Legea 10/2001. Decizia nr. 1172/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1172/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1172/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 18.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1172/R
Ședința publică din 25 septembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V. M. DE C., R. M. M. DE C. și E. M. DE C., împotriva sentinței civile nr. 3231/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. TIMIȘOARA, P. M. TIMIȘOARA prin P., C. L. M. TIMIȘOARA prin P., U. A. T. A M. TIMIȘOARA prin P., S. R. prin C. L. AL M. TIMIȘOARA, S. R. prin M. FINANȚELOR P. și intervenienții B. S. NOTINGHER, N. L. A. V. și N. C., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.09.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, reclamanții recurenți au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 3231 din 20.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamanți, pârâți și intervenienții accesorii cu privire la autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale pasive și de reprezentant a Statului R. prin M. Finanțelor P., nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității de reprezentant.
A respins acțiunea formulată de reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială Municipiul Timișoara, S. R., prin C. L. al M. Timișoara, și M. Finanțelor P..
A admis cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții B. S. Nothinger, N. L. A. V. și N. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a avut în vedere considerentele mai jos arătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.proc.civ. tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile care fac de prisos judecata pe fond a pricinii. Dintre acelea invocate de părți, care nu se constituie în apărări de fond sau care nu se unesc cu fondul, se numără autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale pasive și de reprezentant a Statului R. prin M. Finanțelor P., nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității de reprezentant.
În raport de efectele pe care aceste excepții le generează, are prioritate excepția invocată de reclamanți cu privire la autoritatea lucrului judecat a sentinței penale nr. 18/13.10.2011 pronunțate de Curtea de Apel Târgu M. în dosar nr._./325/2006*.
Conform art. 22 C.proc.pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite mai multe dintre premisele textului redat în paragraful anterior. Din teza finală a textului rezultă că trebuie să ne aflăm în prezența unei hotărâri de condamnare pentru a fi incidentă excepția menționată, pentru că doar atunci se stabilesc de instanța penală existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. În speță, hotărârea invocată este una de achitare, de încetare a procesului penal.
De asemenea, cauza de față nu este o acțiune civilă derivată din dosarul penal, așa cum cere textul menționat.
P. urmare, excepția menționată s-a respins ca neîntemeiată. Cu toate acestea, din sentința penală nr. 18/2011 tribunalul a reținut că procurile ce au fost contestate și în prezenta cauză sunt valabile, atâta timp cât ele nu au fost desființate ca false în procedura penală, nu în temeiul autorității lucrului judecat.
Nici excepțiile invocate de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. cu privire la lipsa calității de reprezentant și a calității procesuale pasive nu sunt întemeiate, având în vedere dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 care stabilesc că acesta este reprezentantul statului în lipsă de dispoziție contrară, iar aceeași persoană poate fi titular al obligației de a acorda bunuri în compensare, dacă imobilul identificat de reclamanți ca fiind liber s-ar afla în patrimoniul său.
Intervenienții au invocat nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reclamanților, dar așa cum au arătat aceștia din urmă, acțiunea a fost semnată de reprezentantul convențional L. G. I., procura care atestă acest drept nefiind desființată în prezenta cauză sau în dosarul penal ce s-a derulat în paralel. În acest sens este procura nr. 10/2004.
În aceeași situație se află și excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului pentru depunerea notificărilor și a acțiunii, care a fost respinsă față de conținutul procurii nr. 160/2000.
În ce privește excepțiile privind lipsa calității procesuale active, inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea calității de moștenitor, lipsei calității de persoană îndreptățită a autoarei Iracema M. de C., puterii de lucru judecat, acestea se constituie în apărări de fond pe care instanța l-a analizat în cele ce urmează, după prezentarea stării de fapt.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin notificările cu nr. 313, 314, 316, 319, 320, 599, 601-619 depuse în cursul anului 2001 Iracema M. de C. a solicitat restituirea în natură a imobilului din Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1.
Din CF nr. 970 Timișoara nr. top. 381 reiese că imobilul - casă cu 17 apartamente a fost preluat de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarii tabulari Bauer I., cota de 2/4 părți, Rasko H., cota de 1/4 părți și Rasko A., cota de 1/4 parte.
P. dispoziția nr. 547/03.03.2009 P. M. Timișoara a respins notificările cu privire la restituirea imobilului menționat cu motivarea că notificatorul nu face dovada dreptului de proprietate invocat, deoarece prin decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C., hotărâre pronunțată în apel, s-a dispus în mod definitiv anularea Certificatelor de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 eliberate de Biroul Notarului Public C. R., prin care acest notar a dezbătut succesiunile rămase de pe urma defuncților Bauer I., Rasko A. și Rasko H. declarând-o pe IRACEMA MOREIRO DE C. unică moștenitoare a acestor defuncți care au fost proprietarii imobilului din Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1. De asemenea, procura nr. 160/2001 ce ar fi fost dată de Iracema M. de C. lui L. G. I. face obiectul unui caz penal privind falsul și uzul de fals, în rechizitoriu reținându-se că această procură cu constituie act autentic și nu a fost semnată de către mandantul menționat.
Ca urmare a faptului că în dosarul penal s-a pronunțat o hotărâre definitivă, în care nu s-a reținut falsul procurii menționate, tribunalul a înlăturat această motivare din dispoziția contestată, care nu se mai menține.
Cu toate acestea, nu s-a admis acțiunea formulată, pentru că reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. nu sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a se reține calitatea menționată, art. 4 nu instituie obligația prezentării certificatului de moștenitor, dar reclamanții trebuie să dovedească legăturile de rudenie cu proprietarii tabulari, decesul autorilor intermediari. Simpla cerere de reparații depusă în termenul legal dă dreptul la măsuri reparatorii, echivalând cu o repunere în termenul de acceptare a succesiunii.
În speță, reclamanții au depus și certificate de calitate de moștenitor, dar instanța nu le-a putut valorifica, pentru că ele au fost desființate în dosarul civil nr. 2954/CIV/2005, în care Curtea de Apel C. a pronunțat o decizie definitivă. Față de acest caracter al hotărârii, soluția de anulare a certificatelor de moștenitor se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, cu consecința că tribunalul nu poate ține seama de ele în procedura specială a Legii nr. 10/2001.
Rămâne așadar ca instanța să verifice actele depuse la dosar pentru a stabili legătura de rudenie între reclamanți și proprietarii tabulari.
În realitate, la dosar se află doar acte care atestă legătura de fiu-mamă între Bauer G. și Bauer I., căsătoria acestuia cu Bauer L., dovada decesului lui Bauer G..
Din certificatele de calitate de moștenitor din anul 2002 rezultă o stare mai complexă a arborelui genealogic, dar nu există la dosar acte care să ateste legăturile menționate ( fila 136 volumul I).
Întrucât prin considerentele de mai sus se dă eficiență excepției lipsei calității de persoană îndreptățită, lipsei calității procesuale active, puterii lucrului judecat, tribunalul nu le-a mai analizat separat, cu consecința respingerii acțiunii în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 și admiterii cererilor de intervenție în temeiul art. 55 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C., solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivare, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5,6,7,8 și 9 și art. 312 C.p.c., arătând că prima instanță, în mod greșit, cu încălcarea normelor de drept material și acelor de drept procesual a eludat și refuzat antamarea fondului cauzei, soluționând cauza pe baza excepției lipsei calității de persoane îndreptățite, nesocotind dispozițiile speciale, derogatorii de la dreptul comun, ale Legii nr. 10/2001 și autoritatea de lucru judecat (art. 22 C.p.pen), derivând din considerentele unei hotărâri penale definitive, care face corp comun cu dispozitivul acesteia în ceea ce privește aspecte civile, de interes în speță, ignorând dispozițiile Legii nr. 36/1995 în materie de certificate de moștenitor, precum și dispozițiile ori principiile Codului de procedură civilă în materie de rol activ și contradictorialitate.
Astfel, recurenții au învederat că certificatele de moștenitor nr. 81 și 82/ 2001, emise de B. Ciuca R. au format obiectul unei cauze penale, stabilindu-se prin sentința penală nr. 18/13.10.2011 (definitivă), pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._._ *, cu autoritate de lucru judecat în civil (art. 22 C.p.pen.), că aceste certificate de moștenitor sunt valabile, fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar, în consecință, notarul a fost achitat.
Au mai susținut și că hotărârea penală mai sus menționată are valoare de act declarativ, astfel încât face dovada calității lor de persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, constituind, în același timp, și un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Că, referirile primei instanțe la Decizia nr. 3009/29.11.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 2954/civ/2005, nu pot fi primite întrucât împotriva acestei decizii s-a declarat recurs, care face obiectul dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, recurenții au invocat omisiunea examinării excepției privind incidența dispozițiilor art. 46 (fost 47) alin. 2 din Legea nr. 10/2001, precum și greșita soluționare a excepțiilor lipsei interesului și calității intervenienților.
P. întâmpinare, intimatul Biroul Notarial S.- Noțingher a solicitat suspendarea recursului până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rol la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că instanța de fond nu a putut valorifica certificatele de moștenitor nr. 81 și 82/2001 pentru că au fost desființate în dosarul nr. 2954/CIV/2005, în care Curtea de Apel C. a pronunțat o decizie definitivă, precizând că intervenția sa este justificată, din punctul de vedere al interesului, deoarece în cererea de chemare în judecată se face referire și la imobilul în care își desfășoară activitatea biroul notarial.
P. notele de ședință și înscrisurile depuse prin registratura instanței, la datele de 14.02.2013, 18.02.2013 și 19.02.2013, recurenții au invocat existența capacității succesorale a fiecărui succesibil în raport de autorul lui, precum și jurisprudența și doctrina în materia retransmiterii drepturilor succesorale (f.194-635 vol. I dosar).
P. întâmpinare, pârâtul S. R., reprezentat de M. Finanțelor P. și pârâtul P. M. Timișoara au solicitat respingerea recursului, motivând că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece certificatele de moștenitor nr. 81 și 82/2001 au fost anulate prin decizia civilă nr. 3009/29.11.2005, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 2954/CIV/2005, împotriva căreia s-a declarat recurs ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care s-a solicitat suspendarea dosarului de față.
La termenul din 20.02.2013, în baza art. 244 pct. 1 C.p.c., Curtea a dispus suspendarea recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind admisă cererea de repunere pe rol la termenul din 18.09.2013, așa cum rezultă din practicaua încheierii de amânare a pronunțării.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 C.p.c., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamanților, pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 22 alin. 1 C.p.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Contrar celor reținute de prima instanță, din economia textului legal de mai sus rezultă că autoritatea de lucru judecat operează nu doar în caz de condamnare, ci și în caz de achitare pentru unul din cazurile prevăzute la art. 10 lit. a-e C.p.pen.
Or, prin Sentința penală nr. 18/13.10.2011 a Curții de Apel Târgu M. (rămasă definitivă) s-a dispus achitarea inculpatului Ciuca N. R. pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni și că inculpatul, în calitate de notar public, a eliberat cu respectarea legii civile (Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 36/1995) certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/16.11.2001 și nr. 82/16.11.2001, prin care a stabilit calitatea de moștenitor, prin retransmitere, a autoarei recurenților, Iracema M. de C., față de proprietarii tabulari.
P. urmare, chestiunile de mai sus nu mai pot fi repuse în discuție, în procesul de față, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat potrivit art. 22 alin. 1 C.p.pen.
În același sens, prin Decizia civilă nr. 3334 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, care a constituit temeiul suspendării cauzei de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C. împotriva Deciziei nr. 3009 din 28.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, pe care a casat-o în parte, reținând autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 18/13.10.2011 a Curții de Apel Târgu M. și arătând în considerentele deciziei că „(…) efectul pozitiv al autorității de lucru judecat din penal- cele statuate de o instanță nu mai pot fi contrazise de o instanță ulterioară, chiar dacă aparține unei jurisdicții diferite- se repercutează în procesul civil, impunând recunoașterea, în cauza pendinte, a faptului că certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 692 cod civil și că, astfel, ele fac dovada calității de moștenitoare, a reclamantei Iracema M. de C., față de defuncții proprietari ai imobilului litigios”.
Față de cele de mai sus și având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 304 pct. 5,7,9 și art. 312 alin. 3,5 și 6 1 C.p.c., Curtea va admite recursul reclamanților, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C. împotriva Sentinței civile nr. 3231 din 20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Cazează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 30.09.2013;
Tehnored. C.J.-08.10.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: A. C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 159/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1283/2013. Curtea... → |
|---|
