Obligaţie de a face. Decizia nr. 105/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 105
Ședința publică din 17.09.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele U. R. și B. M. - T. împotriva sentinței civile nr. 113/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților, având ca obiect obligație de a face.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor au avut loc în ședința publică din 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 17.09.2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 05.09.2013 la Tribunalul T. sub nr._ /05.09.2013, reclamantele U. R. și B. M. - T. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților, și au solicitat obligarea pârâtului de a emite titlul de plata referitor la suma de 348.459,26 lei, reactualizată la zi, cu titlu de despăgubiri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și să fie obligat să transmită acest titlu de plata organelor financiare ale statului în vederea efectuării plații.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că mama lor, C. G., în prezent decedata, s-a adresat Statului Român încă din anul 2001 cu cerere privind acordarea de teren în schimbul celui expropriat sau despăgubiri juste și echitabile la valoarea terenului expropriat, pe care S. Român a construit blocuri de locuințe, darnici până în prezent nu au fost despăgubite.
Începând cu anul 2005, mama lor, C. G., a solicitat schimbarea titlurilor de valoare nominală în titlul de despăgubire, conform Legii nr.10/2001, modificată; în acest sens a depus sub nr.170/18.08.2005 un număr de 124 titluri de valoare nominală în valoare de 2._ lei vechi la reprezentanții pârâtei.
În data de 10.12.2007 a revenit cu o cerere.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a emis decizia de despăgubire nr. 3565/10.11.2008.
Prin adresa din 20.11.2008, trimisă cu confirmare de primire, mama lor a revenit la pârâtă cu o cerere prin care a solicitat urgentarea dosarului și a optat pentru acordarea despăgubirilor bănești.
La data de 09.01.2009, a revenit cu o alta adresă la pârâtă, solicitându-i din nou urgentarea dosarului.
La data de 14.01.2009, sub nr. 9029, a formulat cerere de opțiune în despăgubiri bănești în limita plafonului acordat de lege, respectiv până la 500.000 lei noi.
La data de 17.02.2009, sub nr._, pârâta comunică faptul că a luat act de cerere.
Potrivit art. 3 lit. h din OUG nr. 81/2007, sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe pe parcurs a doi ani, calculați cu data începerii emiterii titlului de plată. Cu toate că titlul de despăgubire a fost emis în noiembrie 2008, titlul de plată nu a fost emis până în prezent în mod nejustificat, au arătat reclamantele.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 165/1013 coroborata cu OUG nr. 81/2007, OUG nr.4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 113/22.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și a respins acțiunea formulată de reclamantele U. R. și B. M. –T. împotriva pârâtului S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 3565/10.11.2008 a Guvernului României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 348.459,26 lei în favoarea doamnei C. G., mama reclamantelor, decedată între timp.
Reclamantele se plâng de faptul că această decizie nu a fost pusă în executare până în prezent și doresc ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care pârâtă să fie obligată la plata sumei cuprinse în decizia nr. 3565/10.11.2008.
Anterior acestui litigiu, reclamantele au mai declanșat un proces pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Timișoara, prin care au solicitat obligarea aceleiași pârâte la plata aceleiași sume, actualizată la zi, cu titlu de despăgubiri, așa cum a fost stabilită prin decizia nr. 3565/10.11.2008. Cererea de chemare în judecată a reclamantelor a fost respinsă prin sentința civilă nr. 659/11.12.2012, pronunțată în dosarul Curții de Apel Timișoara nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 C. pr. civ. din 2010, „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:
a) are capacitate procesuală, în condițiile legii;
b) are calitate procesuală;
c) formulează o pretenție;
d) justifică un interes.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor”.
Art. 33 C. pr. civ. din 2010 arată care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească interesul. Astfel, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Reclamantele, în calitate de moștenitoare ale mamei lor, sunt beneficiarele deciziei nr. 3565/10.11.2008, prin care s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 348.459,26 lei. Această decizie reprezintă un act administrativ, iar actul administrativ are caracter executoriu, putând fi pus în executare de reclamante.
Caracterul executoriu al actelor administrative există indiferent de faptul că ele creează drepturi sau obligații în beneficiul unui subiect de drept. Cauzele care determină acest caracter sunt mai multe. O primă cauză o constituie emiterea actului în realizarea puterii de stat, ceea ce îi conferă de drept caracterul executoriu, caracter ce poate lipsi numai dacă legea sau alte acte superioare prevăd aceasta. O a doua cauză este prezumția de legalitate de care beneficiază actele administrative și care are ca efect producerea imediată a consecințelor juridice ale actului, fără a mai fi necesară cercetarea legalității acestuia, fiind posibilă executarea directă. În cazul actelor juridice care nu realizează puterea de stat, caracterul executoriu se dobândește numai dacă legea îl prevede, deși actul individual are o aparență de legalitate. Astfel, caracterul legal nu contribuie singur la asigurarea caracterului executoriu al actelor administrative. În dreptul administrativ regula este caracterul executoriu al actelor și excepția este lipsa acestui caracter, dacă normele prevăd o atare situație. Ambele cauze, atât emiterea actului în baza puterii, cât și caracterul legal contribuie cumulativ la conferirea caracterului executoriu al actelor administrative.
Prin promovarea acestei acțiuni, reclamantele doresc obținerea unui al doilea titlu executoriu care să aibă același obiect. Prin urmare, lipsește interesul în promovarea unei asemenea acțiuni, întrucât ele dețin deja un titlu executoriu, a concluzionat prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr. 113/22.01.2014 a Tribunalului T. au declarat apel în termenul legal reclamantele U. R. și B. M. –T..
În motivarea apelului, reclamantele au susținut că reținerea excepției lipsei lor de interes în promovarea acțiuni este neîntemeiată, întrucât pârâtul până la data promovării acțiunii nu a emis titlul de plată pentru întreaga sumă de 348.459,26 lei. Reținând excepția, prima instanță a schimbat practic obiectul acțiunii, încălcând principiul disponibilității.
Reclamantele au mai arătat că prima instanță a încălcat art. 248 C. pr. civ., întrucât nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității acțiunii, invocată de pârât.
P. aceste două motive, reclamantele au solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare pe fond.
Pe fond, reclamantele au arătat că există o gravă culpă a pârâtului, care a tergiversat punerea în aplicare a deciziei nr. 3565/10.09.2008, deși mama lor a făcut numeroase demersuri în acest sens, demersuri precizate și prin acțiune. Mai mult, conform OUG nr. 81/2007, pârâtul avea obligația să soluționeze dosarul cu prioritate, având în vedere starea precară de sănătate a mamei lor.
Au mai arătat că suspendarea plăților a fost ridicată, motiv pentru care se impune admiterea apelului și implicit a acțiunii.
În drept, au invocat art. 466 și urm., art. 476 și urm. și art. 480 și urm. C. pr. civ., Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, OUG nr. 81/2007 și OUG nr. 4/2012.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului.
A arătat că în mod corect prima instanță a reținut lipsa de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii.
Pe de altă parte, a susținut că acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect. În acest sens, a arătat că pe numele reclamantei U. R. s-a emis Titlul de plată ., nr. 3718, în cuantum de 34.845,92 lei, reprezentând prima tranșă a despăgubirilor ce vor fi acordate acesteia, în temeiul deciziei CCSD nr. 3565/10.11.2008.
De asemenea, pe numele reclamantei B. M.-T. s-a emis Titlul de plată ., nr. 3717, în cuantum de 34.845,92 lei, reprezentând prima tranșă a despăgubirilor ce vor fi acordate acesteia, în temeiul deciziei CCSD nr. 3565/10.11.2008.
Aceste titluri au fost înaintate în vederea efectuării plății și virării sumelor de bani în contul persoanelor îndreptățite, Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, aplicabil în speța de față, „titlul de plată se emite de către A. Națională pentru R. Proprietăților în condițiile alin. 1 și 2 și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere”.
În aplicarea acestor prevederi, A. Națională pentru R. Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani.
Prin urmare, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, A. Națională pentru R. Proprietăților nemaiavând obligații privind plata despăgubirilor.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 476-479 C. pr. civ. și cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul reclamantelor este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În baza art. 13 alin. 1 și art. 29 alin. 1, 3 și 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin decizia nr. 3565/10.11.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis în favoarea numitei C. G. titlul de despăgubire în cuantum de 348.459,26 lei.
Reclamantele U. R. și B. M. –T., în calitate de moștenitoare după C. G., au promovat prezenta acțiune civilă prin care au solicitat obligarea pârâtului S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților, de a emite titlul de plată pentru suma de 348.459,26 lei, actualizată, invocând Legea nr. 165/2013 coroborată cu Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 81/2007, OUG nr. 4/2012 și Legea nr. 117/2012.
Tribunalul T. a respins acțiunea reclamantelor ca fiind lipsită de interes, excepția fiind invocată din oficiu.
Prima instanță a reținut că reclamantele nu justifică interesul pentru promovarea acțiunii, întrucât sunt deja în posesia unui titlu executoriu pentru suma solicitată, respectiv a deciziei nr. 3565/10.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, neputând obține un al doilea titlu cu același obiect.
A mai reținut că decizia menționată este un act administrativ, care are caracter executoriu, reclamantele nejustificând astfel interesul pentru obținerea unui alt titlu executoriu, interesul fiind una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, conform art. 32 alin. 1 lit. d C. pr. civ. Nefiind justificat interesul în opinia primei instanțe, acțiunea reclamantelor a fost respinsă.
În mod greșit însă Tribunalul T. a reținut excepția lipsei de interes a reclamantelor pentru considerentele prezentate anterior.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede, prin art. 41, următoarele:
„Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
P. îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru R. Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finațelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Prin urmare, atât timp cât însăși legea (art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013) prevede obligativitatea pentru A. Națională pentru R. Proprietăților de a emite titlurile de plată pentru despăgubirile aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantele își justifică interesul în promovarea acțiunii din prezentul dosar.
Reclamantele sunt moștenitoarele legale ale mamei lor, C. G., care prin decizia nr. 3565/10.11.2008 a Comisiei Centrale a obținut titlul de despăgubire în cuantum de 348.459,26 lei.
Interesul reclamantelor pentru obținerea titlului de plată este în consecință legitim, personal, născut și actual, așa cum prevede art. 33 C. pr. civ.
Fiind nelegal reținută excepția lipsei de interes de către prima instanță, se impune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, ocazie cu care se vor avea în vedere toate susținerile ambelor părți, inclusiv elementele noi apărute în cursul judecării apelului.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 și 3 C. pr. civ., Curtea va admite apelul declarat de reclamantele U. R. și B. M. – T. împotriva sentinței civile nr. 113/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților
Va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantele U. R., domiciliată în Timișoara, . și P., nr. 44, jud. T., și B. M. – T., domiciliată în Timișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr. 113/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/25.09.2014
Teh. AMT/29.09.2014/5ex/3 ex .="PlainText"> Prima instanță: Tribunalul T. – jud. I. A. D.
Se comunică:
- reclamantele U. R. și B. M. – T., ambele cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., .
- pârâtul S. R., prin A. Națională pentru R. Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector. 1.
| ← Cereri. Decizia nr. 364/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1047/2013. Curtea de... → |
|---|
