Uzucapiune. Decizia nr. 183/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 183/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 183
Ședința publică din 5 mai 2015
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienta . Timișoara împotriva încheierii pronunțată la data de 04.02.2015 de Tribunalul T. în dosar nr._ 13, în contradictoriu cu intimații S. de C. C. F. C. și W. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. Hînciu C. C. pentru intervenienta ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimata S. de C. C. F. C. a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 03.04.2015, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentului recurs, ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, se constată că intervenienta . a depus în original, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor instanței, precum și concluzii scrise prin care solicită admiterea recursului formulat și admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară formulată, pentru a se putea soluționa definitiv apelul declarat.
La solicitarea instanței de recurs, reprezentanta recurentei învederează că partea pe care o reprezintă nu emite pretenții cu privire la vreun drept asupra imobilului în discuție, că nu a urmărit dobândirea vreunui drept propriu cu privire la acesta, iar, prin cererea formulată, nu a urmărit uzucaparea imobilului în litigiu, pe care îl deține în baza unui contract de închiriere, deoarece folosește bunul în baza unui drept de folosință ce decurge tocmai din acest contract, sens în care precizează că nu se poate califica acea cerere decât ca o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului, astfel cum rezultă și din precizarea de la fila 7.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, arătând că instanța de fond a interpretat greșit cererea formulată de aceasta, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, se prezintă av. P. L. în reprezentarea intimatei S. de C. C. F. C., care pune concluzii de respingere a recursului, susținând că recurenta a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, urmărind propriul interes, de a deține acel spațiu în mod nelegal.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 353/27.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ 13, Judecătoria D. a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată de către reclamanta S. de C. C. F. C. în contradictoriu cu pârâtul W. M. prin curator special avocat O. S., a constatat că reclamanta S. de C. C. F. C. a dobândit, prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului intabulat în CF_ Giera, compus din teren în suprafață de 816 mp și casa cu nr. 203 și asupra imobilului intabulat în CF nr._ Giera, compus teren în din suprafață de 816 mp; a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului W. M. asupra imobilului intabulat în CF_ Giera și asupra imobilului intabulat în CF nr._ Giera, cu componența arătată, concomitent cu intabularea dreptului de proprietate al reclamantei S. de C. C. F. C., cu titlu de drept dobândit prin uzucapiune.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul W. M., prin curator special, solicitând anularea sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, întrucât pârâtul indicat de reclamantă nu există și nici nu este proprietarul tabular al imobilului în litigiu, nefiind îndeplinite cerințele uzucapiunii, cât timp imobilul este ocupat de altcineva.
În drept, art. 466 și următoarele Cod proc.civ.
În calea de atac a apelului, s-a depus la dosar, cerere de intervenție voluntară formulată de . Giera, prin care s-a cerut să se constate că starea imobilului care rezultă din cartea funciară depusă de reclamantă este numai aparentă, nu este starea reală (filele 6-7 dosar).
În cuprinsul cererii de intervenție, se reiau pretențiile reclamantei din acțiunea introductivă și se menționează expres că această cerere este una de intervenție accesorie în interesul pârâtului proprietar tabular, solicitând admiterea apelului declarat, anularea sentinței și trimiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria D..
În motivare, s-a arătat că, în realitate, astfel cum se poate observa din cuprinsul cărții funciare nr. 148 Giera din 18.04.1994 emis de Notarul de Stat Local D., proprietarul tabular al imobilului susmenționat este W. N. junior, nicidecum W. M..
Având în vedere acest aspect, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, deoarece pârâtul indicat de reclamantă nici nu există, mai mult potrivit extrasului de C.F. anexat, acesta nici nu este proprietarul tabular.
Acest aspect ar fi trebuit să fie coroborat cu procesul verbal nr. 198 din 10.12.1945 al Comunei Giera, act din care rezultă persoanele care au fost expropriate, respectiv Vogh N. și soția, nicidecum W. M..
Consideră că judecata din prima instanță nu s-a făcut corect, deoarece nu s-au verificat puținele acte depuse la dosar, apreciază că, prin admiterea cererii de intervenție accesorie, în interesul pârâtului, proprietar tabular, și trimiterea cauzei spre rejudecare, s-ar îndeplini rolul instanței de recurs, acela de a proteja cetățeanul.
Solicită să se observe că, prin chemarea în judecată a lui W. M., cu domiciliu la o adresă neconfirmată de serviciul de evidență informatizată, nu s-a încercat decât îmbrăcarea cu forme legale a unei lipsiri de proprietate.
Mai mult, condițiile uzucapiunii enunțate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu sunt îndeplinite, atâta timp cât la imobilul sus menționat funcționează și scriptic și faptic punctul de lucru al societății lor comerciale, respectiv magazinul mixt ..
Din toate afirmațiile și înscrisurile depuse și care i-au fost comunicate, se observă numai o tendință de inducere în eroare, de încercare de a face ca un bun imobil să treacă din proprietatea unei persoane în proprietatea alteia, prin deposedarea proprietarului, chiar și a celui care folosește cu bună-credință imobilul în cauză, chiar uzând de înscrisuri nereale.
În drept, art. 61-67 Cod proc.civ, art. 194 și următoarele, art. 453 Cod proc.civ.
Reclamanta S. de C. C. F. C. a depus la dosar note de ședință, pentru termenul de judecată din 04.02.2015, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de intervenție, pe care a considerat-o a fi una în interes propriu față de motivele invocate și apărările de fond ale acesteia, astfel că, potrivit art. 62 alin. 2 Cod proc.civ., putea fi formulată numai în fața primei instanțe (art. 117-119 Cod proc.civ.)
Prin încheierea de ședință din 04.02.2015, Tribunalul T. a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în nume propriu, formulată de ., față de faptul că reprezentantul intimatei s-a opus la formularea acestei cereri direct în apel, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 3 Cod proc.civ. (fila 132 dosar). În temeiul art. 413 Cod proc.civ., a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea căii de atac formulate oral de . împotriva acestei încheieri.
Prin cererea de recurs formulată în scris de intervenienta ., s-a solicitat modificarea încheierii și admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară formulată.
În motivare, a arătat că instanța a fost în eroare cu privire la natura cererii de intervenție formulată, care nu este în interesul propriu al societății, ci în interesul pârâtului W., pârât care a fost prejudiciat prin sentința pronunțată de Judecătoria D..
Solicită să se observe faptul că nu putea invoca un interes propriu, în condițiile în care imobilul pe care îl folosește și în prezent este folosit cu titlu de chiriaș. Însă, folosința spațiului de către recurentă indică în mod clar faptul că reclamanta nu a folosit spațiul astfel cum susține și cum prevede legislația (fapt fără echivoc care sprijină apărarea pârâtului) în vederea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă de 30 de ani, în baza art. 1890 vechiul Cod civil.
Ca atare, conchide că în mod categoric cererea de intervenție formulată de către ., nu poate fi privită ca fiind cerere de intervenție în interes propriu.
Intimata S. de C. C. F. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentului recurs, ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, în fapt, prin recursul declarat de recurenta . se dorește doar tergiversarea soluționării definitive a apelului care face obiectul dosarului nr._ 13 al Tribunalului T..
În mod corect, Tribunalul T. a calificat cererea recurentei . ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, și nu o cerere de intervenție voluntară, așa cum a fost intitulată, întrucât apărările din aceasta, precum și actele atașate acesteia sunt de natura unei cereri de intervenție proprie.
Mai mult decât atât, deși aceasta susține că este chiriaș și folosește spațiul în discuție, contractul de închiriere nu emană de la intimatul W. M., care este proprietarul tabular, ci este încheiat cu Primăria Comunei Giera, care nu este proprietar tabular și nici nu deține sub nicio formă spațiul în discuție, acesta neaflându-se în inventarul patrimoniului acesteia.
Se contestă afirmațiile recurentei cu privire la posesia imobilului în litigiu, precum și modul de funcționare al acesteia.
Consideră că, în mod temeinic și legal, Tribunalul T., prin încheierea de ședință din data de 04.02.2015, pronunțată în dos. nr._ 13, a recalificat cererea recurentei ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, și drept urmare a respins-o, ca fiind inadmisibilă.
Raportat la acest aspect de inadmisibilitate, învederează faptul că recurenta . putea lua cunoștință de acțiunea sa încă din fața primei instanțe, dacă ar fi folosit acest spațiu, întrucât s-au efectuat acte de citare a intimatului W. M. prin afișare la ușa imobilului, la instanța de judecată, cât și prin publicitate, aspecte dovedite cu acte aflate la dosarul instanței de fond; drept urmare respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de intervenție în interes propriu este temeinică și legală.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 Cod proc.civ.
La solicitarea instanței de recurs, reprezentanta recurentei a arătat că, prin cererea de intervenție depusă la dosarul Tribunalului T., nu a urmărit dobândirea vreunui drept propriu cu privire la imobilul în litigiu, nefiind îndeplinite cerințele legale pentru a uzucapa dânsa imobilul, pe care îl deține în baza unui contract de închiriere.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în termen legal, potrivit dispozițiilor art. 487 și 489 Cod proc.civ., față de actele și lucrările dosarului, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 61 Cod proc.civ., oricine are interes poate interveni într-un proces ce se judecă, intervenția fiind principală dacă intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, și este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Față de aceste prevederi legale, curtea constată că, pentru calificarea corectă a unei cereri de intervenție voluntare, ca fiind principală sau accesorie, trebuie decelată intenția persoanei care intervine în proces. Dacă dorește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, intervenția este principală.
În speță, din cuprinsul cererii de intervenție voluntară, aflată la filele 6-7 dosar tribunal, rezultă că tehnica de redactare este ambiguă. Intervenienta arată că formulează „cerere de intervenție voluntară în acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ 13 al acestei instanțe, prin care reclamanta S. de C. C. F. C. a chemat în judecată pe pârâtul W. M. (care nu este proprietarul tabular), cerând ca prin sentința ce veți pronunța să constatați dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă de 30 de ani, în baza art. 1890 vechiul Cod civil, a terenurilor înscrise în C.F. nr._ Giera (C.F. vechi nr. 148 Giera) cu nr. top. 1325/280 și în C.F. nr._ Giera (C.F. vechi nr. 148 Giera) cu nr. top. 1326/281-282 și clădirea construită pe acestea cu nr. 203 din Giera, având ca proprietar pe numitul W. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în localitatea Giera, nr. 203, jud. T., - să dispuneți radierea dreptului de proprietate din cartea funciară a numitului W. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în localitatea Giera, nr. 203, jud. T. și să dispuneți înscrierea dreptului de proprietate al subscrisei uzucapat.
Vă solicit ca prin hotărârea ce o veți pronunța, să constatați faptul că starea imobilului care rezultă din cartea funciară depusă de reclamantă este numai aparentă, nu este starea reală, ca atare, să dispuneți admiterea în principiu a cererii noastre de intervenție, precum și apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 353/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria D., solicitându-vă ca prin decizia ce veți pronunța să dispuneți anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond”.
Ulterior, însă, arată expres că solicită admiterea cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtului, proprietar tabular.
Chiar dacă modalitatea de reluare integrală a petitelor formulate de reclamantă în acțiunea introductivă este aptă să producă unele confuzii cu privire la scopul urmărit de intervenientă, instanța, în baza rolului său activ consacrat de art. 22 Cod proc.civ., avea obligația de a cere intervenientei, să clarifice conținutul cererii, respectiv dacă intervenția formulată este principală sau accesorie, lucru pe care nu l-a făcut.
Din cuprinsul încheierii atacate, nu rezultă că s-ar fi pus în discuția părților calificarea juridică a cererii de intervenție, în condițiile art. 22 alin. 4 Cod proc.civ., astfel că, atâta timp cât intervenienta a arătat expres că formulează o cerere de intervenție accesorie, iar în cuprinsul acesteia nu există formulate petite prin care să tindă la dobândirea pentru sine a obiectului dedus judecății, față de prevederile alin. 5 din art. 22 Cod proc.civ., curtea constată că, în mod eronat tribunalul s-a considerat investit cu soluționarea unei cereri de intervenție principală, fiind deci, eronată și respingerea acesteia, ca inadmisibilă în apel, motivată de opoziția expresă a reclamantei.
De altfel, jurisprudența și doctrina juridică sunt constante în sensul că, cererea de intervenție prin care un pretins chiriaș tinde să sprijine apărările pârâtului într-un proces privind proprietatea imobilului, trebuie calificată ca cerere de intervenție accesorie.
Reclamanta este în eroare cu privire la acest aspect, neputând fi reținută poziția sa, că se urmărește protejarea dreptului propriu al intervenientei de a folosi imobilul, atâta timp cât în proces este în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului cu privire la care intervenienta nu formulează pretenții proprii.
În speță, concluzia ce se impune este că s-a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în favoarea pârâtului, nu o intervenție voluntară principală, în acest sens fiind poziția constantă exprimată în cuprinsul cererilor formulate de ., cerere ce nu a fost analizată de tribunal, sub aspectul admisibilității acesteia în principiu, lucru ce nu poate fi făcut direct în calea de atac a recursului de față, în raport de dispozițiile art. 498 alin. 2 Cod proc.civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, coroborate cu prevederile art. 498 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de intervenienta . Timișoara împotriva încheierii pronunțată la data de 04.02.2015 de Tribunalul T. în dosar nr._ 13, în contradictoriu cu intimații S. de C. C. F. C. și W. M., va casa încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea soluționării cererii de intervenție accesorie, sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.
Față de soluția dată în cauză și de prevederile art. 453 Cod proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, recurentei, ca nesolicitate, iar intimaților ca necuvenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenienta . Timișoara împotriva încheierii pronunțată la data de 04.02.2015 de Tribunalul T. în dosar nr._ 13, în contradictoriu cu intimații S. de C. C. F. C. și W. M..
Casează încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea soluționării cererii de intervenție accesorie.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./06.05.2015
Tehnored L.P./07.05.2015
Ex.2
Primă instanță: jud. A. P. M. – Judecătoria D.
Instanța de apel: jud. I. A. D. și L. D. – Tribunalul T.
| ← Expropriere. Decizia nr. 59/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Evacuare. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
