Pretenţii. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 34/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ nr.34

Ședința publică din 13 martie 2013

PREȘEDINTE: F. Ș.

JUDECĂTOR: G. O.

GREFIER: M. M.

S-a luat în examinare apelurile declarate de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ S. ȘI PROTECȚIA C. A., pârâtul C. L. AL M. A. și chemata în garanție DIRECȚIA DE D. ȘI ASISTENȚĂ C. A. împotriva Sentinței civile nr.2661 din 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A. Ș. pentru apelanta chemată în garanție Direcția de D. și Asistență C. A., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelurile au fost declarate în termen și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 07.03.2013 notele de ședință formulate de reclamanta apelantă Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. A., iar un exemplar al înscrisului se înmânează reprezentantului apelantei chemată în garanție, care învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat A. Ș., pentru apelanta chemată în garanție Direcția de D. și Asistență C. A., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Învederează că susține excepțiile invocate în cuprinsul cererii de declarare a apelului și apărările formulate pe fond.

În ce privește apelul reclamantei apelante Direcția G. de Asistență S. și Protecție a C. A., solicită respingerea acestuia și pune concluzii de admitere a apelului declarat de pârâtul apelant C. L. al M. A..

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul A. la data de 24.02.2010, reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. A. a chemat în judecată pârâtul Consiliului L. al M. A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.967.573,83 lei reprezentând: - suma de 3.198.348,33 lei costurile pentru 74 persoane adulte cu handicap, aferente perioadei 01.01._07 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 765,81 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR la data 28.02.2010, stabilit prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr.196/28.12.2006 din costul de 1.531,62 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte cu dizabilități pe care le-a arătat în tabelul anexat acțiunii și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A. de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.; suma de 1.769.225,50 lei, ce reprezintă costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2007 în cuantum de 50 %/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 765,81 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr.196/28.12.2006 din costul de 1.531,62 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le-a arătat în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.; costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2008 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 953,48 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr. 269/21.12.2007 din costul de 1.906,96 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le-a arătat în tabelul anexă la prezenta și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.; costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2009 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 1339,17 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hotărârea Consiliului Județean A. nr.42/30.01.2009 din costul de 2.678,33 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le-a arătat în tabelul anexă și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistentă socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.; la suma de 4.967.573,83 lei a solicitat actualizarea conform indicelui dobânzilor de referință a BNR de la 01.03.2010 până la data plătii.

În motivarea cererii, reclamanta și-a motivat calitatea procesuală activă prin faptul că persoana/persoanele vârstnice/handicap sunt protejate în case de tip familial și sistem rezidențial în centrele din cadrul D.G.A.S.P.C A., prin hotărâri ale Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult A. și acestea se află în sistemul său de protecție. Instituția reclamantă este acreditată ca furnizor de servicii sociale de către Comisia de Acreditare a Furnizorilor de Servicii Sociale din cadrul Direcției Muncii Solidarității Sociale și Familiei A. prin certificatul de acreditare nr._, conform Deciziei nr.14/30.11.2005, care este valabil pentru o perioadă de 3 ani, pe care l-a depus la dosarul cauzei în probațiune.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. A., reclamanta a invocat art.51 al.1 lit.e și art.53 ind.2 din OG nr.68/2003 modificată și completată, din OG nr.68/2003 modificată și completată, art.20 din Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, art.25 al.l din OUG nr.97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Comunitatea locală, respectiv consiliul local prin serviciile de specialitate de la domiciliul beneficiarului (vârstnic/handicap) are obligația legală de a face evaluarea cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se îngriji și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene, condițiile de locuit, precum și veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții. Toate acestea rezultă din prevederile art.30 din OG nr.68/2003 modificată și completată coroborat cu art.4, 5, 27, 28, 29 din Legea nr.17/2000 și art.44 al.l din Legea nr.47/2006.

Tot referitor la calitatea procesual pasivă a Consiliului L. A., a arătat că din coroborarea prevederilor legale din Legea nr.215/2001 actualizată și Legea nr.47/2006, rezultă în mod expres faptul că C.L. A. are calitate procesuală pasivă. Calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. rezultă din prevederile Legii nr.215/2001 actualizată, art.1 al.2 lit.d și f, art.2 al.1 și 2, art.4 al.1 și 2, art.9 al.1, art.10, art.18 al.1, art.19 al.2, art.21 al.1 și 2, art.38 al.l, al.2 lit.b, d, al.4 lit.a și e, al.6 lit.a pct.2, potrivit cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt formate din comune, orașe, municipii și județe în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale comunale, orășenești și municipale ca autorități deliberative și primari ca autorități executive iar conform art.10 al.2 în justiție unitățile administrativ teritoriale, respectiv autoritățile administrației publice locale sunt reprezentante, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Calitatea procesuală pasivă a consiliului local rezultă și din prevederile Legii nr.47/2006, art.4 lit.d, lit.e și g, art.5 lit.h și l, art.6, art.19, art.31, art.22, art.33 al.l lit.d, g, al.2, art.57 al.l, art.40 al.1, al.5, lit.a, al.4, art.43. Pârâtul are calitate procesuală pasivă și pentru că, așa cum prevede art.40 al.l. al.3, lit.a și al.4 din Legea nr.47/2006, consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale, iar conform art.38 al.4, lit.a, lit.e, al.6, lit.a, pct.2, în exercitarea atribuțiilor consiliul local aprobă, la propunerea primarului, biletul local, virările de credite, aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, asigură furnizarea serviciilor publice de interes local, privind serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aliate în nevoie socială.

Așadar, consiliul local este organul deliberativ care hotărăște prin hotărâre cu privire la alocarea și suportarea fondurilor și a costurilor într-un anumit domeniu pe plan local și nu primarul care este organ executiv. După înființarea sa, D.G.A.S.P.C. A. a preluat centrele de vârstnici și persoane cu dizabilități de la consiliile locale în raza cărora funcționau aceste centre, în urma semnării protocoalelor de predare-preluare și în temeiul legislației în vigoare, precum și după emiterea hotărârilor de preluare de către C.L. A. și a hotărârilor de predare de către consiliile locale respective.

Așa cum s-a arătat, conform prevederilor legale, cererea pentru acordarea prestațiilor sociale se înregistrează la serviciul public de asistență socială din subordinea consiliilor locale la primăria comunei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana solicitantă. Aceasta este procedura legală care este în vigoare în prezent.

La data internării persoanelor în centrele din Tămand, L., A., Pecica, centrele erau în subordinea consiliilor locale din aceste localități și nu cunoaște regulile, criteriile după care Inspectoratul de Stat pentru Persoanele cu Handicap A. a internat persoanele pe care D.G.A.S.P.C. A. le are în prezent ca beneficiari în centrele din subordine. Beneficiarii din centrele de vârstnici și persoane cu dizabilități au fost preluați de către reclamantă cu ocazia preluării centrelor de la consiliile locale, după care Serviciul rezidențial adulți din cadrul D.G.A.S.P.C. A. a depus dosarele la Comisia pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult A. din cadrul D.G.A.S.P.C. A. pentru reevaluarea fiecărui caz. Astfel, pentru beneficiarii cu domiciliul în municipiul A. s-a hotărât menținerea măsurii de protecție cu acordarea de servicii la DGASPC A., în cadrul Centrelor de îngrijire și asistență Tămand și L., CL Pauline și CL S., iar pentru o parte din beneficiari s-a menținut măsura de protecție la CIPV A. și pentru acești din urmă beneficiari DGASPC A. suportând costurile în întregime. Pentru toți beneficiarii/asistații din prezenta acțiune CL A. are obligația să suporte și să achite costurile către DGASPC A., conform facturilor emise cu sumele aferente, în temeiul prevederilor legale invocate în acțiune.

Având în vedere costurile ridicate/beneficiar, C.J. A. a emis Hotărârea nr.196/28.12.2006 în conformitate cu prevederile legale invocate în hotărâre, prin care a hotărât costul mediul pe anul 2007 ca fiind de 1.531,62 lei/lună/asistat, prin Hotărârea CJ A. nr.269/21.12.2007 a hotărât costul mediu pe anul 2008 ca fiind de 1.906,96 lei/lună/asistat pentru o persoană majoră eu handicap sau pentru o persoană vârstnică, care beneficiază de asistență socială în cadrul D.G.A.S.P.C. A. iar prin Hotărârea CJ A. nr.42/30.01.2009 a hotărât costul mediu pe anul 2009 ca fiind de 2.678,33 lei/lună/asistat pentru o persoană vârstnică, care beneficiază de asistență socială în cadrul D.G.A.S.P.C. A.. La art.2 hotărârile prevăd că, consiliile locale din a căror rază teritorială (domiciliul stabil) provin persoanele asistate vor participa la finanțarea acestei activității în cota de 50% din costul stabilit la art.1. La art.3 consiliile locale vor vira în cote de 1/12 din contribuția anuală până în data tic 15 a fiecărei luni în contul activității autofinanțate a D.G.A.S.P.C. A.. La art.8 respectiv art.6 se prevede că, hotărârea se comunică la consiliile locale - municipal, orășenești și comunale. C. L. A. are obligația legală să participe la finanțarea activității, conform Hotărârilor CJ A. mai sus arătate, nu pentru faptul că hotărârile CJ A. sunt obligatorii pentru CL A., ci pentru faptul că, aceste hotărâri au fost emise în deplină conformitate și cu respectarea prevederilor legale în materia persoanelor vârstnice și cu dizabilități cu privire la responsabilitățile financiare și sociale ale consiliilor locale în acest domeniu.

În temeiul prevederilor legale invocate, C. L. al M. A. este obligat să prevadă și să aprobe astfel de fonduri în bugetul local, este obligat să susțină finanțarea persoanelor adulte sau/și cu dizabilități care sunt protejate în centre din cadrul D.G.A.S.P.C. A., în conformitate cu prevederile art.12 al.l, 3, 4 – 7, art.51 al.l lit.e, art.53 al.l. lit.b, art.53 ind.2 din OG nr.68/2003 modificată și completată. Astfel, din prevederile legale invocate, rezultă în mod expres că serviciul public de asistență socială organizat la nivel local are responsabilitatea creării, menținerii și dezvoltării serviciilor sociale.

Serviciile publice de asistență socială, organizate la nivel județean și local pot încheia convenții de parteneriat între ele, cu orice alți furnizori de servicii sociale și contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale așa cum este D.G.A.S.P.C. A., contract care cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura și costurile acestora, etc.

Convențiile de parteneriat se referă la cadrul de cooperare stabilit în urma negocierilor la nivel județean și local cu scopul organizării serviciilor sociale acordate de către furnizorii implicați în parteneriat și cuprind responsabilitățile partenerilor publici, privați de la nivel local, programele locale de acordare a serviciilor sociale, sursele de finanțare și estimare a nivelului acestora, etc. De asemenea, legea prevede că, serviciile sociale se finanțează și din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor.

Domiciliul persoanelor asistate este pe raza teritorial-administrativă a mun. A.. Chiar și în ipoteza în care acestea nu mai ar locui în fapt în mun. A., trebuie aplicate prevederile OUG nr.97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români și astfel domiciliul beneficiarilor arătați în prezenta acțiune este, așa după cum rezultă în mod expres din buletinul de identitate sau după caz.

Reclamanta a susținut obligativitatea plății și în temeiul prevederilor Codului Civil. Astfel, a arătat că latura pasivă a conținutului raportului juridic civil este format din obligațiile civile pe care le are subiectul pasiv. Legea civilă stabilește în numeroase cazuri „obligațiile debitorului". Obligația civilă constă în îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ, conduită care poate consta în „a da", „a face" ori „a nu face ceva" și care la nevoie, poate fi impusă prin forța coercitivă a statului. Obligația civilă înseamnă întotdeauna o îndatorire a subiectului pasiv și nu o posibilitate de a avea o îndatorire corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ. Îndatorirea poate consta în a da, a nu face sau cum este în speța de față „a face ceva", așa cum prevede legea iar în caz de neconformare de bună voie îndatorirea poate fi impusă subiectului pasiv prin forța de constrângere a statului.

Pârâtul C. L. al M. A. a formulat cerere de chemare în garanție a Direcției de D. și Asistență Comunitara A.

În ședința publică din 06 mai 2010, chemata în garanție Direcția de D. și Asistență Comunitara A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A. în privința cererii principale și, implicit, lipsa calității procesuale active a acestuia în privința cererii de chemare în garanție.

În motivarea întâmpinării, a solicitat, privitor la prima excepție, să se constate că din conținutul acțiunii și temeiurile de drept invocate rezultă că se invocă existența unui raport obligațional civil, reclamanta solicitând executarea unor obligații civile. Or, în aceste condiții, a solicitat să se constate că pârâtul C. L. al M. A. nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este subiect de drept civil. În acest sens a invocat art.10, art.18 al.1 și art.19 al.(1) din Legea nr.215/2001. Cum în cauză nu se pune problema unui raport de autoritate, ci a unui raport civil, a solicitat să se admită excepția invocată. Se invocă de către reclamantă art.51 al.1 lit.c din OG nr.68/2003, potrivit cărora serviciile sociale se finanțează din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, ceea ce confirmă încă o dată cele arătate mai sus. În același sens sunt și dispozițiile art.40 din Legea nr.47/2006, invocate de reclamantă, acestea referindu-se de asemenea, la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor. Dispozițiile art.53 din OG nr.68/2003, potrivit cărora autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii fonduri necesare pentru servicii sociale nu schimbă titularul obligației pentru că raportul juridic se leagă cu unitatea administrativ-teritorială care are patrimoniu propriu și nu cu organul deliberativ care administrează acest patrimoniu. Nici procedura de evaluare a afecțiunilor ce necesită îngrijire specială, prevăzută de dispozițiile art.30 din OG nr.68/2003, nici cea de soluționare a cererilor de acordare a serviciilor sociale, prevăzută art.44 din Legea nr.47/2006, respectiv de art.27-29 din Legea nr.17/2000 nu conțin dispoziții relevante privitoare la părțile raportului juridic civil dedus judecății și nu pot conferi calitate procesuală pasivă Consiliului L. al M. A.. Raportat la cele menționate, în măsura în care se va aprecia că pârâtul C. L. al M. A. nu are calitate procesuală pasivă în cererea principală, pârâta, prin întâmpinare a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a acestuia în cererea de chemare în garanție. În acest sens a invocat dispozițiile art.60 C.pr.civ., potrivit cărora dreptul de a formula cerere de chemare în garanție aparține celor care au calitate de parte în cererea principală. Cum calitatea de parte este dată de calitatea procesuală, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A. în cererea principală, urmează a se constata că acesta nu are calitate procesuală activă în cererea de chemare în garanție.

Pe fond, chemata în garanție Direcției de D. și Asistență Comunitara A. (DDAC A.) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii principale și, în consecință respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că în ceea ce privește natura obligației invocată de reclamantă drept temei al pretențiilor sale, în conținutul cererii se face referire la o obligație de a face, invocându-se ca temei, între altele, dispozițiile art.1075 C.civ. În această ordine de idei, reclamanta A invocat dispoziții legale privitoare la obligația consiliilor locale de a înființa și organiza servicii publice de asistență socială și de a prevedea în buget fonduri pentru susținerea acestei activități. Este adevărat că unele din actele normative invocate de reclamantă prevăd această obligație în sarcina autorităților locale, însă pârâtul C. L. al M. A. și-a îndeplinit această obligație prin înființarea DDAC A., serviciu public de interes local, căruia i se atribuie anual fonduri de la bugetul local.

Ca urmare, pretenția reclamantei la dezdăunări pentru neexecutarea unei obligații de a face este neîntemeiată. Pe de altă parte, reclamanta solicită plata unor sume de bani reprezentând costuri pentru servicii sociale, invocând obligația legală de suportare a acestor costuri. Ca urmare, potrivit petitelor cererii, natura obligației pretinse de reclamantă este una de a da și nu una de a face, astfel cum se motivează în cuprinsul cererii. Din această perspectivă solicită a se stabili care este izvorul obligației invocate de reclamantă și conținutul raportului juridic obligațional supus analizei instanței, precum și calitatea reclamantei de subiect activ al raportului obligațional. În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă, în primul rând, dispozițiile art.105 din Legea nr.272/2004, art.2, art.3 și art.4 din HG nr.1434/2004, art.1 și art.2 din Regulamentul-cadru din Anexa la HG nr.1434/2004. Din analiza normelor cuprinse în textele invocate se poate observa că acestea se referă la organizarea și funcționarea reclamantei, precum și la atribuțiile sale. Niciuna dintre aceste norme nu stabilesc vreo obligație civilă concretă în sarcina autorităților locale, obligație al cărei subiect activ să fie reclamanta. Reclamanta a invocat o . dispoziții ale Legii nr.47/2006. Art.31 și 33, invocate de reclamantă se referă la obligația consiliilor locale de a organiza în subordinea lor servicii publice de asistență socială.

Pârâtul C. L. al M. A. și-a îndeplinit această obligație prin înființarea și finanțarea DDAC.

În ceea ce privește atribuțiile chemate în garanție, astfel cum sunt ele stabilite de art.33 din Legea nr.47/2006, este adevărat că la lit.d se prevede ca atribuție aceea de a încheia convenții de parteneriat și iniția programe de colaborare cu alte autorități locale, instituții publice și private, structuri asociative, precum și cu instituții de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale dezvoltate. Însă, această reglementare este una generală, abstractă și are drept scop recunoașterea abilității de a încheia astfel de parteneriate. Conținutul concret al fiecărui parteneriat și instituția cu care acesta urmează să se încheie se stabilește, însă, în mod liber, dar în limitele legii, de instituția DDAC, în virtutea drepturilor conferite de art.33 din Legea nr.47/2006. Norma nu obligă în nici un caz, prin ea însăși, la încheierea unei convenții de parteneriat cu reclamanta, astfel cum se susține în acțiune. Art.40 al.3 din Legea nr.47/2006 prevede finanțarea de la bugetul local a serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile, precum și a ajutoarelor sociale și facilităților acordate pe plan local, iar la al.4 se prevede obligația consiliilor locale de a prevedea în bugetele proprii, distinct fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale. Actualizarea sau corectarea anuală a cuantumului prestațiilor sociale (art.43) sau înregistrarea cererii de prestare a serviciilor sociale la serviciul public de asistență socială din subordinea consiliilor locale (art.44 al.1) nu au nicio legătură cu pretențiile reclamantei și nu pot constitui izvor al vreunei obligații civile în sarcina noastră sau a Consiliului L. al M. A. și în beneficiul reclamantei. Situația este identică și în privința dispozițiilor art.20 din Legea nr.17/2000, potrivit cărora finanțarea serviciilor de asistență socială și a prestațiilor prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărțirii responsabilității între administrația publică centrală și cea locală. Este vorba, din nou, despre o normă generală, care urmează să se concretizeze în practică prin parteneriatele încheiate între cele două forme ale administrației. În privința dispozițiilor Legii nr.215/2001, art.38, invocat de reclamantă, privește atribuțiile consiliului local, iar art.104 privește atribuțiile consiliului județean. Niciunul dintre aceste texte nu are relevanță în cauză și nu reprezintă un izvor al obligației a cărei executare se solicită.

Relevante sunt, însă, alte dispoziții ale Legii nr.215/2001, anume cele cuprinse în art.2, potrivit cărora administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice. P. Hotărârile Consiliului Județean invocate de reclamantă se încalcă principiul autonomiei locale, C. Județean înțelegând greșit competențele ce îi revin în legătură cu modul de organizare și acordare a serviciilor sociale. Faptul că ambele autorități (consiliul local și cel județean) au aceeași categorie de atribuții în acest domeniu nu înseamnă că există subordonare între ele și nici că pot fi emise hotărâri ale consiliului județean obligatorii pentru consiliile locale. În privința dispozițiilor OG nr.97/2005, privitoare la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, și a celor din Codul civil, invocate global, niciunele dintre acestea nu stabilesc obligații concrete în sarcina pârâtului și în beneficiul reclamantei, astfel încât să poată constitui izvor al obligației a cărei executare se solicită. Dispozițiilor OG nr.68/2003 sunt singurele care au relevanță în cauză, dar reclamanta face, din nou, o înșiruire de texte care nu prevăd, în concret, nici o obligație determinată în sarcina sa și în beneficiul reclamantei. Art.51 se referă la finanțarea serviciilor sociale de la bugetul de stat, bugetul județului, bugetul local, donații, sponsorizări etc. Art.53 privește alocarea de fonduri de la bugetul județean pentru astfel de activități, iar art.53 privește alocarea cu prioritate de fonduri pentru zonele defavorizate. Este de remarcat că, în încercarea de a-și justifica pretențiile, reclamanta adaugă la lege, arătând că, de vreme ca de la bugetul județean se alocă fonduri pentru finanțarea în parteneriat cu până la 50% (art.53 lit.b), concluzia nu poate fi alta decât aceea că restul de 50% trebuie furnizate de consiliile locale, deși legea nu prevede acest lucru. Reclamanta trage concluzia din dispozițiile OG nr.68/2003 că serviciile publice de asistență socială organizate la nivel județean și local pot încheia convenții între ele sau cu alți furnizări de servicii.

De asemenea, s-a arătat că se pot încheia, privitor la aceste servicii, contracte care să cuprindă în mod obligatoriu serviciile oferite, natura și costurile acestora. Așadar, reclamanta cunoaște că o colaborare între serviciile publice de asistență socială organizate la nivel județean și cele organizate la nivel local este la latitudinea acestora (pot încheia convenții), iar raportul obligațional se naște în temeiul unui contract care îi stabilește în concret conținutul. Reclamanta a solicitat DDAC A. încheierea unei asemenea convenții, dar nu a putut accepta condițiile impuse de reclamantă întrucât pârâta are în subordine un centru de îngrijire, finanțat din fondurile pe care le primește de la CLM A., centru în care poate asigura prestarea serviciilor sociale de care au nevoie persoanele care domiciliază pe raza municipiului A.. Niciuna dintre persoanele asistate de reclamantă, pentru care se solicită plata, nu a parcurs procedura prevăzută de lege, în sensul de a depune cerere la DDAC A.. De asemenea, atunci când a reevaluat situația celor asistați, astfel cum s-a susținut în acțiune, reclamanta nu a înștiințat-o despre acest lucru și nu i-a solicitat prestarea serviciilor sociale, cum era firesc. Dimpotrivă, prin Hotărârile Consiliului Județean s-a încercat să se impună consiliilor locale co-finanțarea activității unei instituții aflate în subordinea Consiliului Județean, încălcându-se, astfel, principiul autonomiei locale consacrat de Legea nr.215/2001.

Este de remarcat că în HCJ nr.196/2006. HCJ nr.269/2007, HCJ nr.42/2009 se dispune: consiliile locale vor participa la finanțarea acestei activități în procent de 50%, iar apoi: consiliile locale vor vira contribuția datorată... Măsurile dispuse prin aceste hotărâri nu au nici un efect față de C. L. al M. A. și nici față de chemata în garanție. Ele reprezintă manifestarea unilaterală de voință a Consiliului Județean. Pentru a se naște raportul juridic obligațional era necesară și manifestarea de voință a CLM A., ceea ce nu s-a realizat. În virtutea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, C. Județean este liber să organizeze activitatea de asistență socială și să încheie parteneriate cu alte autorități și instituții. Nu poate, însă, impune încheierea unui asemenea parteneriat niciunuia dintre consiliile locale. Prevederile OG nr.68/2003 se referă la posibilitatea consiliilor județene de a finanța cu până la 50% servicii sociale prestate în parteneriat cu alți furnizori. Întinderea obligațiilor celorlalți furnizori urmează să se stabilească în concret, prin convențiile încheiate, în funcție de numărul partenerilor.

În privința cuantumului pretențiilor, chemata în garanție a arătat că este de observat că reclamanta face un calcul simplu, pornind de la numărul persoanelor asistate și costul pentru fiecare, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârile Consiliului Județean. În realitate, o parte din aceste persoane au venituri, din care se acoperă o parte a costurilor, ceea ce conduce la alte sume decât cele invocate de reclamantă.

P. precizarea acțiunii privitoare doar la cuantumul pretențiilor formulate în cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat următoarele:

1) Obligarea pârâtului să plătească suma de 443.585,10 lei reprezentând:

- 178.188,49 lei ce constituie costurile pentru 73 persoane cu adulte cu handicap, aferente perioadei ianuarie 2007,72 persoane adulte cu handicap aferente lunii februarie 2007,70 persoane adulte cu handicap aferente lunii februarie 2007, în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 765,81 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR la data 28.02.2010, stabilit prin Hot.CJ A. nr.196/28.12.2006 din costul de 1.531,62 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte cu dizabilități, pe care le arătă în tabelul anexat la precizare și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.CA.S.P.C. A., de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.;

- suma de 265.396,62 ce reprezintă:

a) costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2007 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 765,81 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hot. CJ A. nr.196/28.12.2006 din costul de 1.531,62 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le arată în tabelul anexă la precizare și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărârea Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.;

b) costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2008 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 953,48 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hot. CJ A. nr.269/21.12.2007 din costul de 1.906,96 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le arată în tabelul anexă la precizare și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A.;

c) costurile pentru persoane adulte/vârstnice aferente anului 2009 în cuantum de 50%/lună/asistat sau beneficiar, respectiv 1339,17 lei/lună/asistat sau beneficiar actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR până la 28.02.2010, stabilit prin Hot. CJ A. nr.42/30.01.2009 din costul de 2.678,33 lei/lună/asistat privind participarea la finanțarea activității de asistare pentru persoanele adulte-vârstnice, pe care le arătăm în tabelul anexă la prezenta și care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adult din cadrul D.G.A.S.P.C. A., de asistentă socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza mun. A..

2) solicită actualizarea sumei de 443.585,10 lei conform indicelui dobânzilor de referință a BNR de la 01.03.2010 până la data plătii.

În drept reclamanta a invocat art.132 al.2 Cod procedură civilă.

În ședința publică din 06.11.2010, tribunalul a dispus suspendarea judecării prezentei pricini, în baza art.244 al.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului A. secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost repusă pe rol la 02.05.2012.

P. notele de ședință depuse la dosar la data de 05.06.2012, pârâtul C. L. al M. A. a solicitat respingerea acțiunii și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este subiect de drept civil. Acesta nu are personalitate juridică, nu are patrimoniu, deci capacitatea de a avea drepturi și obligații civile. În acest sens, a invocat art.21 din Legea nr.215.2001 cu modificările și completările ulterioare față de care a solicitat să se constate că subiect de drepturi și obligații civile poate fi doar unitatea administrativ-teritorială, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției invocate.

Cu privire la fond, pârâta a arătat că reclamanta invocă o . hotărâri ale Consiliului Județean A., care ar obliga consiliile locale să cofinanțeze o instituție aflată în subordinea C.J. A.. Or, măsurile dispuse prin aceste hotărâri nu au nici un efect față de CLM A. întrucât, pentru a se naște un raport juridic obligațional, este nevoie și de manifestarea de voință a C.L.M. A., fapt care nu s-a întâmplat. De altfel, relevante sunt dispozițiile art.2 al.1 și art.6 al.2 din Legea nr.215/2001 cu modificările și completările ulterioare. P. art.40 din Legea nr.47/2006 este reglementat modul de finanțare a serviciilor sociale, fiind legiferată obligația consiliilor locale de a prevedea în bugetele proprii fondurile necesare pentru serviciile sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale. Desigur, existența obligației consiliilor locale de a organiza și finanța activitățile sociale este certă și prevăzută expres de lege (art.31 și 33 din Legea nr.47/2006, art.50 ind.2 al.2-4 și art.50 ind.4 din OG nr.68/2003), însă această obligație se realizează prin finanțarea serviciilor publice de asistență socială organizate în subordinea consiliilor locale. Singura modalitate de cofinanțare a serviciilor sociale de către consiliile județene împreună cu consiliile locale este încheierea de parteneriate, astfel că rezultă cu necesitate ca în cazul în care acestea se încheie, consiliile locale au obligația de a asigura finanțarea serviciilor sociale astfel desfășurate, prin alocarea de fonduri de la bugetul local. Este deci evident că această obligație nu poate exista în lipsa convențiilor de parteneriat.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a DDAC A., depusă la dosarul cauzei la 23.03.2010 și încuviințată de instanță, a arătat că o susține în continuare, cu motivarea că prin Hotărârea nr.123 a C.L.M. A. a fost aprobată înființarea DDAC A., alocându-se de atunci și până în prezent un buget anual pentru desfășurarea acestei activități. C. L. al M. A. și-a îndeplinit deci obligațiile de organizare a serviciului public de asistență socială prin înființarea și finanțarea DDAC A.. Alături de atribuțiile prevăzute de actele normative arătate mai sus, activitatea D.D.A.C. cuprinde și organizarea și conducerea unui centru de îngrijire, în care este asigurată prestarea serviciilor sociale de care au nevoie persoanele care domiciliază pe raza municipiului A..

În ședința publică din 11.06.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. A. pentru motivele prezentate în considerentele încheierii de ședință.

La data de 20.06.2012, pârâtul a depus la dosar motivarea cererii de chemare în garanție a DDAC A. arătând că prin H.C.L.M. A. nr.123/08.05.2001 a fost aprobată înființarea Direcției de Asistență C. având ca obiect de activitate „asigurarea ansamblului de măsuri, programe, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor și comunităților cu probleme speciale aliate în dificultate, care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace proprii un mod normal și decent de viață", alocându-se de atunci și până în prezent un buget anual pentru desfășurarea acestei activități. C. L. al M. A. și-a îndeplinit deci obligațiile de organizare a serviciului public de asistență socială prin înființarea și finanțarea Direcția de D. și Asistență C.. Alături de atribuțiile prevăzute de actele normative arătate mai sus, activitatea D.D.A.C. cuprinde și organizarea și conducerea unui centru de îngrijire, în care este asigurată prestarea serviciilor sociale de care au nevoie persoanele care domiciliază pe raza municipiului A.. Astfel, în eventualitatea admiterii cererii reclamantei, solicită ca sumele datorate să fie plătite de D.D.A.C. din bugetul propriu.

La data de 01.11.2012 reclamanta a depus note de ședință, prin care având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză de către expertul contabil S. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea Consiliului L. al M. A. să plătească suma de 379.822,72 lei reprezentând: 164.994,60 lei contribuția pentru 74 persoane cu adulte cu handicap, aferente perioadei 01.01._07 actualizată conform indicelui dobânzilor de referință a BNR la data 18.02.2012; suma de 214.828.12 lei ce reprezintă contribuția aferentă anilor 2007, 2008, 2009 pentru persoanele adulte/vârstnice care beneficiază în condițiile legii, prin hotărâre a Comisiei pentru stabilirea măsurii de protecție pentru adulți din cadrul D.G.A.S.P.C. A. de asistență socială în centrele din cadrul și subordinea D.G.A.S.P.C. A. și care au domiciliul stabilit conform legii și actului de identitate pe raza municipiului A., actualizată până la 18.02.2012 și la suma de 379.822,72 lei solicită actualizarea conform indicelui dobânzilor de referință a BNR de la 19.02.2012 până la data plății.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului Consiliului L. al M. A., în carul cererii de chemare în garanție, invocată de Direcția de D. și Asistență C. A., tribunalul a constatat că a rămas fără obiect datorită faptului că a fost invocată doar în măsura admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în cadrul acțiunii principale. Or, în ședința publică din 11.06.2012, tribunalul a respins excepția lipsei legitimării procesuale pasive a pârâtului CLM A. în cadrul acțiunii civile exercitate de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. A..

P. Sentința civilă nr.2661 din 5 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea civilă precizată de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecție a C. A. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al M. A..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei sumei de 379.822,72 lei compusă din: 164.994,6 lei, reprezentând contribuția datorată pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada 01.01.2007 – 18.03.2007, respectiv 214.828,12 lei, reprezentând contribuția datorată pentru persoanele vârstnice instituționalizate, în intervalul 01.01.2007 – 31.12.2009.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței principale de 379.822,72 lei cu începere de la 01.10.2012, până la achitarea efectivă a datoriei principale.

A admis în parte cererea de chemare în garanție exercitată de pârâtul C. L. al M. A. în contradictoriu cu chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. A..

A obligat chemata în garanție să plătească pârâtului sumele pe care acesta le datorează reclamantei, și anume 379.822,72 lei cu dobânda legală aferentă ce curge de la 01.10.2012 până la achitarea efectivă a datoriei principale.

A obligat pârâtul C. L. al M. A. să achite chematei în garanție Direcția de D. și Asistență C. A. suma de 5.100,48 lei cheltuieli de judecată parțiale și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.100,48 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:

P. hotărârea nr.196/28.12.2006, C. Județean A. a aprobat costul mediul/asistat/lună pe anul 2007 pentru persoanele mature cu dizabilități și persoane vârstnice în centrele de îngrijire și asistență din cadrul Direcției Generale de Asistență S. și Protecția C. A., acesta fiind de 1.531,62 le/lună/asistat (art.1). Potrivit art.2, s-a stabilit obligația în sarcina consiliilor locale din a căror rază teritorială provin persoanele asistate de a participa la finanțarea acestei activități în cotă de 50% din costul prevăzut la art.1, respectiv 765.81 lei/lună/asistat. Consiliile locale aveau obligația (art.3) de a vira contribuția în cotă de ½ parte din cea anuală după facturarea contribuțiilor de către Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. în contul activității autofinanțate al acesteia. C. local ce nu își onorează obligația de plată de mai sus mai mult de două luni consecutiv era direct răspunzător pentru externarea persoanei vârstnice sau cu handicap, problema asistenței sociale urmând a fi rezolvată de acel consiliu local (art.4).

P. hotărârea nr.269/21.12.2007, C. Județean A. a aprobat costul mediul de întreținere pentru persoana vârstnică instituționalizată la 1.083,91 lei/lună/asistat, pe anul 2008 (art.1), consiliile locale din a căror rază teritorială provin persoanele asistate, având obligația de a participa la finanțarea acestei activități cu 50% din costul stabilit la art.1, respectiv 953,48 lei/lună/asistat (art.2)

P. hotărârea nr.42/30.01.2009, C. Județean A. a aprobat costul mediul de întreținere pentru persoana vârstnică instituționalizată la 1.347,16 lei/lună/asistat, pe anul 2009, precum și costul mediu lunar pentru persoana vârstnică instituționalizată la 2.678,33 lei lunar (art.1), consiliile locale din a căror rază teritorială provin persoanele asistate, având obligația de a participa la finanțarea acestei activități cu 50% din costul stabilit la art.1, respectiv 1.339,17 lei/lună/asistat, în timp ce suma de 1.339,17 lei/lună/asistat uram a fi suportată de C. Județean A. (art.2).

Persoanele vârstnice pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata contribuției lunare, conform hotărârile de mai sus, sunt: B. M. (domiciliul inițial în A., schimbat în . 2008); D. I. (domiciliat în A.); Hyll Gyula (domiciliat în A.); P. G. (domiciliul inițial în A., schimbat în . 2008); Virag I. (domiciliat în A.); Viski Miczi G. V. (domiciliat în A.); Zaicaș M. (domiciliată în A. și decedată la 11.03.2007); și B. Elemer (domiciliat în A. și decedat la 09.04.2008), ale căror acte doveditoare ale prestării serviciilor sociale sunt depuse la filele 40 – 74.

Persoanele cu handicap (domiciliate în A. și înscrise în locuința de tip familial maxim protejată din Hălmagiu din 14.08.2006) pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata contribuției lunare, conform hotărârile de mai sus, sunt: Blagoslov M., Ghiorghieși I., H. C., L. A., N. I., Viczian C., B. E., la care se adaugă Atheș C., C. E., Csotye S., Iovanov T., C. I., Crisciu M., Dioszeghi I., O. E., R. R., Szanto Ș., Vojacsek I. și S. Somna, transferați în aceeași locuință la 18.03.2007, ale căror acte doveditoare ale prestării serviciilor sociale sunt depuse la filele 74 – 135.

Persoanele cu handicap (domiciliate în A., înscrise în centre de asistență socială din A., L., P., CITO) pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata contribuției lunare, conform hotărârile de mai sus, sunt: A. G., Aradelean D., B. G., D. I. (decedat la 29.06.2008, în loc. P.), M. V. D., Pilan Ș., S. I., S. Somna, T. G., T. R., Vasuți V., C. E. (decedată la 29.08.2007, în A.), C. V., C. M., G. T., Kszenics R., O. D., P. F., K. E., V. F., G. A. (decedată la 07.05.2008, în A.), S. Ș., F. Etel, Czavar Geza, Martinic V., Gebei I. Ș., S. I. (decedat la 07.01.2007, în P.), P. – L. E., P. D., C. R., C. A., S. A., S. T., B. T., B. V., B. T., Csaki E. (decedată la 21.12.2009, în A.), D. E., D. V., F. I. (decedat la 29.05.2007, în A.), G. C., I. A., Kerner I., L. A., M. P., M. M., M. D., P. I., Schill M., Șoglu E., S. I., V. D., B. M. și L. N. D., ale căror acte doveditoare ale prestării serviciilor sociale sunt depuse la filele 135 – 345.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către d-l expert S. M. (filele 517 – 533) ale cărui concluzii sunt următoarele: raportat la contribuțiile achitate de persoanele asistate, C. L. al Mun. A. datorează sumele de 136.809,71 lei pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada 01.01.2007–18.03.2007, respectiv 196.221,37 lei pentru persoanele vârstnice instituționalizate, în intervalul 01.01.2007–31.12.2009. Actualizarea acestor sume, conform indicelui prețurilor de consum stabilit de Institutul Național de S., a condus la următoarele datorii, stabilite până la 01.10.2012 (data redactării lucrării contabile): 164.994,6 lei pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada 01.01.2007 – 18.03.2007, respectiv 214.828,12 lei pentru persoanele vârstnice instituționalizate, în intervalul 01.01.2007–31.12.2009, totalul fiind de 379.822,72 lei.

Dispozițiile legale incidente în cauză sunt:

1) Legea nr.46/1006 privind sistemul național de asistență socială (abrogată prin Legea nr.292/2011)

ART. 37

(1) Asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

(2) Modul de finanțare a asistenței sociale se stabilește prin legile speciale care reglementează acordarea de prestații sociale și furnizarea serviciilor sociale.

ART. 40

(1) De la bugetele județelor, bugetele locale ale sectoarelor municipiului București și de la bugetul municipiului București se alocă fonduri pentru:

a) finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului, al sectoarelor municipiului București și al municipiului București;

b) finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene, ale Consiliului General al M. București, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.

(3) De la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor se asigură finanțarea:

a) serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile;

b) ajutoarelor sociale și facilităților acordate pe plan local.

(4) Consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale.

2) OG nr.68/2003 privind serviciile sociale

CAP.9 Finanțarea serviciilor sociale

ART.51

Serviciile sociale se finanțează din următoarele surse:

a) bugetul de stat;

b) bugetul local al județului, respectiv al municipiului București;

c) bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București;

d) donații, sponsorizări sau alte contribuții din partea persoanelor fizice ori juridice din țară și din străinătate;

e) fonduri externe rambursabile și nerambursabile;

f) contribuția persoanelor beneficiare;

g) alte surse de finanțare, în conformitate cu legislația în vigoare.

ART.53

Din bugetele locale ale județelor, respectiv al municipiului București, se alocă fonduri pentru:

a) finanțarea serviciilor sociale specializate;

b) finanțarea în parteneriat cu până la 50% a serviciilor sociale cu caracter primar furnizate la nivelul consiliilor locale;

c) finanțarea integrală sau finanțarea în parteneriat a înființării, organizării și funcționării unor instituții de asistență socială.

ART.53^1

Din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, se alocă fonduri pentru:

a) finanțarea serviciilor sociale cu caracter primar;

b) subvenționarea serviciilor sociale realizate de furnizorii acreditați;

c) finanțarea sau finanțarea în parteneriat a înființării, organizării și funcționării unor instituții de asistență socială organizate la nivel de municipii, orașe sau comune.

ART.53^2

Autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii fonduri necesare pentru servicii sociale, care vor fi alocate cu prioritate beneficiarilor din zonele defavorizate.

4) Legea nr.448/2006 republicată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

ART.54

(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.

(2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea.

CAP. 8 Finanțarea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap

ART. 94

(1) Protecția persoanelor cu handicap se finanțează din următoarele surse:

a) bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;

b) bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București;

c) bugetul de stat;

d) contribuții lunare de întreținere a persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii sociale în centre;

e) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.

(3) Costul mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, precum și nivelul contribuției lunare de întreținere datorate de adulții cu handicap asistați în centre sau de susținătorii acestora se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

5) Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap aprobate prin HG nr. 268/2007

ART. 53

(1) În sensul prevederilor art. 94 alin. (3) din lege, costul mediu lunar de întreținere, stabilit anual prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, cuprinde cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii și reprezintă valoarea de referință la nivel național pentru asistarea unei persoane adulte cu handicap în sistem rezidențial.

(2) Fiecare consiliu județean sau local al sectoarelor municipiului București va stabili, prin hotărâre, costul mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale publice de pe raza unității administrativ-teritoriale respective.

6) Legea nr. 17/2000 republicată privind asistența persoanelor vârstnice

CAP. 3 Finanțarea asistenței sociale pentru persoanele vârstnice

SECȚIUNEA 1 Finanțarea din fonduri bugetare

ART. 21

(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:

a) finanțarea activităților de asistență socială desfășurate de asociații și fundații române cu personalitate juridică, precum și de unitățile de cult recunoscute în România;

b) cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru unități de asistență socială din zone defavorizate;

c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale devin insuficiente;

d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.

(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:

a) subvenții acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18;

b) finanțarea activității de asistență socială a unor asociații și fundații române cu personalitate juridică, precum și a unităților de cult recunoscute în România;

c) finanțarea cheltuielilor pentru organizarea și funcționarea serviciilor comunitare de asistență socială, precum și pentru îngrijirea la domiciliu în condițiile art. 13;

d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaților, în situația prevăzută la art. 7 alin. (3).

SECȚIUNEA a 2-a Contribuția persoanelor vârstnice sau a susținătorilor legali ai acestora

ART. 25

(1) Costul mediu lunar de întreținere se stabilește anual de către consiliile locale și/sau județene, după caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.

(2) Costul mediu lunar de întreținere se stabilește în funcție de gradul de dependență al persoanei vârstnice îngrijite și are în vedere cheltuielile de întreținere, pentru hrană și gospodărie, obiecte de inventar, echipament și cazarmament, materiale sanitare și altele asemenea, în conformitate cu clasificația bugetară specifică bugetelor autorităților administrației publice locale.

Temeiul răspunderii civile a pârâtului derivă din actele normative de mai sus coroborate cu hotărârile nr.196/28.12.2006, nr.269/21.12.2007 și nr.42/30.01.2009 ale Consiliului Județean A..

Împrejurarea că reclamanta și chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. A. nu au realizat o convenție de parteneriat, în condițiile art.12 din OG nr.68/2003 este irelevantă, întrucât acest text de lege reglementează dreptul serviciile publice de asistență socială județene și locale de a încheia convenții de parteneriat între ele, iar nu obligația încheierii lor.

Mai mult, C. L. al M. A. a atacat în contencios administrativ art.2 și 3 din hotărârile de mai sus ale Consiliului Județean A., acțiunea sa fiind respinsă prin sentința civilă nr.907/05.04.2011 a Tribunalului A. secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale (dosar nr._ ) soluție menținută prin decizia civilă nr. 918/05.04.2012 a Curții de Apel Timișoara Secția de contencios administrativ și fiscal, ce a respins recursul exercitat de recurenții C. L. al M. A. și Direcția de D. și Asistență C. A..

Tribunalul A. secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a analizat fondul litigiului, reținând că „hotărârile contestate emise de către pârât (C. Județean A.) au la bază și sunt fundamentate pe aceste dispoziții legale în condițiile în care pârâtul a stabilit cota de participare la finanțarea serviciilor asigurate persoanelor asistate în procent de 50% în acord cu dispozițiile art.53 din OG nr.68/2003 care impune o participare din bugetul județului cu până la 50% iar diferența de 50% fiind obligația consiliului local în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana asigurată, respectiv C. local A. în baza dispozițiilor legale incidente precitate.

Ca atare, prin hotărârile contestate pârâul nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile legale în domeniul asistenței sociale cu respectarea principiului divizării responsabilităților între administrația centrală și cea locală conform art.20 din Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. Ca urmare reclamantul (C. L. al Mun. A.) nu poate invoca nerespectarea propriei obligații prevăzute de art.53/2 din OUG nr.68/2003 de a prevedea în bugetele proprii fonduri necesare pentru servicii sociale raportat la art.51 alin.1 lit.c în sensul că serviciile sociale se finanțează din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor.”

Instanța de recurs a reținut tardivitatea acțiunii în contencios administrativ, soluția fiind aceeași, și anume de respingere a acțiunii în contencios administrativ, cu consecința că în cadrul acțiunii civile nu mai pot fi aduse critici hotărârilor Consiliului Județean A. de mai sus.

În aceste condiții, văzând că pârâtul nu a respectat obligația legală de contribuție la costul mediu lunar pentru persoanele vârstnice instituționalizate, respectiv cu handicap, asistate de reclamantă, persoane ce își au domiciliul în raza teritorială a pârâtului, ținând cont de cuantumul contribuției ce revine Consiliului L. al M. A. astfel cum a fost determinat prin hotărârile nr.196/28.12.2006, nr.269/21.12.2007 și nr.42/30.01.2009 ale Consiliului Județean A., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă precizată.

Astfel, ținând cont de evaluarea acestor contribuții astfel cum a fost determinată de d-l expert S. M., precum și de împrejurarea că acesta a folosit indicelui prețurilor de consum stabilit de Institutul Național de S. pentru actualizarea datoriilor până la data de 01.10.2012, în timp, ce din acțiunea civilă precizată și notele de ședință finale ale reclamantei rezultă că aceasta solicită acordarea dobânzilor legale, tribunalul a obligat pârâtul C. L. al Mun. A. să plătească reclamantei suma de 379.822,72 lei compusă din: 164.994,6 lei pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada 01.01.2007 – 18.03.2007, respectiv 214.828,12 lei pentru persoanele vârstnice instituționalizate, în intervalul 01.01.2007 – 31.12.2009.

Conform art.1088 din Codul civil de la 1864, a obligat pârâtul să achite reclamantei și dobânzile legale aferente sumelor de mai sus însă doar cu începere de la 01.10.2012, iar nu de la 19.02.2012, astfel cum pretinde reclamanta prin ultimele note de ședință depuse la dosar, având în vedere că prejudiciul creat acesteia prin întârzierea executării obligațiilor de plată de mai sus a fost determinat de d-l expert contabil până la 01.10.2012 prin actualizarea datoriilor conform indicelui prețurilor de consum stabilit de Institutul Național de S., modalitate de actualizare necontestată de reclamantă. În consecință, dobânzile legale ce privesc repararea aceluiași prejudiciu sunt datorate de pârât doar de la data de 01.10.2012 până la achitarea efectivă a datoriilor principale.

Chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. a fost înființată, prin hotărârea nr.123/08.05.2001 a Consiliului L. al Mun. A., ca serviciul public de interes local, cu personalitate juridică, prin reorganizarea aparatului propriu al Consiliului local al Mun. A. în copul asigurării ansamblului de măsuri, programe, activități profesionalizate, servicii specializate, de protejare a persoanelor cu probleme speciale, aflate în dificultate. Direcția de D. și Asistență C. a preluat, conform aceleași hotărâri, obligațiile, atribuțiile și responsabilități Direcției sociale sin cadrul Primăriei M. A..

Pentru aceste motive și văzând că pârâtul a căzut în pretențiuni, tribunalul, în baza art.63 al.1 raportat la art.60 al.1 din Codul de procedură civilă, a admis în parte cererea de chemare în garanție, în sensul că a obligat Direcția de D. și Asistență C. A. să plătească pârâtului C. L. al Mun. A. sumele datorate de acesta din urmă reclamantei. În condițiile în care, reclamanta nu a chemat în judecată și Direcția de D. și Asistență C. A., ci doar C. L. al Mun. A., nu există raport procesual între reclamantă și chemata în garanție, așa încât aceasta nu poate fi obligată direct la plata sumei de 379.822,72 lei și a dobânzilor legale aferente de la 01.10.2012 în favoarea reclamantei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că doar chemata în garanție a probat existența unor astfel de cheltuieli, și anume plata onorariului expertului contabil în sumă de 5.520 lei.

Acțiunea civilă a avut ca obiect inițial suma de 4.967.573,83 lei, ceea ce a atras competența materială a Tribunalului A. secția civilă, instanță ce a rămas învestită, potrivit art.17 din Codul de procedură civilă, și după reducerea pretențiilor sub limita de 500.000 lei prevăzută de art.2 al.1 lit.b din același cod la momentul introducerii acțiunii.

Astfel, raportat la această sumă, acțiunea precizată a reclamantei a fost admisă în proporție de 7,6%, așa încât chematei în garanție i se cuvine restituirea cheltuielilor de judecată în proporție de 92,4% reprezentând suma de 5.100,48 lei.

În consecință, având în vedere admiterea parțială a acțiunii civile și a cererii de chemare în garanție, aceasta din urmă având un caracter accesoriu față de cea dintâi astfel că urmează soarta acțiunii principale, conform principiului accesorium sequitur principale, tribunalul, în baza art.276 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâtul C. L. al M. A. să achite chematei în garanție Direcția de D. și Asistență C. A. suma de 5.100,48 lei cheltuieli de judecată parțiale, iar, drept consecință, a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 5.100,48 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. A., pârâtul C. L. al M. A. și chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. A..

Reclamanta apelantă a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului C. L. A. la plata dobânzii legale aferentă sumei de 379.822,72 lei, de la data de 19.02.2012 până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.520 lei, reprezentând onorariul de expert.

În motivare, reclamanta apelantă a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, arătând că, prin notele de ședință depuse la 01.11.2012, a solicitat primei instanțe actualizarea sumei de 379.822,72 lei conform indicelui dobânzilor de referință a B.N.R. de la 19.02.2012 până la data plății, iar prima instanță a admis acest capăt de cerere dar cu acordarea actualizărilor sumei cu data de 01.10.2012 și până la achitarea efectivă a datoriei principale, lăsând neactualizat debitul pentru perioada 19.02._12.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a învederat că, raportat la pretențiile sale de 443.585,10 lei, acțiunea sa a fost admisă în proporție de 85,63%, iar chematei în garanție i se cuvenea restituirea cheltuielilor de judecată în sumă de 14,37%, reprezentând suma de 793,23 lei.

Pârâtul apelant C. L. al M. A. a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivare, pârâtul apelant a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A., deoarece, potrivit art.21 din Legea nr.215/2001, subiect de drepturi și obligații civile poate fi doar unitatea administrativ-teritorială.

În ceea ce privește fondul litigiului, pârâtul apelant a învederat că prin Hotărârea Consiliului L. al M. A. nr.123 a fost aprobată înființarea Direcției de Asistență C., precizând că existența obligației consiliilor locale de a organiza și finanța activitățile sociale este certă și prevăzută de lege (art.31 și 33 din Legea nr.47/2006, art.502 al.2-4 și art.504 din OG nr.68/2003), însă această obligație se realizează prin finanțarea serviciilor publice de asistență socială organizate în subordinea consiliilor locale, singura modalitate de cofinanțare a serviciilor sociale de către consiliile județene împreună cu consiliile locale fiind încheierea de parteneriate.

Apelanta chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. a solicitat prin apelul său schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.

În motivare, apelanta a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al M. A., cu motivarea că potrivit art.19 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public.

Astfel, ca urmare a admiterii excepției calității procesuale pasive a pârâtului, a solicitat să se constate și excepția lipsei calității sale procesuale active în privința cererii de chemare în garanție, conform art.60 C.pr.civ.

Cu privire la fondul cauzei, apelanta a susținut că soluția primei instanțe este rezultatul unei aplicări greșite a dispozițiilor legale incidente (art.37 și 40 din Legea nr.47/2006, art.51, 53, 531 și 532 din OG nr.68/2003, Legea nr.448/2006, Legea nr.47/2000), întrucât niciunul dintre aceste acte normative, menționate de prima instanță, nu stabilește obligația Consiliului L. al M. A. de a suporta 50% din costurile asistenței sociale prestate de reclamantă.

Apelanta a mai învederat că se încalcă principiul autonomiei locale prevăzut de art.2 și 6 din Legea nr.215/2001 și că nu există raporturi de subordonare între consiliul județean și consiliul local.

P. întâmpinare, chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. a solicitat respingerea apelului reclamantei, cu motivarea că actualizarea sumelor suportate de reclamantă până la data de 01.10.2012 justifică acordarea de dobânzi la suma rezultată numai ulterior acestei date iar calculul cheltuielilor de judecată a fost corect efectuat, în raport cu pretențiile admise.

În urma examinării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de dispozițiile art.295, 296 C.pr.civ., Curtea apreciază că toate cele trei apeluri sunt neîntemeiate.

Astfel, în legătură cu apelul reclamantei, Curtea apreciază că nu se justifică solicitarea acesteia, prin notele de ședință depuse la 01.11.2012, de a-i fi acordate dobânzile începând cu data de 19.02.2012 până la data plății, deoarece,. Așa cum rezultă din raportul de expertiză și cum corect a reținut prima instanță, prejudiciul creat reclamantei prin întârzierea executării obligațiilor de plată a sumei de 379.822,72 lei a fost determinat prin expertiză până la data de 01.10.2012, prin actualizarea acestei datorii conform indicelui prețurilor de consum stabilit de Institutul Național de S., așa încât, reclamanta este îndreptățită la acordarea de dobânzi la suma rezultată doar ulterior datei de 01.10.2012.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica apelantei reclamante privind cheltuielile de judecată, deoarece, la acordarea lor s-a avut în vedere proporția dintre suma cerută prin acțiune, 4.967.573,83 lei și suma admisă, fiind calculate corect.

În ceea ce privește celelalte două apeluri, Curtea apreciază că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A. (implicit a calității sale procesuale active în formularea cererii de chemare în garanție) a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.40 al.4 din Legea nr.47/2006, art.532 din OG nr.68/2003 și art.36 al.4 lit.a din Legea nr.215/2011, care stabilesc în sarcina consiliilor locale obligația de a prevedea în bugetele locale fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, obligație ce le conferă legitimare procesuală pasivă.

În sprijinul respingerii excepției sunt și prevederile art.23 din Legea nr.215/2001 și art.35 din decretul nr.31/1954, precum și Hotărârea nr.123/2001 a Consiliului L. al M. A., care a înființat în subordinea sa Direcția de D. și Asistență C..

În ceea ce privește fondul litigiului, sunt neîntemeiate criticile aduse de către pârât și chemata în garanție prin cererile de apel, deoarece, potrivit dispozițiilor art.37 și art.40 din Legea nr.46/2006 privind sistemul național de asistență socială (în prezent abrogată), art.51, 53, 531 și 532 din HG nr.68/2003 privind serviciile sociale, art.54 și 94 din Legea nr.448/2006 republicată, privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, art.21 și 25 din Legea nr.17/2000 republicată privind asistența persoanelor vârstnice, între reclamantă și pârât există un raport juridic de drept substanțial ce conține obligația pârâtului de a contribui la finanțarea activităților de asistență socială.

În acest context, trebuie precizat că nu poate fi primită nici susținerea că alocarea fondurilor din bugetele locale poate avea loc doar în cazul parteneriatelor cu consiliile județene, întrucât, potrivit OG nr.68/2003, încheierea acestor parteneriate este facultativă și nu obligatorie.

În plus, ca temei al răspunderii civile pot fi invocate și Hotărârile nr.196/2006, nr.269/2007 și nr.42/2009 ale Consiliului Județean A., care au fost menținute prin hotărâri judecătorești.

Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca în baza art.296 al.1 C.pr.civ. să respingă cele trei apeluri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de reclamanta Direcția G. de Asistență S. și Protecția C. A., pârâtul C. L. al M. A. și chemata în garanție Direcția de D. și Asistență C. A. împotriva Sentinței civile nr.2661 din 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.

Președinte, Judecător,

F. Ș. G. O.

Grefier,

M. M.

Red.GO/18.03.2013

Tehnored.MM/5 ex/04.04.2013

Instanță fond: Tribunalul A. – jud.M. A.

Se comunică:

Reclamantă - Direcția G. de Asistență S. și Protecție C. A.

– A., ., nr. 10-12, jud. A.

Pârât - C. L. al M. A.

– A., ., jud. A.

Chemată în garanție - Direcția de D. și Asistență C. A.

– A., ., jud. A.

Emis 3 comunicări

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2521/2012. Curtea de Apel...  Cereri. Decizia nr. 364/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA