Obligaţie de a face. Decizia nr. 498/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 498/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 16.04.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 498/R
Ședința publică din 28 mai 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. R. și M. L. împotriva deciziei civile nr. 824/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. A. și S. M. și pârâtul intimat S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara, pentru obligația de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21.05.2014 când pronunțarea a fost amânată pentru data de 28.05.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, pârâții recurenți au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Decizia civilă nr. 824 din 11.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelurile declarate de reclamanții S. A. și S. M. și pârâtul intimat S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara împotriva sentinței civile nr.5754/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâții intimați M. R. și M. L..
A schimbat sentința civilă apelată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. A. și S. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara, M. R. și M. L. și, în consecință, a obligat pârâții M. R. și M. L. să demoleze gardul ce desparte proprietățile situate în Timișoara . și 67A, construit cu nerespectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
A respins în rest cererea de chemare în judecată.
A obligat pârâții M. R. și M. L. să plătească reclamanților suma de 1908 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
În primă fază procesuală, Judecătoria, prin Sentința civilă nr. 5754 din 25.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. A. și S. M. împotriva pârâților M. R., M. L., S. R. prin P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
P. sentința civila nr.3628/04.04.2006 a fost admisa acțiunea formulata de M. R. si M. Lebeda împotriva pârâților S. M. si S. A. si s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafața de 940 mp situat in Timisoara . înscris în Cf nr._ Timișoara prin formarea a doua loturi conform pct 7.1 din raportul de expertiza si pct.A3 din răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert V. F.. De asemenea a stabilit linia de hotar pe aliniamentul AB din planul de situație cuprins in raportul de expertiza.
Din cuprinsul raportului de expertiza întocmit de expert C. O. s-a reținut faptul ca pârâții au edificat gardul despărțitor fara insa a respecta linia de hotar stabilita prin raportul de expertiza ce a stat la baza pronuntării sentinței civile nr.3628/2006.
Gardul trebuia amplasat la o distanta de 1,2 m fata de casa reclamanților iar in realitate este amplasat la 0,5 m. El este insa edificat in interiorul parcelei pârâților. Din măsurători a rezultat ca suprafața parcelei pârâților este de 467 mp fata de 470 mp înscrisa în Cf rezultând un minus de 3 mp iar . 504 mp fata de 470 mp, rezultând un plus de 34 mp.
Expertul a mai arătat ca acest gard nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților ci îi favorizează, având un plus de 34 mp.
In cadrul răspunsului la obiecțiuni expertul a arătat ca exista o eroare în expertiza întocmita de expertul V. F. cu privire la frontul casei reclamanților acesta fiind stabilit la 8m, când în realitate este de 9,21m. Si expertul G. I. în cadrul expertizei efectuate în acest dosar înainte de casare a stabilit ca frontul este de 9,22m.
Daca s-ar fi respectat distanta de 1,2m de casa cum a stabilit expertul V. F. . fi marit de la 470mp la 551 mp iar . fi micșorat de la 470 mp din Cf la 420 mp.
Expertul a mai arătat ca la întocmirea raportului de expertiza expertul V. F. nu a ținut cont ca exista un surplus de suprafața ci a avut in vedere doar suprafața din cartea funciara.
Situația prezentata de expertul C. O. se regaseste si in raportul de expertiza întocmit de expertul G. I. in noiembrie 2010 acesta precizând ca tot gardul edificat de pârâți este situat pe terenul lor iar daca s-ar fi trasat linia de hotar la o distanta de 1,2m de casa reclamanților aliniamentul nu ar mai avea o forma rectilinie ci una frânta.
F. de cele arătate instanța a reținut ca prin edificarea gardului de către pârâti nu a fost respectata linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 3628/04.04.2006, dar raportul de expertiza ce a stat la baza pronuntării acesteia cuprinde o eroare cu privire la lățimea casei reclamanților.
Edificarea gardului in aceasta modalitate nu creează reclamanților nici un prejudiciu, ba mai mult le conferă un plus de teren de 34 mp .
Reclamanții justifica interesul in promovarea acestei actiuni prin faptul ca pârâții si-au însușit in mod ilegal distanta de 0,55 m iar ei sunt lezați in dreptul lor de proprietate in folosința pașnica si legala a suprafeței de 470 mp.
Astfel, cele invocate de reclamanți nu sunt susținute prin rapoartele de expertiza întocmite în cauza, potrivit cărora pârâții nu ocupa nici o suprafața din terenul reclamanților ci dimpotrivă dețin cu 3 mp mai puțin decât suprafața tabulara iar reclamanții cu 34mp mai mult decât dețin în cartea funciara.
Față de cele arătate s-a apreciat ca acțiunea reclamanților este neîntemeiata si a fost respinsa ca atare.
Împotriva sentinței civile nr.5754/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel reclamanții S. A. și S. M. înregistrat la Tribunalul Timis în dosarul nr._ la data de 24.07.2013 și pârâții S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara.
P. apelul declarat de reclamanții S. A. si S. M., apelantii au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea sentinței civile nr. 5754/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara - Secția l-a civilă în dosarul nr._/ 325/ 2009*, în sensul de a admite cererea de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanții au apreciat că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală pentru considerentele dezvoltate mai jos.
P. sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.21/ A din data de 16.01.2007 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ și investită cu formulă executorie s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de numiții M. R. și M. Lebeda și, totodată, s-a admis cererea subsemnaților de intervenție în interesul pârâților C. local Timișoara și S. R., dispunându-se ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 940 mp situat în Timișoara ., înscris în CF nr._ Timișoara nr.top 4941-4941, prin formarea a două loturi conform punctului 7.1 din raportul de expertiză și punctului A.3 din răspunsul la obiecțiuni, întocmit de expertul V. F. loan, lotul 1 compus din teren în suprafață de 470 mp aferent casei cu nr.67 se atribuie numiților M. R. și M. Lebeda, iar lotul 2 compus din teren în suprafață de 470 mp teren aferent casei nr.67/A se atribuie pârâtului S. R.. Stabilește linia de hotar dintre cele două fonduri pe aliniamentul AB din planul de situație cuprins în raportul de expertiză. Autorizează reclamanții (M. R. și M. Lebeda) să construiască pe cheltuiala lor un gard despărțitor pe linia de hotar susmenționată.
Numiții M. R. și M. Lebeda au construit un gard despărțitor, însă fără respectarea liniei de hotar astfel cum a fost stabilită prin hotărârile judecătorești mai sus indicate.
În acest sens există întocmit și procesul verbal de constatare încheiat la data de 17.08.2007 în dosarul execuțional nr.83/2007 de către executorul judecătoresc M. D., unde s-a consemnat fără niciun fel de dubiu faptul că la edificarea gardului numiții M. R. și M. Lebeda nu au respectat distanța de 1.2 m față de casa cu nr.67A, proprietatea reclamanților.
Totodată, prin procesul verbal de control întocmit de ing.A. M. din cadrul Inspectoratului Județean în Construcții T. s-a dispus amendarea contravențională a numitului M. R. deoarece a construit un gard din cărămidă și plăci prefabricate fără autorizație.
Cu ocazia punerii în executare a sentinței civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 21/A din data de 16.01.2007 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.120 / 30 / 2006 s-a constatat că numiții M. R. și M. Lebeda și-au însutit o suprafață de teren și lotul lor.
P. sentința civilă nr. 506 din data de 13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a admis acțiunea subsemnaților împotriva numiților M. R. și M. Lebeda, dispunându-se obligarea pârâților să demoleze gardul construit cu nerespectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762 / 2005, ce desparte proprietățile situate în Timișoara . și nr.67A, în caz contrar autorizând reclamanții să demoleze acest gard pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul G. I. care concluzionează faptul că pârâții M. au edificat un gard din plăci de beton care nu respectă linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762 / 2005, în sensul că nu este la 1.20 m de casa reclamanților, nefiind astfel respectat aliniamentul AB, distanța de la casă la gard fiind de 0,54 m, distanță menționată și în procesul verbal de constatare încheiat la data de 17.08.2007 în dosarul execuțional nr.83/2007 de către executorul judecătoresc M. D..
P. decizia civilă nr. 36 / A din data de 13.01.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ / 325 / 2009, s-a dispus desființarea sentinței civilă nr. 506 din data de 13.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, motivat de faptul că pe tot parcursul judecății în primă instanță pârâtul M. R. a locuit în mod statornic în Belgia, iar toate actele de procedură cu acesta au fost făcute la adresa din Timișoara ., judecata desfășurându-se în lipsa acestuia, care nu a fost legal citat.
P. sentința civilă nr. 5754 din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în rejudecare, s-a respins acțiunea subsemnaților împotriva numiților M. R. și M. Lebeda, prima instanță reținând că "prin edificarea gardului de către pârâții M. nu s-a respectat linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762 / 2005, dar raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării acesteia cuprinde o eroare cu privire la lățimea casei reclamanților".
Abstracție făcând de faptul că prima instanță nu avea căderea de a se pronunța asupra unei probe ce a fost administrată într-un dosar soluționat irevocabil în anul 2006 ("raportul de expertiză cuprinde o eroare cu privire la lățimea casei"), trebuie avute în vedere, în opinia subsemnaților următoarele aspecte, pe care instanța de rejudecare nu le-a avut în vedere la soluționarea cauzei:
Conform prevederilor art.480 Cod civil, "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", iar conform art.481 cod civil "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Pornind de la aceste prevederi legale, este evident faptul că dreptul de proprietate - fiind un drept real absolut care conferă titularului său prerogativele posesiei, folosinței și dispoziției - terțele persoane au obligația generală negativă de a nu aduce atingere exercițiului acestui drept.
În speța de față, prin situația de fapt reținută chiar și de către instanța de rejudecare, se poate observa foarte clar că prin edificarea gardului în modalitatea în care a avut loc de către pârâții M. pe terenul subsemnaților (nu este la 1.20 m de casa subsemnaților, nefiind astfel respectat aliniamentul AB, distanța de la casă la gard fiind de 0,54 m) se încalcă dreptul de proprietate al subsemnaților și implicit exercitarea atributelor dreptului de proprietate, aflându-ne în situația în care nu putem dispune de acesta după cum dorim.
Faptul că prima instanță vine și apreciază că prin modalitatea în care pârâții au edificat gardul nu li se aduce niciun prejudiciu, ba mai mult le conferă un plus de teren de 34 mp nu este un motiv de respingere a acțiunii, atât timp cât reține chiar aceasta că "prin edificarea gardului de către pârâții M. nu s-a respectat linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762 / 2005".
Instanța de rejudecare, prin soluția adoptată, realizează practic o modificare a unei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 3628 din data de 04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5762/2005), hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat, aspect de natură a afecta siguranța și securitatea realității juridice stabilită în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Față de cele arătate mai sus, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea sentinței civile nr. 5754/25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara - Secția I-a civilă în dosarul nr._ în sensul de a admite cererea de chemare în judecată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
P. apelul declarat de pârâții S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara, s-a solicitat admiterea apelului schimbarea sentintei civile nr.5754/2013 în sensul admiterii acțiunii formulate de către reclamanți și obligarea pârâților M. R. și M. Lebăda la demolarea gardului edificat ilegal prin nerespectarea liniei de hotar, cu cheltuieli de judecata, pentru următoarele motive:
Apelanții au considerat că sentința apelata este netemeinica si nelegala pentru următoarele motive.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală neținând cont de dispozițiile legale în materie si mai ales de probatoriul administrat, respingând acțiunea formulată de reclamanți.
P. Sentința Civilă nr.3628/04.04.2006 definitivă și irevocabilă, Judecătoria Timișoara a stabilit modalitatea de ieșire din indiviziune stabilind linia de hotar la 1,2 m față de construcția reclamanților (proprietari asupra construcției în baza Legii nr. 112/1995 în timp de proprietar asupra terenului este S. R.). Cu toate acestea pârâiții L. nu au respectat linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză amplasând gardul față de casa reclamanților la o distanță de 0,5 m când acesta trebuia amplasat la o distanță de 1,2 m. În motivarea soluției instanței aceasta susține că, amplasarea gardului nu creează reclamanților nici un prejudiciu, ba mai mult le conferă un plus de teren de 34 m.p. Această motivare nu poate conduce la concluzia respectării ordinii de drept cât și a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. Nu are nici o relevanță plusul de teren identificat de expertul G. I. atâta timp cât distanța dintre gard și construcția reclamanților nu este respectată. Instanța nu a observat situația de pe teren, importanța practică pentru menținerea unei distanțe rezonabile între construcție și gard. De altfel, instanța de fond și reține în cuprinsul hotărârii judecătorești „că prin edificarea gardului de către pârâți nu a fost respectată linia de hotar stabilită prin Sentința Civilă nr. 3628/04.04.2006."
Instanța de fond nu a pus în discuție și nu a analizat autorizația de construcție emisă în cauză în favoarea pârâților M. R. și M. L.. Instanța nu a analizat corelația dintre autorizația de construire și planurile care au stat la baza emiterii acesteia care practic au conturat modalitatea de ridicare (construire) a gardului și modul concret în care s-a construit gardul.
P. respingerea acestei acțiuni, instanța înfrânge principiul autorității lucrului judecat, ca urmare a pronunțării Sentinței Civile nr. 3628/2006, hotărâre definitivă și irevocabilă care a consfințit foarte clar că distanța dintre construcția reclamanților și gard trebuie să fie de 1,2 m și nu de 0,5 m cât este în prezent.
Instanța prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești practic rectifică suprafețele de teren aferente celor 2 proprietari: S. R. și pârâții M., acordând un plus de teren respectiv 34 m.p. în favoarea Statului R. dar totodată ignorând importanța stabilirii corecte a gardului față de casa reclamanților, micșorând în acea parte, suprafața terenului care desparte proprietatea Statului R. de proprietatea pârâților M..
In drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 și urm. C.p.c.
S-a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 C.P.Civ.
Reclamanții apelanți S. A. și S. M. au formulat completare la motivele de apel, reiterând criticile aduse sentinței apelate prin motivele de apel, au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii completatoare, s-a arătat că, sentința civila criticata este netemeinica si nelegala, întrucât face o greșita aplicare a legii si retine motive străine pricinii. Astfel, prin cererea de chemare in judecata, în calitate de reclamanți în contradictoriu cu S. R. prin P. Munic. Timișoara, C. L. Timișoara,M. Lebăda si M. R., au solicitat instanței: obligarea paraților M. R. si M. Lebăda sa demoleze gardul edificat ilegal din cărămida si placi prefabricate care desparte proprietățile noastre situate in Timișoara . si 67 A prin nerespectarea liniei de hotar dispusa cu autoritate de lucru judecat in raportul de expertiza judiciara in sentința civila nr. 3628/04.04.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara, în caz de refuz al paraților, au solicitat permisiunea de a demola pe cheltuiala paraților acest gard.
Au arătat că exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, intrata in sfera lucrului judecat, respectiv sentința civila nr. 3628/04.04.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara in șnur cu decizia civila nr. 21/A/16.01.2007 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr. 5762/2005 prin care s-a admis acțiunea formulata de numiții M. R. si M. LEBĂDA in sensul dispunerii ieșirii din indiviziune cu privire al terenul in suprafața totala de 940 mp situate in Timișoara . înscris inițial în c.f._ Timișoara cu top. 4941-4942 prin formarea a doua loturi conform punctelor 7.1 din raportul de expertiza si pct. A3 din Răspunsul la obiecțiuni în dosar civil nr. 5762/2005 al Judecătoriei Timișoara .Astfel s-au format doua loturi: -Lotul I campus din teren in suprafața de 470 mp aferent casei cu nr. 67 care s-a atribuit reclamanților din acea sentința, M. R. si M. lebăda -Lotul II compus din teren in suprafața de 470 mp aferent casei cu nr. 67 A care a fost atribuit Statului R..
Aceasta hotărâre judecătoreasca a fost intabulata în cartea funciara creându-se doua cârti funciare distinct pentru cele doua imobile.
Parații M. R. si M. Lebăda au eludat cu rea credința dispozițiile acestei sentințe judecătorești pe care au fost abilitați sa o pună în executare, si cu de la sine putere, au edificat un gard intre proprietățile noastre fara a respecta aliniamentul A-B din raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in dosarul civil nr. 5762/2005 al Judecătoriei Timișoara. P. edificarea acestui gard, altfel decât in condițiile stabilite in mod irevocabil prin sentința civila nr. 3628/04.04. 2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara, parații si-au însușit în mod nelegal suprafața de 0,55 m constatata si cu ocazia punerii in executare a sentinței sus menționata.
Întrucât prin acest titlu executoriu a fost stabilita în mod irevocabil modalitatea sistării indiviziunii cu privire la terenul aparținând imobilelor, în suprafața totala de 940 mp precum si linia de hotare dintre cele doua proprietăți, nu se mai poate pune in discuție, in acest moment stabilirea unei alte linii de hotar decât cea stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca intrata in sfera puterii lucrului judecat.
Daca . O., a constatat ca exista diferente de suprafața de teren față de suprafețele existente in cartea funciara nu putea sa faca o alta linie de hotar decât cea stabilita deja in mod irevocabil. Modalitatea de rectificare a suprafețelor de teren atunci cand exista un plus sau un minus de suprafața fata de înscrierea din cartea funciara, este cu totul alta,.
Nu se poate legaliza, printr-o noua hotărâre judecătoreasca, o ilegalitate făcuta de parați, atunci cand au refuzat sa puna in executarea sentința civila nr.3628/2006 a Judecătoriei Timișoara in modalitatea indicata de aceasta hotărâre. Pe de alta parte, aceasta hotărâre irevocabila a stabilit "linia de hotar" dintre cele doua proprietăți si a îndreptățit pe numiții M. Lebăda si M. R. sa edifice gardul pe cheltuiala lor, însa aceasta edificare nu se putea realiza fara respectarea dispozițiilor obligatorii ale legii 50/1991.
Instanța de fond a depășit limitele cu care a fost investita, respectiv nu s-a mărginit a analiza: daca linia de hotar dintre proprietățile noastre astfel cum a fost stabilita irevocabil printr-o sentința judecătoreasca este sau nu respectata de către parați - daca gardul pe care au fost îndreptățiți să-l edifice, respecta aliniamentul prevăzut in titlul executoriu si daca a fost construit cu respectarea disp. Legii 50/1991.
Ceea ce era pertinent sa retina instanța de fond din concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza era doar faptul ca "parații nu au respectat linia de hotar "conform aliniamentului A-B stabilit prin sentința civila nr. 3628/04.04.2006" Faptul ca aceștia si-au făcut singuri o noua linie de hotar, indiferent de motivele lor (existenta unor suprafețe mai mari sau mai mici decât cele înscrise in cartea funciara), nu poate duce la concluzia respingerii ca neîntemeiata a cererii prin care s-a solicitat instanței sa-i oblige pe parați sa respecte o hotărâre judecătoreasca irevocabila.
Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate apelurile declarate de reclamanți și pârât, pe baza considerentelor de mai jos.
P. sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5762/18.04.2005 a fost stabilită linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților situat în Timișoara, . și imobilul proprietatea pârâților M. situat în Timișoara, .. Litigiul s-a purtat între aceleași părți ca și în prezenta cauză.
Pârâții M. R. și M. L. au edificat un gard care desparte cele două proprietăți fără a respecta linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5762/18.04.2005.
Această situație de fapt a fost reținută și de prima instanță.
P. ambele cereri de apel se invocă faptul că hotărârea apelată este nelegală întrucât la pronunțarea sa a fost încălcată puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3628/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5762/18.04.2005.
Tribunalul a apreciat că motivul de apel este întemeiat.
P. sentința menționată mai sus a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți. Această sentință a devenit irevocabilă și a intrat în puterea lucrului judecat. Într-un alt litigiu între aceleași părți nu mai poate fi pusă în discuție situația juridică stabilită de o hotărâre irevocabilă.
P. sentința apelată prima instanță practic a desființat sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 afirmând că raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării acesteia cuprinde o eroare cu privire la lățimea casei reclamanților.
Între cele două proprietăți în litigiu a fost stabilită o linie de hotar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar un eventual gard edificat de oricare dintre părți trebuie să respecte această linie de hotar.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 295 și 296 C. proc. civ. din 1865, instanța de apel a admis apelul și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de apelanții reclamanți, a obligat pârâții M. R. și M. L. să demoleze gardul ce desparte proprietățile situate în Timișoara . și 67A, construit cu nerespectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a obligat aceeași pârâți să plătească reclamanților suma de 1908 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, din care suma de 1608 lei reprezintă onorariu expert și suma de 300 lei reprezintă onorariu avocațial.
Tribunalul a respins capătul de cerere prin care se solicită ca în cazul admiterii acțiunii și a refuzului din partea pârâților de a demola gardul, reclamanții să fie autorizați să demoleze acest gard pe cheltuiala pârâților întrucât în acest stadiu procesual nu se poate constata un refuz din partea pârâților la demolarea gardului.
Această situație poate fi constatată doar în situația punerii în executare silită a titlului executoriu și în acest caz sunt aplicabile dispozițiile ce reglementează executarea silită a obligațiilor de a face, a conchis tribunalul.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții M. R. și M. L., solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T., iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor formulate de reclamanții S. A. și S. M. și pârâtul S. R., prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara și menținerii hotărârii primei instanțe.
În motivare, pârâții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c., arătând că soluția instanței de apel este contrară legii, respectiv dispozițiilor art. 44 din Constituție și art. 475, 480 din Codul civil de la 1864, întrucât gardul pe care instanța i-a obligat să îl demoleze este construit în mod legal, conform certificatului de urbanism și autorizației de construire.
Că, prin suprapunerea Planului de situație întocmit de ing. V. F. I., cuprins în Sentința civilă nr. 3628/2006 cu Planul de situație întocmit de expertul G. I. se observă că tot gardul pârâtului M. R. de la nr. 67 este situat pe propriul teren, situație care este rezultatul faptului că în planul vechi lățimea casei nr. 67A este de aproximativ 8 m iar în realitate este de 9,22 m, ceea ce conduce la concluzia că din anul 2006, când a fost efectuată prima expertiză, și până în anul 2010, când s-a efectuat cea de-a doua, intimații și-au adăugat la construcție.
Recurenții au mai arătat că instanța de apel a reținut în mod eronat că edificarea gardului dintre proprietatea lor și proprietatea intimaților S. A. și S. M. s-a realizat cu nerespectarea liniei de hotar stabilite prin sentința civilă nr. 3628/04.04.2006 a Judecătoriei Timișoara, neobservând că operează puterea lucrului judecat în baza Deciziei civile nr. 667/A/15.10.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, cât privește constatările acesteia în legătură cu situația, legalitatea, utilitatea și poziția construcției (gardului dintre cele două proprietăți), conform expertizei întocmite de expert P. I., prin care s-a constat că acest gard s-a executat conform proiectului nr. 48/2007, certificatului de urbanism nr. 682/12.02.2008, autorizației de construire nr. 809/01.04.2008 și procesului verbal de trasare din 17.08.2007, conform Sentinței civile nr. 3628/04.04.2006 a Judecătoriei Timișoara.
Totodată, recurenții au învederat că pârâții intimați S. A. și S. M. cu rea-credință, fără autorizație de construire au extins imobilul existent cu suprafața de 25 mp și un corp mobil de clădire spre fundalul parcelei cu suprafața de 60 mp, încercând să înfrângă puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 667/A/15.10.2012, prin care a fost admisă ieșirea din indiviziune și la gardul pe care ei l-au edificat, astfel că se impune casarea cu trimitere pentru a se administra probele necesare prin care să se lămurească dacă între gardul identificat de expertul P. I. și care a făcut obiectul ieșirii din indiviziune și gardul care desparte în prezent cele două proprietăți există identitate.
De asemenea, au susținut că, deși în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către expert C. O. se reține că pârâții au edificat gardul despărțitor fără a respecta linia de hotar stabilită prin raportul de expertiză ce a stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 3628/2006, trebuind să fie amplasat la o distanță de 1,2 m față de casa reclamanților și nu de 0,5 m, cum este amplasat în prezent, expertul a mai constatat însă că este edificat în interiorul parcelei pârâților, din măsurători rezultând că suprafața parcelei recurenților M. R. și M. L. este de 467 mp față de 470 mp, înscrisă în CF, rezultând un minus de 3 mp, iar . este de 504 mp, față de 470 mp, rezultând un plus de 34 mp.
În fine, au precizat că în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni expertul G. I. a arătat că există o eroare în expertiza întocmită de expertul V. F., cu privire la frontul casei reclamanților, acesta fiind stabilit la 8 m, când în realitate este de 9,21 m, ceea ce se explică prin construcțiile ilegale efectuate de intimați.
P. întâmpinare, reclamanții intimați S. A. și S. M. au solicitat respingerea recursului pârâților, arătând că aceștia cu rea-credință au eludat dispozițiile sentinței civile nr. 3628/04.04.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5762/2005, edificând un gard între proprietatea lor fără a respecta aliniamentul A-B din raportul de expertiză efectuat în dosarul anterior menționat și fără a deține autorizație, fiind amendați contravențional în baza procesului verbal nr. 120/416 din 03.09.2007, abuzul pârâților fiind constatat și de Inspectoratul Județean în construcții, care a emis procesul verbal de control nr._/02.10.2007.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 667/A/2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, reclamanții intimați au învederat că această hotărâre dispune sistarea stării de indiviziune cu privire la gardul de la stradă (și nu gardul despărțitor dintre imobile), conform expertizei întocmite de ing. P. I., ea netrasând o altă linie de hotar decât cea dispusă prin Sentința civilă nr. 3628/2006.
Examinând decizia atacată în limitele motivelor invocate și ale art. 304 pct. 9 C.p.c. și art. 1200-1202 din Codul civil de la 1864, Curtea apreciază că este întemeiat recursul pârâților, pentru argumentele ce succed.
Într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 677/A din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008 (rămasă irevocabilă), a fost admis apelul reclamanților M. L. și M. R. și s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată și s-a dispus ieșirea din indiviziune conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul P. I., reținându-se în considerentele acestei decizii că „(...) raportul de expertiză arată că fiecare dintre aceste imobile are branșament separat pentru apă și racord de canalizare, alimentarea fiecărui imobil cu curent electric se face prin branșament electric și contor separat, fiecare imobil are o porțiune din gardul de la stradă, iar după executarea gardului despărțitor dintre cele două imobile porțile pietonale și pentru acces auto au rămas în folosință exclusivă a imobilului reclamanților”.
În raportul de expertiză tehnică, care a stat la baza pronunțării de către Tribunalul T. a Deciziei civile nr. 667/A/15.10.2010, în dosarul nr._/325/2008, expertul P. I. a arătat la pagina 5 că „(...) apartamentul nr. 1 situat în partea stângă față de frontul stradal, aparținând imobilului din Timișoara ., s-a separat printr-un gard despărțitor din zidărie și beton de apartamentul nr. 2, situat în partea dreaptă a imobilului față de frontul stradal, cu nr. 67 A; gardul care separă cele două foste proprietăți s-a executat conform Proiectului nr. 48/2007, Certificatului de urbanism nr. 682/12.02.2008, Autorizației de construire nr. 809/01.04.2008 și Procesului verbal de trasare din 17.08.2007, conform Sentinței civile nr. 3628/04.04.2006, încheiate de executorul judecătoresc M. D., în prezența coproprietarilor imobilului.”
Or, față de cele de mai sus, Curtea constată că în speță operează puterea de lucru judecat în baza Deciziei civile nr. 667/A/15.10.2010 a Tribunalului T., în ceea ce privește stabilirea în teren a liniei de hotar dintre cele două proprietăți, putere de lucru judecat în virtutea căreia hotărârea irevocabilă mai sus menționată nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, astfel încât soluția instanței de apel este greșită.
Un argument în plus care confirmă că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că hotărârea dată în apel este greșită îl constituie concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de către expert C. O. C., potrivit căruia . și M. L. este de 467 mp față de suprafața de 470 mp înscrisă în cartea funciară, rezultând un minus de 3 mp, iar . este 504 mp față de suprafața de 470 mp înscrisă în cartea funciară, rezultând un plus de 34 mp.
Pe de altă parte, din expertiza topografică întocmită de expert G. I. rezultă că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este situat pe . R. și M. L., precum și faptul că există o eroare în expertiza întocmită de expertul V. F., cu privire la frontul casei reclamanților, fiind stabilit la 8 m, când în realitate este de 9,21 m, aspect confirmat și de expertul C. O. C., iar explicația acestei diferențe de front stradal, potrivit expertului G. I., constă în faptul că S. A. și S. M. au realizat lucrări de extindere a imobilului lor.
În virtutea tuturor acestor considerente, în baza art. 304 pct. 9 și 312 al. 1 C.p.c., Curtea va admite recursul pârâților M. R. și M. L. și va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelurile declarate de reclamanții S. A. și S. M. și pârâtul S. R. împotriva hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții M. R. și M. L. împotriva Deciziei civile nr. 824 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelurile declarate de reclamanții S. A., S. M. și pârâtul S. R. prin P. M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 5754 din 25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 03.06.2014
Tehnored. C.J.- 04.06.2014; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: I.- A. D.; L. D.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: D. Ș.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 70/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Hotărâre din 22-05-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
