile nr.533/06.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul D. O., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 19.02.2014, comunicate prin fax, concluziile scrise formulate de petentul intimat D. O., iar la 25.02.2014 completarea concluziilor scrise formulate de aceeași parte, la care s-a anexat xerocopia cererii de recurs și împuternicirea dată avocatului G. Ș..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.02.2014, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin plângerea înregistrată la 26.06.2012 la Judecătoria Timișoara sub nr._, petentul D. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. de C. și P. I. T., V. L.-M. și V. S., desființarea încheierii nr._/10.05.2012 a Oficiului de C. și P. I. T. – B. de C. și P. I. Timișoara.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că încheierea nr._/10.05.2012 i-a fost comunicată la data de 25.05.2012 și că a promovat plângere la O. de C. și P. I. T., B. de Carte Funciară Timișoara, conform recomandării acestei instituții, în termen legal de 15 zile de la comunicare cu solicitarea de a fi remisa instanței, dar văzând că se tergiversează expedierea plângerii, a înțeles să se adreseze direct instanței de judecată.
În conformitate cu art.50 al.2 din Legea nr.7/1996, O. de C. și P. I. T. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.07.2012 sub nr._/325/2012 plângerea formulata de petentul D. O. împotriva încheierii CF nr._/27.12.2011 a Oficiului de C. și P. I. T., la care a anexat o copie a dosarului nr._/2011. Prin același act de sesizare, O. de C. și P. I. T. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.
În motivarea plângerii înregistrată la O. de C. și P. I. T. la data de 30.05.2012 și pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._/325/2012, petentul a arătat că încheierea de carte funciară nr._/27.12.2011 a fost soluționată după 4 luni, adică la data de 10.05.2012, și comunicată la data de 25.05.2012, consideră că este în mod vădit nelegală, sens în care a promovat pe latura penală plângere pentru abuz în serviciu în contra intereselor persoanei în baza art.246 Cod penal împotriva persoanelor care se vor găsi vinovate, pentru vătămarea intereselor sale personale și distrugerea proprietății sale. De asemenea, petentul a arătat că împotriva acestei încheieri, numitul V. a mai făcut plângere și a fost soluționată definitiv de Judecătoria Timișoara, Tribunalul T. și Curtea de Apel Timișoara, în sensul că a fost respinsă, astfel că există autoritate de lucru judecat.
Dosarul nr._/325/2012 a fost trimis spre conexare la dosarul nr._, iar la termenul de judecată din data de 25.10.2012, instanța a admis excepția de litispendență și a conexat dosarul nr._/325/2012 la dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.1562/01.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și P. I. T. și a respins plângerea formulată de petentul D. O. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D. O. în contradictoriu cu pârâții V. L.-M. și V. S..
A obligat petentul să plătească pârâtului V. L.-M. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr._/11.03.2011, O. de C. și P. I. T. a admis cererea formulată de . în sensul că a notat actualizare date tehnice sub B/3 din cartea funciară nr._-C1-U1 (provenita din CF de pe hârtie nr._) UAT Timișoara, declarația autentificată sub nr.165/08.02.2011, prin care se permite accesul prin scara exterioară înscrisă în CF nr._-C1-U1 sub B/2 din CF nr._-C1-U2 (provenită din CF de pe hârtie nr._) UAT Timișoara și dreptul de folosință asupra scării exterioare înscrisă în CF nr._-C1-U1 în favoarea proprietarilor apartamentului înscris în CF nr._-C1-U2 sub C/2 din CF nr._-C1-U1 (provenită din CF de pe hârtie nr._) UAT Timișoara.
Pârâții V. L. M. și V. S. la data de 04.04.2011 au înregistrat la O. de C. și P. I. T. „reexaminare/plângere” împotriva încheierii.
La aceeași dată, 04.04.2011 au înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._, plângerea prin care au solicitat anularea încheierii nr._/11.03.2011 a Oficiului de C. și P. I. T..
Plângerea a fost respinsă că inadmisibilă prin sentința civilă nr._/05.10.2011, cu motivarea că încheierea în discuție poate fi atacată doar cu cerere de reexaminare, deoarece art.50 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare la data formulării plângerii, a instituit o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie urmată de persoana interesată înainte de formularea plângerii împotriva încheierii de carte funciară. Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză. Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
Prin urmare, s-a exercitat împotriva încheierii de carte funciară o cale de atac, plângerea, ce este reglementată pentru contestarea unui alt act juridic, și anume încheierea emisă de registratorul-șef în soluționarea cererii de reexaminare, ori acest lucru încalcă principiul legalității.
A doua zi, 05.04.2011, O. de C. și P. I. T. a solicitat în scris pârâților V. să precizeze calea de atac pe care înțeleg să o exercite, deoarece O. de C. și P. I. T. nu are competența să califice din oficiu cererea.
Prin înscrisul înregistrat la O. de C. și P. I. T. sub nr.4070 la data de 21.04.2011, au precizat calea de atac în reexaminare în condițiile art.50 al.2 din Legea nr.7/1996, iar prin adresa nr.4070/29.04.2011 O. de C. și P. I. T. a răspuns că registratorul șef nu mai poate soluționa cererea de reexaminare, ca urmare a faptului că aceștia au formulat și plângere direct la instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, cu termen de judecată la data de 07.09.2011 și că această împrejurare nu a fost cunoscută de O. de C. și P. I. T. la momentul la care le-a solicitat să precizeze calea de atac, aceste aspecte aflându-se la data de 11.04.2011 în urma primirii unei adrese din partea instanței.
La data de 20.12.2011 intimații au înregistrat la O. de C. și P. I. T. sub nr._ cererea prin care au solicitat Oficiului de C. și P. I. T. să se pronunțe asupra cererii de reexaminare formulate, arătând că sentința civilă nr._/05.10.2011 a Judecătoriei Timișoara a rămas definitivă prin respingerea apelului.
O. de C. și P. I. T. a reînregistrat sub nr._/27.12.2011 cererea de reexaminare formulata de intimați împotriva încheierii nr._/17.02.2011, iar prin încheierea nr._/10.05.2012 a admis cererea de reexaminare si a anulat încheierea atacată.
La data de 30.05.2012 petentul a înregistrat la O. de C. și P. I. T. plângerea împotriva încheierii nr._/10.05.2012, iar la data de 26.06.2012 a înregistrat și pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ plângerea împotriva aceleiași încheieri.
Întrucât la data de 04.07.2012, pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._/325/2012 a fost înregistrată și plângerea depusă inițial la O. de C. și P. I., iar instanța a trimis cauza în vederea conexării la cea înregistrată sub nr._, această din urmă instanță a constatat că este vorba de aceeași cerere și că sunt incidente prevederile art.163 C.pr.civ.
Cele două pricini au fost reunite sub nr._, iar prin reunire acestea nu și-au mai păstrat individualitatea. Instanța a constatat că excepția tardivității plângerii înregistrate sub nr._, invocata de pârâți, este neîntemeiată și a respins-o.
În ceea ce privește plângerea formulată de petentul D. O., prima instanță a constatat că este neîntemeiată.
Pârâții au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii nr._/17.02.2011 la data de 04.04.2011 și nu la data de 20.12.2011, fiind soluționată la data de 10.05.2012.
Împrejurarea că O. de C. și P. I. T. nu a soluționat cererea de reexaminare, dată fiind înregistrarea de către pârâți pe rolul Judecătoriei Timișoara și a plângerii împotriva aceleiași încheieri, nu poate fi imputată intimaților cu consecința sancționării cererii de reexaminare ca fiind tardivă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr._/05.10.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță a constatat că este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.1201 C.civ.
Prima instanță a constatat de asemenea că este neîntemeiată și afirmația petentului în sensul că pârâții V. nu aveau posibilitatea să promoveze plângerea atât prin înregistrarea ei pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, cât și prin înregistrarea la O. de C. și P. I. T. după 8 luni de la sesizarea instanței. Cele două căi de atac declanșate împotriva încheierii OCPI nr._/2011 sunt diferite, la Judecătoria Timișoara s-a înregistrat plângerea împotriva încheierii, care nu mai era reglementată de Legea nr.7/1996, iar la O. de C. și P. I. T. au înregistrat cererea de reexaminare prevăzută de art.50 al.2 din Legea nr.7/1996.
În baza art.137 al.1 C.pr.civ., având în vedere prevederile art.50 ind.1 din Legea nr.7/1996, conform cărora soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului O. de C. și P. I. T. și a respins plângerea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent în contradictoriu cu pârâții V. L. M. și V. S..
Împotriva sentinței civile nr.1562/01.02.2013 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel petentul D. O..
Prin decizia civilă nr.533/06.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de petentul D. O. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte plângerea formulată de petentul D. O..
A dispus modificarea încheierii nr._/2011 a Oficiului de C. și P. I. T., în sensul că a admis în parte cererea de reexaminare formulată de pârâții V. S. și V. L.-M. și a modificat în parte încheierea nr._/17.02.2011 a Oficiului de C. și P. I. T., în sensul că a admis în parte cererea petentului D. O. doar în limita pretenției privind înscrierea scării interioare în componența apartamentului nr.1 evidențiat pe numele petentului în CF nr._-C1-U1 Timișoara, nr.top 1155-1156/1/I în partea I (foaia de avere).
A respins cererea în ceea ce privește înscrierea unui drept de folosință al pârâților V. L.-M. și V. S. asupra scării exterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul petentului este doar parțial fondat.
A reținut ca fiind corectă soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției tardivității cererii de reexaminare și a excepției autorității de lucru judecat.
Cererea de reexaminare a pârâților V., chiar dacă a fost soluționată la circa 8 luni de la înregistrare, întrucât a fost depusă la organul competent a o soluționa în termenul legal, trebuia obligatoriu să primească o soluționare.
Împrejurarea că cererea, fiind intitulată „reexaminare/plângere”, a generat lămuriri suplimentare autorilor ei, care au indicat-o ca fiind o reexaminare în accepțiunea art.50 din Legea nr.7/1996, nu prezintă relevanță în speță, întrucât odată înregistrată cererea de reexaminare, ea trebuia să primească o soluționare din partea registratorului-șef.
În egală măsură a fost judicios rezolvată de prima instanță excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu poate fi reținută ca incidentă în raport de sentința civilă nr._/05.10.2011 și nu numai pentru că nu este întrunită cerința triplei identități, ci și dat fiind că cea dintâi plângere a fost soluționată din perspectiva excepției de indamisibilitate și nu pe fondul ei.
Ceea ce prima instanță însă a lăsat nesoluționat (iar în apel nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru aceasta) este fondul cauzei deduse judecății, respectiv legalitatea și temeinicia soluției date în rezolvarea reexaminării prin încheierea nr._/2011.
În mod nelegal judecătoria nu s-a preocupat de verificarea fondului, ci s-a limitat strict la analiza aspectelor de ordin procedural ținând de rezolvarea cererii de reexaminare.
Prin încheierea supusă controlului jurisdicțional, s-a anulat încheierea de carte funciară nr._/17.02.2011, prin care s-a recepționat documentația înaintată în numele petentului D. O. de . și s-a actualizat componența apartamentului petentului, prin includerea casei scării în temeiul autorizației de construire nr.439/28.11.1978 și a sentinței civile nr.6607/1997 și s-a notat declarația autentificată a petentului prin care permite accesul pârâților V. prin scara exterioară înscrisă în CF nr._-C1-U1, precum și dreptul de folosință asupra acesteia în favoarea pârâților, proprietari ai apartamentului înscris în CF nr._-C1-U2. În reexaminare s-a anulat încheierea nr._/17.02.2011 și s-a dispus restabilirea situației anterioare, reținându-se că în urma verificărilor efectuate de inginerul-șef, s-a constatat că scara exterioară nu s-a realizat în condițiile stabilite prin sentința civilă nr.6607/1997.
Tribunalul a reținut că între părți s-au purtat numeroase litigii, fapt demonstrat de hotărârile anexate la dosar, litigiile fiind generate de folosirea de către pârâți a unei case a scărilor interioară, aflată în apartamentul petentului și a blocării casei scărilor exterioară pentru împiedicarea accesului petentului la boxa din pod, cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.6607/1997, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.603/1998 și irevocabilă prin decizia nr.943/1998.
În privința scării interioare, pe care petentul și-a înscris-o în componența apartamentului său prin încheierea nr._/17.02.2011, prin hotărârile judecătorești menționate, cu precădere prin decizia civilă nr.943/1998 s-a statuat cu putere de lucru judecat că prin decizia civilă a nr.94/1979 a fostului Tribunal Suprem (decizie dată într-un litigiu purtat între D. O. și foștii proprietari ai apartamentului pârâților) „s-a lămurit definitiv dreptul exclusiv al reclamantului asupra casei scărilor din apartament și din exterior”, statuare ce se impune prin efectul pozitiv al lucrului judecat, nefiind îngăduit a fi contrazisă printr-o altă hotărâre, și care în mod justificat l-a îndreptățit pe petentul D. O. a apela la persoane specializate pentru a fi inclusă componenței apartamentului proprietatea sa, evidențiat în CF nr._-C1-U1.
Deși se anulează integral încheierea de carte funciară nr._/2011 în reexaminare, considerentele încheierii nr._/2011 nu menționează nimic despre scara interioară din apartamentul reclamantului, ci evidențiază doar că nu s-a realizat construirea scării exterioare dinspre curte de către pârâți, conform dispozițiilor sentinței civile nr.6607/1997.
Tribunalul a constatat în privința scării exterioare că înscrierea dreptului de folosință al pârâților nu poate fi una legală cât timp examinând atât CF col.nr._ (convertită în CF nr._ Timișoara), cât și CF ind. nr._-C1-U1 și CF ind. nr._-C1-U1 nu rezultă că această scară exterioară să fi fost înscrisă în cartea funciară în prealabil, iar din încheierea nr._/2011, contrar celor reținute în considerente în reexaminare, nu rezultă a se fi înscris și scara exterioară.
Dreptul de proprietate și regimul juridic al acestei scări, chiar admițând că ea există și că a fost construită de petent (chestiuni ce nu pot fi analizate în calea specială a plângerii de carte funciară) nu rezultă a fi fost în niciun fel clarificat până în prezent.
Împotriva deciziei civile nr.533/06.09.2013 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal pârâții V. S. și V. L.-M..
În motivarea recursului, pârâții au arătat că prin faptul că li s-a interzis folosirea scării exterioare, le-a fost înlăturată posibilitatea de a pătrunde în imobilul proprietate personală. Au arătat că această scară reprezintă pentru ei singurul mijloc de a avea acces la propriul apartament de la etajul I, petentul folosind-o doar pentru accesul la podul casei.
Pârâții recurenți susțin că folosesc de 35 de ani această scară, care a fost construită de fostul proprietar al apartamentului care este acum proprietatea lor, situație în care interdicția de a folosi propriul bun reprezintă o interpretare greșită a instanței a actului juridic dedus judecății, fiind în consecință aplicabil art.304 pct.8 C.pr.civ.
Pârâții recurenți consideră că se aplică și art.304 pct.6 C.pr.civ., întrucât instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, neținând seama de faptul că la dosarul cauzei există o declarație a petentului, prin care le acordă dreptul de a avea acces la scara exterioară.
Au invocat și art.304 pct.7 C.pr.civ. și au arătat că deși instanța de apel prin considerente (pag.11, paragraful 3) le recunoaște dreptul de a folosi scara exterioară, prin dispozitiv le respinge acest drept de folosință.
Pârâții recurenți au mai arătat că însuși petentul a recunoscut într-un alt litigiu, prin concluziile scrise depuse la dosarul nr.2104/1996, că scara exterioară a fost construită de el și de fostul proprietar al apartamentului nr.3, însă în prezent cu rea-credință induce în eroare instituțiile statului și prin . depune o documentație la O. de C. și P. I. T. și solicită intabularea în favoarea sa a scării exterioare.
Pârâții recurenți au arătat că scara exterioară a fost construită în anul 1978, beneficiari fiind D. și D., iar pe acesta din urmă ei l-au despăgubit pentru scara exterioară în momentul schimbului imobiliar din 1994.
Au solicitat în principal admiterea recursului și modificarea parțială a hotărârii, în sensul înscrierii dreptului lor de folosință asupra scării exterioare.
În subsidiar, au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelului petentului și menținerii soluției primei instanțe.
Prin concluzii scrise, petentul D. O. a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Motivele de recurs ale pârâților V. vizează în primul rând intabularea dreptului lor de folosință asupra scării exterioare a imobilului în care sunt situate atât apartamentul lor, cât și apartamentul petentului.
Pârâții recurenți susțin că folosesc această scară încă din 1994, când au făcut un schimb cu fostul proprietar al apartamentului nr.2, numitul D. Jivca. De asemenea, susțin că scara exterioară a fost construită în 1978 de petentul D. O. împreună cu D. Jivca, fiind prin urmare neîntemeiată cererea petentului de intabulare doar a dreptului său de proprietate asupra scării exterioare, având în vedere și faptul că ei l-au despăgubit de D. Jivca pentru partea lui de contribuție la edificarea scării.
Curtea constată că scara exterioară existentă la imobilul din Timișoara, ..15 nu este intabulată în cartea funciară a imobilului. Prin niciuna dintre hotărârile judecătorești depuse la dosar nu s-a dispus înscrierea în componența imobilului a unei scări exterioare.
De asemenea, nu s-a stabilit cui aparține dreptul de proprietate asupra scării exterioare.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă clar că între părțile în litigiu există controverse în privința dreptului de proprietate asupra scării exterioare.
În această situație, declarația autentificată a petentului D. O. în sensul că este de acord ca pârâții V. să folosească scara exterioară nu are relevanță și nu poate fi intabulată în cartea funciară.
Prin urmare, atâta vreme cât scara exterioară nu este notată în cartea funciară ca intrând în componența imobilului, nefiind stabilit nici regimul juridic al acestei scări, nu se poate dispune în procedura specială a unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară notarea unui drept de folosință asupra acestei scări.
Așa cum corect a reținut și instanța de apel, în procedura prevăzută de art.50 din Legea nr.7/1996 nu pot fi dezbătute chestiuni care țin de fondul litigiului, instanța având competența de a verifica doar legalitatea cererii de înscriere.
În consecință, nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății (art.304 pct.8 C.pr.civ.) și nici că instanța a dat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 C.pr.civ.).
De asemenea, nu se poate reține că hotărârea conține motive contradictorii (art.304 pct.7 C.pr.civ.). În paragraful indicat de pârâții V. în recurs, instanța de apel nu le recunoaște dreptul de a folosi scara exterioară, ci se referă la faptul că încheierea de carte funciară nr._/2011 (atacată cu plângere de petentul D. O.) urmează a fi păstrată în privința înscrierii acestui drept de folosință, ori prin încheierea respectivă s-a admis cererea de reexaminare a pârâților V. împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 și s-a respins în totalitate cererea de intabulare a petentului D. O..
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâții V. S. și V. L.-M. împotriva deciziei civile nr.533/06.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul D. O..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții V. S. și V. L.-M. împotriva deciziei civile nr.533/06.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul D. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/05.03.2014
Tehnored.MM/2 ex/26.03.2014
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.D. P.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.C. B., A. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 26/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 209/2014. Curtea de... → |
|---|
