Anulare act. Decizia nr. 68/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 68/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 68
Ședința publică din 22.04.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții M. TIMIȘOARA prin P. și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 2566/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta G. M. și pârâtul P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâți c.j. A. B., pentru reclamantă av. B. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta pârâților depune la dosar delegația sa de reprezentare.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată; depune chitanță onorariu. De asemenea, solicită în subsidiar modificarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii subsidiarelor 2 sau 3.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. sentința civilă nr.2566/28 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dos.nr._ a fost admisă contestația formulată de reclamanta G. M. împotriva Dispoziției nr. 1773/26.11.2013 emisă de pârâtul P. Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin P..
În consecință, a fost anulată în parte Dispoziția nr. 1773/26.11.2013, respectiv art. 1 și 2 și s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 975/8290 mp înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_/1/1/1 și a terenului în suprafață de 2381/_ mp înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_, conform expertizei întocmite în dosarul administrativ nr. 333 de ..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 25.02.2014, reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin P., a contestat Dispoziția nr. 1773/26.11.2013 emisă de P. Municipiului Timișoara la data de 26.11.2013 și comunicata la data de 27.01.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a dispoziției, în sensul anularii art. 1 și art. 2 din act și, pe cale de consecință, să se dispună:
a) în principal, restituirea în natura a terenului în suprafața de 975/8290 mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1/1/1 și a terenului în suprafață de 2381/_ mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._, conform expertizei efectuate de ..
b) în subsidiar, restituirea în natură a terenului în suprafața de 806/8290 mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1/1/1 și a terenului în suprafață de 2055/_ mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._,
c) în cazul respingerii cererilor anterioare, obligarea pârâților la emiterea unei noi dispoziții prin care sa-i fie restituite terenurile revendicate în modalitatea mai sus arătata, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, a arătat că prin Notificările nr. 1057/30.10.2001, nr. 1058/30.10.2001 și nr. 144/01.06.2001, transmise pârâților prin executori judecătorești, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari J. N., J. S., Gutina R. și Gutina Iconie, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2055 mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._, a terenului în suprafață de 2046 mp înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._ și a terenului în suprafață de 806 metri pătrați înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top_.
În dovedire, a depus la dosarul administrativ dovezi de expropriere, acte de stare civila, certificate de moștenitor și o expertiză tehnică topografică efectuată de PFA C. D., din care a rezultat că pot să-i fie restituite în natură suprafețele de teren solicitate prin notificările mai sus menționate.
În baza documentelor depuse la dosarul administrativ, pârâții au reținut că fac dovada calității de persoană îndreptățită și dreptului de proprietate invocat, în conformitate cu prevederile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, însă nu au fost de acord cu expertiza depusă și au solicitat efectuarea unei expertize care să conțină și situația rețelelor subterane.
Aceasta nouă expertiză a fost efectuata de către .., fiind admisă de pârâții care, prin adresa Serviciului B.D.U. din data de 13.12.2012, au stabilit că se pot restitui în natură următoarele suprafețe de teren: 975 mp, 1485 mp și 2381 mp.
În baza documentelor depuse la dosarul administrativ, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a propus prin Referatul din 04.02.2013 restituirea în natură a suprafețelor de teren de 975 mp și 2381 mp, sub condiția rambursării sumei primite ca despăgubire pentru unele suprafețe de teren.
Cu toate că a îndeplinit această condiție, achitând suma de 5.135 lei, pârâții au ignorat referatul menționat și au diminuat parcelele restituite la suprafețele de 806/975 mp și 2055/2381 mp, limitându-le, astfel, la solicitările exprimate în notificările depuse.
Contestatoarea consideră că dispoziția atacată este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
P. notificările depuse, a solicitat suprafețe de teren determinate din parcele mai mari înscrise în cărți funciare distincte, cu numere topografice distincte, în conformitate cu expertiza topografică efectuată anterior depunerii notificărilor.
Expertiza topografica depusă nu a fost acceptată de pârâți și, în această situație, este evident ca solicitările au avut doar caracter orientativ în ceea ce privește suprafețele indicate.
P. noua expertiză efectuată la solicitarea pârâților de către .. s-au stabilit suprafețe mai mari care pot fi restituite în natură, iar Serviciul B.D.U. și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 au fost de acord cu restituirea acestor suprafețe.
Nu există în Legea nr.10/2001 și în normele de aplicare o dispoziție prin care întinderea dreptului persoanei îndreptățite, stabilit în mod legal pe cale administrativă, sa fie limitată la estimările personale indicate prin cererile introductive.
Cu privire la subsidiarul acțiunii, contestatoarea a arătat că și în situația în care pârâții ar fi fost îndreptățiți să limiteze suprafețele restituite la solicitările formulate prin notificările depuse, parcelele de 806 mp și 2055 mp trebuiau raportate la parcelele din care urmau sa fie dezmembrate, respectiv . 8290 mp înscrisă în CF nr._ Timișoara, nr. top_/1/1/1 și ._ mp înscrisă în CF nr._ Timișoara, nr. top._ și nu la alte parcele (806/975 și 2055/2381 –art. 1 din dispoziție) care, la rândul lor, ar fi urmat sa fie dezmembrate dacă s-ar fi avut în vedere expertiza efectuată de ..
Așa cum a fost emisă, dispoziția atacata nu produce efecte în ceea ce privește suprafețele de teren restituite, nu poate fi înscrisă în CF, iar punerea în posesie nu poate avea loc, întrucât alin. 2 din art. 1 al dispoziției prevede expres că această operațiune se va face după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În drept, contestația a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013.
Pârâtul P. Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, netemeinică și nelegală, considerând ca fiind lipsite de temei aspectele invocate în dovedirea nelegalității actului administrativ contestat întrucât, așa cum rezultă chiar din acțiunea introductivă, aceste aspecte se referă la modul în care au fost întocmite expertizele tehnice depuse la dosarul administrativ și la cuprinsul notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamantă, neconcordanțele apărute între cele doua expertize depuse la dosar neputând fi invocate ca motive de nelegalitate a dispoziției contestate.
De asemenea, a arătat pârâtul, sunt nefondate susținerile reclamantei potrivit cărora un motiv de nelegalitate al actului administrativ contestat ar fi lipsa din cuprinsul Legii nr. 10/2001 și a normelor de aplicare a unei dispoziții prin care întinderea dreptului persoanei îndreptățite, stabilit legal pe cale administrativă, să fie limitat la estimările personale din cadrul cererii introductive deoarece, conform prevederilor legale în materie, entitatea investită cu soluționarea notificării este ținută să se pronunțe strict în baza elementelor de identificare indicate de către solicitanți în cadrul notificării.
Potrivit art.22 alin.(2) din Legea nr. 10/2001 "Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia". Or, reclamanta notificatoare a solicitat prin notificările nr.1057/ 30.10.2001 și nr. 144/01.06.2001 restituirea în natură a suprafețelor de teren de 2055 mp și 806 mp, aceste suprafețe fiindu-i restituite în natură reclamantei în baza Dispoziției nr.1773/26.11.2013.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, în dosarele administrative cu nr. 333 și 1489, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2055 mp înscris în CF nr._ nr. top_ și a terenului în suprafață de 806 mp înscris în CF nr._ nr. top_, ambele imobile fiind situate în Timișoara, Calea Buziașului nr. 28.
Suprafețele menționate fac parte dintr-un teren ce a aparținut autorilor J. N. și J. S., iar la notificări a fost atașat și plan cu terenul revendicat, întocmit de expert G. P..
În dosarul administrativ a fost efectuată la inițiativa pârâtului P. Municipiului Timișoara o nouă expertiză de către ., aceasta relevând faptul că suprafețele posibile a fi restituie din punct de vedere tehnic sunt mai extinse, respectiv de 975 în loc de 806 și de 2381 în loc de 2046.
P. Dispoziția nr. 1773/26.11.2013, pârâtul P. Municipiului Timișoara a dispus restituirea suprafeței de 806/975 mp din parcela nr. top_/1/1/1/2 și suprafața de 2055/2381 mp din parcela nr. top_/2.
Apărarea avansată de pârât prin intermediul întâmpinării a fost în sensul că entitatea învestită cu soluționarea notificării s-a pronunțat în limitele investirii de către reclamantă prin notificările formulate, neputându-se restitui mai mult decât s-a cerut.
Tribunalul a înlăturat acest argument motivat de faptul că este evidentă intenția reclamantei de a revendica imobilul ce a aparținut autorilor și a fost preluat de statul român în baza Decretului nr. 223/1974, din moment ce a făcut referire la cotele de ½ ale acestora din terenul deținut în proprietate. Pe de altă parte, în dosarul administrativ se află depusă o cerere datată 05.03.2003 (fila 74) prin care reclamanta explică obiectul notificării. O astfel de precizare nu este interzisă de dispozițiile Legii nr.10/2001, iar reclamanta a solicitat inițial doar suprafețele acordate prin dispoziția contestată pentru că ele au reieșit din expertiza extrajudiciară efectuată anterior depunerii notificărilor.
Cum ulterior s-a efectuat în dosarul administrativ o altă expertiză, tribunalul a apreciat că nu există impedimente în folosirea concluziilor acesteia, reclamanta fiind așadar îndreptățită la restituirea în natură a suprafețelor în cotă de 975/8290 mp înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_/1/1/1 și în cotă de 2381/_ mp înscris în CF nr._ Timișoara nr. top_.
P. urmare, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a dispus conform celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. al Municipiului Timișoara care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii contestației.
În motivare au invocat greșita interpretare a disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001, în mod greșit reținând instanța că intenția reclamantei de a revendica întregul imobil a fost evidentă și că prin cererea din 05.03.2003 acesta nu a făcut decât să explice obiectul notificării, câtă vreme precizarea a fost depusă cu depășirea datei de 14.02.2002 (data până la care putea fi depuse notificările în baza Legii nr. 10/2001) și cu nerespectarea condițiilor de formă cerute de art. 22 alin. 2 din lege.
Au invocat că prin dispoziția emisă s-a răspuns cererilor formulate în termen legal și cu respectarea condițiilor de formă la notificările cu nr. 1057/30.10.2001 și nr. 144/01.06.2001 prin care se solicitase restituirea în natură a suprafețelor de teren de 2055mp și, respectiv, de 806 mp și că reclamanta nu poate invoca în favoarea sa neconcordanțele dintre expertizele depuse la dosar.
În drept, au invocat disp. art. 466-481 C. pr. civ.
Pe cale de întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 479 alin. 1 C. pr. civ., față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Corespunde realității că potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data depunerii la dosarul administrativ a precizărilor din 05.03.2003 de către reclamanta notificatoare „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”(alin.1) (termenul împlinindu-se la 14.02.2002), iar „Notificarea va cuprinde … elementele de identificare a bunului imobil solicitat…”(alin.2).
Se observă însă că, în contra susținerilor apelanților, prin înscrisul de la f. 74 din dosarul primei instanțe, notificatoarea nu a modificat obiectul notificării sub aspectul întinderii dreptului solicitat spre restituire în baza Legii nr. 10/2001, ci, cum în mod corect a reținut tribunalul, a lămurit conținutul notificărilor, făcând referire la aceleași cote de 1/2 de drept la care s-a referit în cuprinsul notificărilor și la aceleași evidențe de carte funciară.
Pârâții apelanți nu au contestat faptul că la dosarul administrativ a fost depus un atare înscris și nici conținutul acestuia, ci calificarea dată acestuia de către instanță.
După cum s-a arătat, prin acest înscris, persoanele notificatoare nu au făcut decât să precizeze obiectul material solicitat, o atare precizare fiind permisă de lege care, în art. 25 alin. 2 prevede că „Persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.”
Or, în cauză, neînsușirea de către pârât a expertizei efectuate anterior depunerii notificărilor la inițiativa notificatorilor și solicitarea de efectuare a unei noi expertize în faza administrativă a soluționării cererii formulate în temeiul Legii nr.10/2001 exprimă tocmai necesitatea lămuririi pe deplin a pretențiilor persoanelor îndreptățite la restituire.
În consecință, sunt nefondate susținerile apelanților referitoare la nerespectarea de înscrisul menționat a disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001 referitoare la conținutul notificării și la depunerea acesteia prin executorul judecătoresc.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge apelul declarat de pârâții M. TIMIȘOARA prin P. și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 2566/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta G. M. și pârâtul P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA.
În baza art. 453 alin. 1 C. pr. civ., instanța va obliga apelanții la plata către intimata G. M. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții M. TIMIȘOARA prin P. și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, ambii cu sediul în Timișoara, ., nr 1, împotriva sentinței civile nr. 2566/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta G. M., cu domiciliul ales la av. B. P. din Timișoara, ., și pârâtul P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ., nr 1.
Obligă apelanții la plata către intimata G. M. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red: FȘ/29.04.2015
Teh:AMT/6 ex./11.05.2015/4ex. .="PlainText"> Instanța de fond: Tribunalul T. – jud. A. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
