Expropriere. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 492/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.492
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2497/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată H. M. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat P. R., pentru recurent și avocat G. A. M., pentru intimată.
În reprezentarea Ministerului Public, s-a prezentat doamna procuror M.-U. C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 14.05.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială.
Ambele părți arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, potrivit întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în parte a recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării daunelor solicitate.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrata la Tribunalul T. sub nr._ /23.11.2011 reclamanta H. M. - L. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța stabilirea despăgubirii pentru exproprierea a 2827 mp de teren având nr. cad_ înscris în CF nr._ T. V. si obligarea pârâtei la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire expropriere .
În motivare a arătat că în vederea realizării autostrăzii Lugoj - D. prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 15 din 21.09.2011 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii 198/2004, în vederea exproprierii unei suprafețe de 2827 mp teren, situată pe raza administrativă a comunei T. V. jud. T., hotărâre comunicată la data de 03.11.2011, s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 1342 lei echivalentul a unui preț de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren, rezultând o despăgubire de 1342 lei.
A precizat că înțelege să conteste valoarea stabilită prin expertiza efectuată de pârâtă respectiv de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren, valoare pe care a apreciat-o ca fiind mică .
Pentru parcelele învecinate s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 4 euro/mp .
Expertiza efectuată în cauză nu a ținut cont de următoarele criterii de stabilire a despăgubirilor.
Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere, sunt prevăzute în art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994, care nu au fost respectate, punându-se în discuție o problemă de încălcare a legii.
Suma oferită ca despăgubire prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea acestei suprafețe de teren, având în vedere că prețul real cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea administrativ teritorială la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor este de cca. 3,5 - 4 euro/mp .
Împrejurarea că reclamanta este supusă unei exproprieri echivalente cu o vânzare forțată - neavând intenția de a înstrăina acest teren, fiind cultivat în permanență și având un grad mare de fertilitate, precizând ca putea vinde produsele, întregindu-și astfel veniturile.
A arătat faptul că în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost trecut numele fostului proprietar și anume M. G. E. decedată la data de 27.08.1997, iar reclamanta este moștenitoare legală a acesteia.
Ținând cont de cele arătate mai sus, a solicitat întocmirea în cauză a unei expertize care să țină cont în stabilirea valorii terenului expropriat de criteriile, apreciind în acest sens că o valoare corectă ar fi de 3 euro/mp.
În drept a invocat art. 9 alin. 1 și 3 din Legea 198/2004, art. 21-27 din Legea 33/1994 cu modificările și completările ulterioare, art. 15 din Legea 198/2004.
P. întimpinare parata C. NAȚIONALĂ DE A. Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA în calitate de reprezentant al Statului R., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat respingerea contestației reclamantei H. M. L. ca neîntemeiată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat ca referitor la . calitatea de succesor aparent a lui M. G. E., întrucât . fost inclusă în masa bunurilor succesorale ale defunctei cu ocazia dezbaterii succesiunii.
În acest sens, a solicitat ca reclamanta să ceara eliberarea unui certificat suplimentar de moștenitor cu includerea parcelei expropriate în masa succesorală și să fie înscrisă ca proprietar tabular în CF asupra parcelelor dezlipite, provenite din ., pentru a-și legitima calitatea procesual activă, altminteri înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active, admiterea excepției și respingerea contestației ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Până la dovedirea calității de succesoarea a contestatoarei, a arătat că antecesoarei acesteia M. E. i s-a expropriat o parcelă stabilindu-se despăgubirile astfel s-a expropriat parcela_ de 2827 mp dezlipită din parcela_ iniția: înscrisă în CF_ T. V. .
P. Hotărârea nr. 15/21.09.2011 stabilindu-se despăgubirea de 1342 Ron conform Anexei 2 la HG 492/2011 poziția 930.
În continuare, a arătat ca exproprierea nu s-a facut în baza Legii nr. 198/2004 abrogata, ci s-a făcut având în vedere prevederile următoarelor acte normative; a) Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20 decembrie 2010 cu modificările și completările aduse de Legea nr. 90 din 6 iunie 2011; b) Hotărârea Guvernului nr. 53 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea, pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 1 februarie 2011; c) Hotărârea Guvernului nr. 492 din 11 mai 2011 pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.232/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica "Autostrada Lugoj - D." publicată în Monitorul Oficial nr. 412 din 14 iunie 2011;
De asemenea, s-a arătat ca în cadrul procedurii de expropriere s-au parcurs următoarele etape:
-14 iunie 2011 publicarea HG 492/2011
-24 iunie 2011 afișarea HG 492/2011 la sediul Primăriei T. V. (art.7, art.8, art. 11 alin.3, 4 din Lege)
-15 iulie 2011 emiterea de către expropriator a notificării (art.8 din Lege)
-21 iulie 2011 expedierea notificării prin poștă către expropriați (art.8 din Lege)
-16 august 2011 emiterea de către expropriator a Deciziei de expropriere nr. 1167/16.08.2011 (art.9din Lege)
-19 august 2011 afișarea Deciziei de expropriere nr. 1167/16.08.2011 la sediul Primăriei T. V.
-26 august 2011 emiterea de către expropriator a Deciziei de numire a comisiei nr. 1207/26.08.2011 (art.18 din Lege)
-30 august 2011 afișarea anunțului privind termenul de depunere a cererilor de despăgubire la sediul Primăriei T. V. (art.19 din Lege)
-6 septembrie 2011 publicarea în Ziarul "Renașterea Bănățeană" a anunțului prevăzut de art. 11 alin 5 din Lege
-12 septembrie 2011 începerea activității comisiei 19 septembrie 2011 întocmirea procesului verbal nr. 170 21 septembrie 2011 emiterea Hotărârii 170
-02 noiembrie 2011 expedierea Hotărârii și a procesului verbal către expropriat.
Despăgubirea contestată s-a stabilit printr-un raport de evaluare de către experții evaluatori atestați ANEVAR aleși de CNADNR SA înainte de publicarea HG 492/2011, raport ce a stat la baza HG 492/2011 în care . la poziția 930 în Anexa 2. După publicarea HG 492/2011 valorile din acest raport au fost menținute, despăgubirea stabilindu-se la aceste valori.
Acest raport a fost întocmit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și a ținut cont de valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzal proprietarului conform art. 26 din Legea 33/1994.
Contestatoarea a susținut că prețul real cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același: fel în UAT T. V. + despăgubiri ar fi de 3,5-4 EURO per metru pătrat. A avut îndoieli serioase cu privire la această valoare și a solicitat contestatorului să aducă dovezi în acest sens. Valoarea solicitată de contestatoare de 3 euro/mp nu reflectă în opinia lor valoarea imobilului + despăgubirile.
În final s-a arătat ca reclamanta a susținut că pentru parcelele învecinate s-a stabilit o despăgubire de 4 EURO/mp ceea ce nu este adevărat. După cum se poate observa din anexa 2 la HG 492/2011 pentru parcelele învecinate - pozițiile 926 și 932 arabil despăgubirea a fost aceeași de 0,47 RON / metru pătrat, unitară de altfel pentru întreg tronsonul de autostradă Lugoj-D..
P. sentința civilă nr.2497/24.10.2013, Tribunalul T. a admis acțiunea formulata de reclamanta H. M. - L. împotriva paratului S. R., având ca obiect acordarea de despăgubiri, sens în care:
A stabilit ca reclamanta este îndreptățita sa primească despăgubiri in cuantum de_ lei, pentru suprafața de 2827 mp expropriată din terenul înscris in CF_ T. V. cu nr. cad. Nou_.
A obligat paratul sa plătească reclamantei 4500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de experți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. Hotărârea 15/21.09.2011 a Companiei Naționale de A. și Drumuri Naționale din România SA s-a constatat exproprierea din proprietatea lui M. E. a suprafeței de 2827 mp din terenul de 8300 mp, înscris în CF_ T. V..
Terenul expropriat a primit nr. cad._.
Reclamanta este moștenitoarea proprietarei tabulare M. E..
P. aceiași hotărâre s-a stabilit valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la suma de 1342 mp.
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea 255/2010: „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.”
P. cererea introductivă reclamanta a contestat valoarea despăgubirilor.
P. expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că despăgubirile cuvenite reclamantei pentru suprafața de 2827 mp de teren expropriată sunt în cuantum de_ lei.
În consecință, tribunalul a admis acțiunea și a constatat că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum de_ lei.
În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei 4500 lei, reprezentând onorarii de experți.
Împotriva sentinței civile nr. 2497/24.10.2013, pronunțată de Tribunalul T., pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. a declarat recurs în termen legal la data de 14.04.2014, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii civile ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea recurată este neîntemeiată și nelegală, întrucât suma stabilită prin Anexa 2 a H.G. nr.192/2011 a fost una reală și conformă valorii de piață la momentul exproprierii, în timp ce expertiza dispusă în cauză nu respectă criteriile prevăzute strict și imperativ de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994. Sub acest aspect, se arată că în lumina textului de lege enunțat, atât instanța cât și comisia de experți trebuie să se raporteze la: prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, să localizeze suprafața, la data întocmirii raportului de expertiză, iar valorile de compensație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare, certe, exprimate în contracte și nicidecum de cele de afectare. De asemenea, pot fi luate în considerare doar prețurile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja firească, curentă, de prețuri la care se vând și se compară imobilele respective, iar acestea din urmă (imobilele) trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat. S-a mai subliniat că stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei, întrucât acest moment este situat în timp cât mai aproape de situația reală a pieței.
În raport de aceste considerente legale, pârâtul recurent a susținut că instanța de fond în mod greșit a omologat un raport de expertiză căci nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite de lege.
S-a criticat și stabilirea așa zisului prejudiciu pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, fără ca reclamanta să facă dovada intenției ferme de a achiziționa un teren în suprafața celui expropriat, ceea ce face ca prejudiciul indicat și solicitat să fie doar unul eventual și care nu îndreptățește la despăgubire.
Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2497/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul T., modificarea sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile.
P. întâmpinarea depusă în cauză la data de 14 mai 2014, intimata H. M. L., prin apărător ales avocat G. A. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe care a ținut cont de concluziile celor trei experți ce au stabilit o valoare de despăgubire de 1,38 Euro/metru pătrat, având în vedere în acest sens - chiar dacă doar prin răspunsul la obiecțiuni formulat de pârât - și un contract de vânzare/cumpărare încheiat în anul 2012. Sub acest aspect, se reține că deși pârâtul a formulat obiecțiuni, nu a înțeles să depună și alte contracte de vânzare-cumpărare, iar reprezentantul Parchetului a pus concluzii de admitere a acțiunii.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, prin recursul formulat, recurentul pârât invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarei prin expropriere.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În raportul de expertiză tehnică întocmit în fața instanței de fond de către experții judiciari M. I., B. - T. D. și B. M., pentru determinarea valorii de despăgubire a terenului arabil expropriat, aceștia s-au raportat la metoda capitalizării veniturilor ( fila 80 dosar fond), și nu au avut în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevăd în mod imperativ prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Sub acest aspect, trebuie subliniat că răspunsul la obiecțiuni formulat de pârât, deși se raportează la un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2012 pentru un lot de 11 parcele situate în U.A.T. T. V., nu este relevant sub aspect probator, întrucât, potrivit legii, criteriul ce trebuie avut în vedere, este: prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat, ceea ce presupune analizarea unor vânzări efective, ce pot fi comparabile, adică să prezinte elemente comune imobilelor supuse comparației.
Deoarece tribunalul nu a respectat criteriile prevăzute de lege pentru efectuarea expertizei tehnice conform art.26 din legea nr.33/1994, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală fără a cerceta fondul pretențiilor formulate de reclamantă, fiind necesară suplimentarea probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei, aceste situații fiind asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere.
Având în vedere toate considerentele de mai sus și deoarece este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui nou raport de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art. 312 alin. 1, 3 și 61 raportat la art. 305 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de pârât, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T..
În rejudecare, instanța va solicita experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererile de recurs.
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 299, 312 alin. 1,3 și 5 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtului, va casa sentința civilă și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare. Față de soluția dată, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 2497/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă recurată și dispune trimitere cauzei pentru rejudecare, în fond, la aceeași instanță, Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: M.G./10.06.2014
TEHNORED: A.B./11.06.2014/2 ex./SM
Instanța de fond: Tribunalul T.
Judecător: L. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 491/2014. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 470/2014. Curtea de... → |
|---|
