Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 39/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 39
Ședința publică din 21 martie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul K. A. G. M. împotriva sentinței civile nr. 2462/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. actiunea civila inregistrata la Judecatoria Timisoara sub nr._ /30.08.2011, reclamantul K. A. G. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, a solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta să dispună obligarea pârâtului la plata despagubirilor in sumă de 500.000 Euro, aferentă bunurilor mobile proprietatea defunctului său bunic, Arendt I. I., existente la acea dată, ce reprezenta aparatura si instalatiile aferente activitatii procesului de productie din localul Cofetaria Arendt, din . (Zona Iosefin), cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul arată că in anul 1928, la data de 01 octombrie, defunctul său bunic Arendt I. I., de meserie mester cofetar, a cumparat activitatea de cofetărie si patiserie, precum si toate aparatele si instalatiile necesare activitatii de cofetarie si patiserie, in baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/ 19.10.1928, incheiat la notarul public din Timisoara, de la numitul Kobelt M., de meserie cofetar, care a detinut in proprietate privată cofetaria “Mathias Kobelt “ din Iosefin, ..
Sustine reclamantul că defunctul său bunic, Arendt I. I., împreuna cu fiica sa, mama reclamantului, numita K. M. Tecla, s-au ocupat si au condus activitatea cofetariei, amândoi lucrând ca si cofetari; că Arendt I. I. a fost patronul cofetariei din data de 01.10.1928 si până la data de 30.07.1949 când a fost naționalizata cofetaria, iar mama sa, K. M. Tecla a fost calificata in această mesesie de catre tatăl ei si a primit diploma de cofetar cu scopul de a prelua activitatea de cofetarie la iesirea tatălui său la pensie, fiind menționată, in cartea de muncă, cofetară.
Precizează reclamantul că este unicul mostenitor al bunicului său, Arendt I. I..
Mai arată reclamantul că in urma căsătoriei bunicului său, Arendt I. I. cu E. Arendt, decedati in prezent, au rezultat doi copii: Arendt M. Tecla, mama sa, decedată la data de 26.12.2008 si Arendt R. I., decedat in data de 10.08.1947 din timpul războiului din Rusia, declarat mort in baza sentintei civile nr. 1456/09.04.1969 a Judecătoriei Timisoara, fără mostenitori.
Mentionează reclamantul că din căsătoria mamei sale Arendt M. Tecla cu K. G. au rezultat doi copii, K. R. A. Dezideriu, decedat la data de 08.02.2008, fără mostenitori si reclamantul K. A. G. M..
Se sustine in continuare de către reclamat că bunicul său, pe toată perioada cât a fost patron al cofetăriei “Mathias Kobelt“ din Iosefin, a dezvoltat si îmbunatatit in mod constant cofetaria, cumparând mereu ce era nou, atât in dotarea tehnică a atelierului, cât si a cofetariei, folosind cele mai performante masini, achizitionate din străinătate.
Subliniază reclamantul că in anul 1949, la data de 30 iulie, defunctul său bunic Arendt I. I. a fost anuntat verbal că in ziua următoare, in urma inventarului, toată aparatura necesară activitatii de cofetărie-patiserie, împreuna cu toate tacâmurile din argint si vesela maca “Rosenthal“ va fi sigilată si naționalizată; că in urma confiscarii bunurilor nici defunctul său bunic și nici succesorii acestuia nu a fost despăgubiți pentru bunurile confiscate.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 480-481 Cod Civil.
Față de actiunea reclamantului, pentru termenul de judecată din data de 16.02.2012 pârâtul Ministerul Finantelor Publice a formulat întâmpinare (filele 32-37) prin care a solicitat admiterea exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Timisoara in solutionarea cauzei si declinarea in favoarea Tribunalului Timis pentru competenta solutionare; anularea actiunii ca netimbrată, raportat la prevederile art. 20 din L 146/1997; admiterea exceptiei lipsei calitatii dereprezentant al Statului R. a Ministerului Finantelor Publice; admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R., calitate procesuala având doar unitatea detinatoare, potențial emitent al actului administrativ privind retrocedarea bunurilor mobile preluate abuziv; admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecată; iar pe fond, respingerea actiunii ca neîntemeiată, raportat la faptul că reclamantul nu a depus documente doveditoare din care sa rezulte bunurile imobile prin destinatie au fost preluate de S. R..
P. sentința civilă nr. 7181/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 23._, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în temeiul art. 2 lit. „b” Cod procedură civilă și raportat la valoarea declarată a imobilului revendicat, de 2.150.000 lei, în favoarea Tribunalul T..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la 02.04.2012, iar prin sentința civilă nr. 2462/02.10.2012, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, pentru despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în acțiunea civilă de față, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, reclamantului îi revine sarcina probei dreptului de proprietate, și aceasta în condițiile generale. În acest sens, reclamantul trebuia să dovedească faptul că a operat transmisiunea dreptului de proprietate de la bunicul său, ceea ce putea să aibă loc doar în condițiile transmisiunii succesorale legale.
În cazul acestei instituții, reclamantul putea să facă dovada aptă să ateste dreptul său de proprietate doar prin acceptarea succesiunii în mod succesiv, adică de la bunicul său, Arendt I. I., la mama sa, K. M. Tecla, și ulterior, de la aceasta din urmă către reclamant.
Deși a depus la dosar acte de stare civilă care atestă legăturile de rudenie, așa cum acestea au fost descrise în acțiune, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt suficiente pentru admiterea acțiunii.
Dacă este aplicabil dreptul comun, atunci acesta este acela care stabilește regula privind dovada dreptului succesorilor la bunurile preluate de la autorii lor.
În speță, dacă se prezumă că până la instaurarea regimului democratic în România la începutul anului 1990 reclamantul și mama sa nu aveau interes și nici posibilitatea practică să efectueze un act de acceptare a succesiunii, fiind evident că nu ar fi putut obține bunurile revendicate în prezenta cauză, imposibilitatea de exercitare a dreptului de opțiune succesorală a fost înlăturată ulterior. Astfel, tribunalul a apreciat că reclamantul ar fi trebuit să prezinte dovada faptului că mama sa a acceptat succesiunea de pe urma bunicului în termen de 6 luni de la data de 01.01.1990, apoi dovada faptului că el a acceptat moștenirea de pe urma mamei sale, în termen de 6 luni de la data decesului, 27.12.2008. În acest sens, sunt dispozițiile art. 700 C.civ.
Cum cerințele enunțate supra nu au fost îndeplinite de reclamant, a rezultat că nu mai era necesară administrarea vreunei probe pentru stabilirea bunurilor deținute efectiv și a valorii acestora.
P. urmare, în baza art. 480 C.civ., tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul T., reclamantul K. A. G. M. a declarat apel în termen legal la 06.11.2012, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a hotărârii atacate și rejudecând cauza prin administrarea probatoriului solicitat, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamantul susține că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică prin modalitatea în care a fost soluționată cauza, fără ca instanța să-și exercite rolul activ și cu nesocotirea practicii instanțelor în acțiunile reparatorii ale prejudiciului suferit ca urmare a acțiunilor fostului regim asupra patrimoniului persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.
Reclamantul susține că, prin însăși faptul demersului său rezultă că este acceptant al succesiunii, iar prin ceea ce a întreprins până în prezent în ceea ce privește bunurile familiei, rezultă că este acceptant tacit al succesiunii și că are calitate procesuală.
Totodată, aceasta arată că instanța de fond nu a apreciat corect și legal obiectul acțiunii și finalitatea urmărită, cauza demersului său judiciar, care reprezintă o acțiune în revendicare cu caracter reparatoriu, asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin deciziile de speță și prin decizii în interesul legii, admițând posibilitatea recurgerii la dreptul comun în astfel de spețe, chiar dacă există legi speciale reparatorii, în cazul în care nu au fost uzate căile legale speciale.
A afirma că familia sa ar fi trebuit să întocmească formele de succesiune pentru aceste bunuri imediat după 22.12.1989, adică la începutul anului 1990, când nici nu exista un cadru legislativ adecvat, un astfel de raționament ar paraliza orice demers de acțiuni reparatorii, atât cele prevăzute de Legea nr. 10/2010, cât și de Legea nr. 221/2009, ori alte legi reparatorii (deportările din Basarabia, Ținutul Herței etc.).
Sub acest aspect, arată că i-au fost respinse toate probele testimoniale solicitate, prin care intenționa să dovedească inclusiv calitatea sa procesuală activă și acceptarea succesiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
P. întâmpinarea depusă în cauză la data de 10.01.2013, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile nr. 2462/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T., prin care s-a respins acțiunea reclamantului.
Pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, de reprezentant al Statului R., a Ministerului Finanțelor Publice, în acest sens, subliniind că în speță, calitate procesuală pasivă are doar unitatea deținătoare, singura îndrituită, potrivit legii, să se pronunțe asupra cererii de retrocedare a bunului preluat abuziv.
S-a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii civile formulate de reclamant, iar pe fond, netemeinicia cererii, raportat la faptul că reclamantul nu a depus documente doveditoare din care să rezulte că bunurile imobile prin destinație, au fost preluate de S. R..
La termenul de judecată din 21.02.2013, apărătorul ales al reclamantului, avocat I. B., a depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 59/13.11.2012 privind dovada calității sale de succesor al defunctei mame, K. M.- Tecla, decedată la 26.12.2008, și, față de argumentele instanței de fond privind nedovedirea acceptării succesiuni de la autorul comun Arendt I. I., bunicul matern, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, pentru a depune la dosar dovada acceptării de către mama sa, K. M.-Tecla, a succesiunii după tată.
Reclamantul nu s-a mai prezentat în instanță pentru a depune certificatul de moștenitor.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul K. A. G. M. a investit instanța de fond cu o acțiune civilă în revendicare, întemeiată pe dispoziții de drept comun, respectiv art. 480-481 Cod civil, solicitând obligarea Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor în sumă de 500.000 euro, aferentă bunurilor mobile proprietatea bunicului său, Arendt I. I., existente în anul 1948 (anul naționalizării ) în localul Cofetăria Arendt din Zona Iosefin, și care reprezentau aparatura și instalațiile aferente activității procesului de producție.
Față de temeiul de drept invocat – art. 480 și următoarele cod civil – respectiv dreptul comun în materia revendicării, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că sunt aplicabile regulile acestuia, privind dovada dreptului succesorilor la bunurile preluate de la autorii lor.
Susținerile reclamantului privind greșita aplicarea legii, sub acest aspect, raportat la finalitatea urmărită, de recuperare a bunurilor ce au aparținut autorilor săi, preluate abuziv de stat, sunt neîntemeiate.
Este adevărat că reclamantul a avut la dispoziție legile speciale reparatorii, însă, în prezenta acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, sunt aplicabile regulile de drept comun, context în care, acestuia îi revine sarcina dovedirii calității sale de moștenitor legal al autorilor: mama K. M.-Tecla și respectiv bunicul matern, Arendt I. I..
În raport cu aceste considerente, Curtea constată că în mod legal s-a respins acțiunea civilă de față, pentru nedovedirea calității procesuale active a reclamantului, excepție ce primează în raport cu toate celelalte excepții invocate în apărare de pârât.
În consecință, apelul declarat de reclamant va fi respins, conform art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul K. A. G. M. împotriva sentinței civile nr. 2462/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
D. B.
Red.MG/24.03.2013
Tehnored. DB/29.03.2013
Ex.2
Instanța de fond: Tribunalul T.: jud. A. C.
Se comunică:
- reclamant apelant K. A. G. M. - la av. I. B., Timișorara, . nr. 2, .
- pârât intimat: S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T. – Timișoara, .. 9B, jud. T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 12-03-2013,... → |
|---|
