Decizia civilă nr. 1080/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1080 /R/2011
Ședința publică din 23 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. A.-I., împotriva deciziei civile nr. 4. din 8 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele M. D.-M. ȘI B. C. R. SA - S. C., precum și pe intervenienții M. I. și M. D., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent C. A.-I., avocat M. R., reprezentanta intervenienților- intimați M. I.-M. și M. D., avocat C. M., lipsă fiind restul părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei-intimate M. D. M. de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent C. A.-I., avocat M. R., reprezentanta pârâtei-intimate M. D.-M., avocat B. M. și reprezentanta intervenienților- intimați M. I.-M. și M. D., avocat C. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantului- recurent depune la dosar, originalul chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1507,33 lei, chitanța prin care se atestă plata diferenței aferente taxei judiciare de timbru, în cuantum de 70,54 lei, și timbrele judiciare aferente.
Recursul este legal timbrat cu 1577,87 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentanților părților, excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii și tind la reaprecierea probelor.
Reprezentantul reclamantului-recurent lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Reprezentanta pârâtei-intimate, solicită unirea excepției cu fondul și acordarea cuvântului asupra recursului.
Reprezentanta intervenienților-intimați consideră recursul admisibil, prin acesta fiind invocate motive de nelegalitate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul de a se atribui reclamantului jumătate din valoarea garsonierei, respectiv suma de 19.000 euro, sumă stabilită prin intermediul expertizei judiciare și înlăturarea obligației la plata sumei de 603 euro, reprezentând jumătate din suma achitată de intimată în perioada 1 iulie 2007 - 1 ianuarie
2010 ca și datorie bancară, conform contractului de credit încheiat cu B. C. R.. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. A. că vânzarea cumpărarea garsonierei a fost o vânzare reală, nu este un contract de simulație, iar actul încheiat nu reprezintă o simulație de contract pentru împrumutul bancar. Ca urmare, susținerea potrivit căreia reclamantului i se cuvine sulta solicitată la valoarea de circulație este corectă, întrucât s-a realizat un act real și nu unul fictiv, având în vedere că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul intimaților în patrimoniul recurentului a avut loc efectiv, astfel că acest bun a fost dobândit în timpul căsniciei prin vânzare-cumpărare. S. pârâtei și a intervenienților potrivit căreia contractul de vânzare-cumpărare a fost unul simulat pentru a obține un credit ipotecar în valoare de 10.000 euro, suma urmând a fi folosită pentru executarea lucrărilor de reparație și amenajare a locuinței, proprietatea intervenienților, care au cedat doar dreptul de folosință asupra acesteia, nu sunt reale. A. de vânzare- cumpărare a fost încheiat în fața notarului public, îndeplinind toate formele legale, astfel că acesta nu a fost unul simulat, iar intimații nu au reușit să facă dovada existenței actului simulat. Cu privire la suma de 603 euro ce reprezintă jumătate din suma achitată de pârâtă cu titlu de datorie bancară, achitată de aceasta în perioada 1 iulie 2007 - 1 ianuarie 2010, consideră că nu este corect să fie obligat la plata acesteia tocmai din motivul că intimata a încasat contravaloarea chiriei pentru imobil în tot acest interval de timp. P. cele anterior arătate solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată potrivit bonului fiscal depus la dosar în original și în copie. Hotărârea instanței de apel este temeinică. Criticile formulate prin memoriul de recurs nu sunt întemeiate. Proba simulației a fost făcută prin depozițiile martorilor. În cazul simulației prin fictivitate, utilizarea acestui procedeu presupune doar existența unui act public, ostensibil, lipsit de orice fel de conținut real, deoarece acordul simulatoriu al părților este acela de a rămâne în situația anterioară. Practic acordul simulatoriu anihilează complet însăși existența actului public, așa cum este situația din prezenta cauză deoarece nu a existat în realitate nici o transmitere de proprietate cu privire la apartamentul în discuție. În ceea ce privește petitul de înlăturare a obligație de plată a sumei de 603 euro cu titlu de datorie bancară, atât timp cât s-a dovedit că s-a contractat un credit, ca datorie comună, iar reclamanta l-a achitat în întregime o perioadă de timp, nu este înlăturată obligația recurentului de a suporta cota parte ce îi revine în sarcină, astfel că se impune respingerea acestuia ca neîntemeiat. Î. bunului nu are nici un fel de relevanță și nici nu înlătură obligația asumată de recurent în calitate de codebitor.
Reprezentanta intervenienților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței depuse la dosar. A. că încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în fața unui notar public, nu împiedică dovedirea adevăratelor raporturi între părți. E. de esența simulației existența unui act public, și a unui alt act, secret, real și a unui acord simulatoriu între părțile contractante. Suma de 10.000 euro nu a fost plătită niciodată cu titlu de preț, iar realizarea lucrărilor la apartamentul din str. Ș. au fost realizate din creditul bancar și nu din banii proprii așa cum susține reclamantul.
În replică, reprezentantul reclamantului-recurent arată că actul de vânzare-cumpărare este un act autentic, astfel că nu poate fi vorba despre un act simulat, plata prețului se face de obicei în fața notarului, și acesta exprimă voința părților.
Reprezentanta intervenienților-intimați arată că chiar dacă actul este încheiat în fața notarului, din acesta rezultă că plata prețului a fost făcută anterior încheierii acestuia.
Reprezentata pârâtei-intimate arată că în ipoteza în care în mod real s-a considerat că actul autentic face dovada voinței părților, în privința plății sumei de 10.000 euro regulile de dovedire trebuie să fie identice, respectiv trebuia să existe un act scris, din care să rezulte plata prețului, însă dovada plății prețului nu a fost făcută printr-un înscris doveditor. E. cel puțin ilogic faptul de a fi contractat un credit de 10.000 euro ce a fost folosit la efectuarea de reparații la imobilul din str. Ș. unde reclamantul și pârâta au locuit, dar în tot aceeași perioadă a deținut resurse materiale pentru plata prețului unui apartament în care au rămas intervenienții, fără ca reclamantul-recurent și pârâta-intimată să locuiască acolo.
C U R T E A
Prin cererea formulată de reclamantul C. A. I. în contradictoriu cu pârâții M. D. R. ȘI BCR S. - S. C.-N. și intervenienții în interes propriu M. I. M. ȘI M. D., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună: împărțirea bunurilor dobândite în regimul devălmășiei matrimoniale, respectiv a apartamentului nr. 27 din C.-N. str. O. nr. 127, a datoriei comune accesorii de
10.000 E., credit bancar acordat părților de BCR C., atribuirea apartamentului către pârâtă cu plata sultei de1/2 din valoare către reclamant și scăderea datoriei comune(1/2 din restul de credit nerambursat).
S-a mai solicitat partajul bunurilor mobile pentru care cota de contribuție a fost de 70 % din partea lui C. A. și 30 % din partea lui M. D. R.
În cauză a fost formulată cerere reconvențională prin care s-a invocat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare și cerere de intervenție având același obiect.
Prin Sentința civilă nr. 6062/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca îndosarul nr. (...), a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. I. M. și M. D., în contradictoriu cu reclamantul C. A. I. și pârâții M. D. R. și B. C. R. S. C.-N., s-a constatat caracterul simulat al actului autentic de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M. L. sub nr. 2503/(...), s-adispus rectificarea CF 1. C.-N. în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B 6 - B7 și reînscrierea dreptului de proprietate al intervenienților, s-a constatat inopozabilitatea simulației față de terțul B. C. R..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. A. I., încontradictoriu cu pârâta M. D. R. și B. C. R. S. C.-N.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională M. D. R. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional C. A. I..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală următoarele bunuri mobile: cântar baie tefal - 126 lei, fier călcat - 91 lei, televizor seg - 420 lei, minisistem audio Sony - 490 lei, sistem home theater cinema Sony -1540 lei, televizor Sony - 1715 lei, ceas electronic - 14 lei, router internet - 49 lei, aspirator Philips cu spălare - 595 lei, furtun apa - 35 lei, telefon Samsung - 609 lei, coș rufe, 2 buc - 49 lei, masa călcat -35 lei, lampa noptieră - 21 lei, canapea, 2 fotolii - 1680 lei, carpeta living - 105 lei, perdea, șină - 98 lei, telefon Nokia - 574 lei, uscator rufe - 35 lei, scaune terasă - 35 lei, grătar - 21 lei, ceaun - 56 lei, firez - 21 lei, aparat foto - 500 lei, mașina spălat rufe Ariston - 1050 lei, trimer Bosch - 105 lei, mobilier dormitor - 3150 lei, saltea dormitor - 175 lei, draperii, perdele, șină - 140 lei, mobilier living - 1750 lei, laptop - 2000 lei, cadă baie -560 lei, instalații sanitare (WC + chiuveta cu mobilier) - 245 lei, calorifer-84 lei, calorifer baie - 28 lei, calorifere - 308 lei, furtun apă - 35 lei.
S-a constatat că imprimanta Canon (în val. de 105 lei) este bunul propriu al pârâtei.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea laptop-ului în val. de 2000 lei și a aparatului foto în valoarea de 500 lei către reclamant și a restului bunurilor mobile în valoare de 16.044 lei către pârâtă: cântar baie tefal
- 126 lei, fier călcat -91 lei, televizor seg - 420 lei, minisistem audio Sony - 490 lei, sistem home theater cinema Sony -1540 lei, televizor Sony - 1715 lei, ceas electronic - 14 lei, router internet -49 lei, aspirator Philips cu spălare - 595 lei, furtun apa - 35 lei, telefon Samsung - 609 lei, coș rufe, 2 buc - 49 lei, masa călcat -35 lei, lampa noptieră - 21 lei, canapea, 2 fotolii - 1680 lei, carpeta living - 105 lei, perdea, șină - 98 lei, telefon Nokia - 574 lei, uscator rufe - 35 lei, scaune terasă - 35 lei, grătar - 21 lei, ceaun - 56 lei, firez - 21 lei, mașina spălat rufe Ariston - 1050 lei, trimer Bosch - 105 lei, mobilier dormitor - 3150 lei, saltea dormitor - 175 lei, draperii, perdele, șină - 140 lei, mobilier living -
1750 lei, cadă baie -560 lei, instalații sanitare (WC + chiuveta cu mobilier) -
245 lei, calorifer-84 lei, calorifer baie-28 lei, calorifere - 308 lei, furtun apă - 35 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sultă în valoare de 6772 lei potrivit cotelor egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
S-a constatat că datoria în favoarea BCR C.-N. este datorie comună a reclamantului și pârâtei.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 603 E. reprezentând jumătate din suma achitată de pârâtă în perioada (...)-(...) ca și datorie bancară conform contractului de credit încheiat cu BCR nr. 2..
Au fost respinse celelalte pretenții ale părților și au fost compensate cheltuielile de judecată.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2234/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N. s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de (...), pârâta reluându-și numele purtat anterior căsătoriei, acela de „. (f. 15).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentic prin încheierea nr.
2503/(...) a BNP M. L., intervenienții M. I.-M. și M. D. (părinții pârâtei) vindeau dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 27 din C.-N. str. O. nr. 127, pentru prețul de 20.000 E. din care 10.000 E. au fost achitați anterior semnării contractului, iar restul de 10.000 E. urmând a fi achitați prin credit bancar acordat de BCR (f. 13).
Potrivit contractului de credit nr. 2047/(...) încheiat între BCR pe de o parte și C. D. R. și C. A. I., pe de altă parte, acestora din urmă li s-a acordat un împrumut în sumă de 10.000 E. pe o durată de 180 luni, creditul fiind garantat cu un contract de ipotecă asupra imobilului apartament nr. 27 din C.-N. str. O. nr. 127 (f. 9).
Imobilul apartament nr. 27 din C.-N. str. O. nr. 127 a fost evaluat de expertul tehnic judiciar prof. dr. ing. Moga A. la o valoare de circulație de
31.635 E. (f. 69).
Din CF nr. 35595 C.-N. rezultă că apartamentul nr. 1 din C.-N. str. Ș. n.
53/A este proprietatea numiților M. I. M. și a numitei C. L. S. (f. 88).
Pin declarațiile martorilor B. D. E., C. G. B., F. E. H., C. M. instanța a apreciat că s-a făcut proba simulației, că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra apartamentului din str. O. fără ca această convenție să reflecte adevărata intenție a părților semnatare și anume aceea că actul încheiat este fictiv și prin urmare nu produce efecte, adică intervenienții vânzători rămân pe mai departe adevărații proprietari ai bunului. În speță, instanța a reținut și că părțile au fost în imposibilitate de preconstituire a vreunui înscris având în vedere raportul de rudenie dintre ei, în condițiile art. 1198 Cod civil. M. au relevat această situație de apropiere dintre părți și împrejurarea că la momentul la care acestea au convenit vânzarea fictivă, relațiile erau de încredere și nu se punea problema întocmirii vreunui înscris.
Acești martori au mai indicat și faptul că părinții pârâtei își renovaseră și ei apartamentul de pe str. R., beneficiind de un alt credit, acesta fiind și motivul pentru care nu au mai putut contracta un alt credit.
Instanța a mai reținut a reținut că reclamantul nu a dovedit afirmațiile sale referitoare la faptul că prețul apartamentului din str. O. ar fi fost achitat din banii obținuți ca dar de nuntă.
M. propuși de reclamant (C. Călin Constantin, M. Valeriu Ionuc f. 92 și
105) nu au cunoscut detalii legate de dobândirea bunurile imobile în litigiu.
Astfel, martorul C. nu cunoaște despre proprietarul apartamentului din str. O. ori despre sumele de bani și condițiile de achiziționare, iar martorul M. a arătat că faptul că „înainte de căsătorie tinerii au primit de la părinții ambilor o garsonieră în C.";, fără să cunoască alte detalii în acest sens.
Având în vedere cele de mai sus, în baza disp. art. 49 Cod procedură civilă corob. cu art. 1175 Cod civil, instanța a admis cererea de intervenție și a constatat caracterul simulat al actului autentic de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M. L. sub nr. 2503/(...).
În aceste condiții, ca și efect al admiterii acțiunii în simulație, au fost înlăturate efectele actului public (contractul de vânzare-cumpărare autentic prin încheierea nr. 2503/(...) a BNP M. L.).
De asemenea, în baza disp. art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus rectificarea CF 1. C.-N. în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B 6 - B7 și reînscrierea dreptului de proprietate al intervenienților.
În ceea ce privește terțul (BCR), instanța a reținut că acesta este de bună-credință, nu s-a făcut dovada că ar fi cunoscut despre acordul simulatoriu, astfel că actul public - contractul de vânzare-cumpărare autentic prin încheierea nr. 2503/(...) a BNP M. L. - își va produce în continuare efectele, băncii fiindu-i inopozabil actul secret dintre părți.
Cât privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei, instanța a reținut că la f. 46, la interogatoriu, pârâta a recunoscut valoarea bunurilor mobile, iar la f.
33 reclamantul a indicat faptul că laptop-ul și aparatul foto se află la acesta în
U. De asemenea, la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că obiectele sanitare: cada de baie, calorifer, și calorifer suport prosoape sunt instalate în imobilul de pe str. Ș. (f. 81 pct. 10).
S. reclamantului în sensul că laptop-ul și aparatul foto ar fi bunuri proprii nu au fost probate, simpla susținere că au fost achiziționate de către reclamant nu face dovada că ar fi exceptate de la regimul comunității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei reglementat de art. 30 C. familiei.
La interogatoriu, reclamantul a recunoscut că imprimanta Canon a fost primită cadou de pârâtă de la mama acesteia pentru a fi folosită în activitatea profesională (f. 83 pct. 22), motiv pentru care raportat la art. 31 lit. f C. familiei va fi considerată bun propriu al pârâtei.
Martorul C. Călin Constantin (f. 92) a relatat instanței că pe lângă salariu reclamantul primea bonuri de masă, bonuri cadou și ocazional bonusuri de la furnizori, astfel că acesta a primit următoarele bunuri mobile: combina frigorifică, cuptor, hota, plită, aspirator, aragaz, robot de bucătărie, cafetieră, uscător de păr, prăjitor de pâine, fier de călcat.
Aceste bunuri au fost considerate ca făcând parte din comunitatea de bunuri având în vedere că au fost dobândite în timpul căsătoriei, ca parte a câștigului din muncă realizat de reclamant și care constituie bun comun.
Reclamantul a solicitat stabilirea unor cote de contribuție diferite pe categorii de bunuri mobile, cerere care nu poate fi admisă întocmai, având în vedere că aportul soților la bunurile de partajat se analizează în raport de masa bunurilor comune în integralitatea acesteia și nu în mod distinct pe fiecare bun, ori grupuri de bunuri.
Din probele administrate (înscrisuri referitoare la veniturile părților, declarații testimoniale) nu rezultă o contribuție diferită a părților la dobândirea bunurilor, prin urmare instanța a reținut că foștii soți au avut o contribuție egală.
În ceea ce privește modul de sistare a comunității de bunuri, instanța a apreciat că bunurile în marea lor majoritate trebuie atribuite pârâtei (în valoare de 16.044 lei), ținând cont că se află în posesia ei, că unele fac parte din imobilul de pe str. Ș., în condițiile în care numai pârâta mai locuiește în C.-N.
și aceasta le-a și folosit din anul 2007, de când reclamantul locuiește în străinătate.
Instanța a apreciat că și cada de baie - 560 lei, instalații sanitare (WC + chiuveta cu mobilier) - 245 lei, calorifer - 84 lei, calorifer baie - 28 lei, calorifere
- 308 lei sunt bunuri ce aparțin comunității, chiar dacă sunt instalate în apartamentul de pe strada Ș., adică în locuința ce constituie domiciliul pârâtei. A. a indicat faptul că aceste bunuri au fost achiziționate din banii obținuți pe baza creditului, ceea ce înseamnă că au fost achiziționate în timpul căsătoriei, iar creditul a fost folosit pentru trebuințele căsniciei, adică amenajarea apartamentului în care urmau să locuiască soții și deci sunt supuse partajului. Dat fiind că aceste bunuri se și regăsesc în materialitatea lor în apartamentul ce constituie domiciliul pârâtei vor face parte din lotul bunurilor mobile ce îi vor fi atribuite.
Așa cum s-a menționat, s-a făcut dovada prin recunoaștere că laptop- ului în val. de 2000 lei și aparatul foto în valoare de 500 lei se află în posesia reclamantului, motiv pentru care i-au fost atribuite.
În urma sistării comunității de bunuri și pentru egalizarea loturilor, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sultă în valoare de 6772 lei potrivit cotelor egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Cât privește datoria constând în creditul acordat de BCR, aceasta reprezintă o datorie comună, fiind contractată de reclamant și pârâtă, împreună, în timpul căsătoriei, situație reglementată clar de disp. art. 32 lit. b)
C. familiei.
Reclamantul C. A. a recunoscut că a plecat din țară în iunie 2007, astfel că începând cu luna iulie 2007, creditul a fost rambursat doar de către pârâtă, fapt ce rezultă și din adresa emisă de BCR de la f. 155
Instanța a apreciat că pârâta are un drept de creanță pentru plățile efectuate în vederea achitării creditului BCR, după despărțirea în fapt a soților.
Din adresa BCR de la f. 143 rezultă că la data de (...) datoria creditului era de 7260, 62 E., iar din adresa de la f. 155 rezultă că la data de (...) din creditul contractat s-a achitat suma de 7820, 04 E., în anii 2007-2009 ratele fiind achitate de pârâtă. Totodată din adresa BCR de la f. 167 rezultă că la data de (...) suma rămasă de achitat era de 8.473, 98 E. Prin urmare, dacă la data de (...) suma rămasă de achitat era de 8473, 98 E., iar la data de (...) mai era de achitat 7260, 62 E., rezultă că în intervalul iulie 2007 - decembrie 2009 pârâta a achitat suma de 1213, 36 E.
Ca urmare pentru partea din datoria achitată ce revenea reclamantului, pârâta are un drept de creanță constând în 50% din această sumă, adică 603
E.
Având în vedere cele arătate, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 603 E. reprezentând jumătate din suma achitată de pârâtă în perioada (...)-(...) ca și datorie bancară conform contractului de credit nr. 2. încheiat cu BCR.
S-a subliniat că cererea reclamantului de atribuire a datoriei comune către pârâtă nu poate fi admisă, atât timp cât reclamantul și pârâta sunt părți în contractul cu BCR, convenție în care nu se poate interveni în modalitatea solicitată de reclamant, pentru că s-ar schimba astfel clauzele contractuale și înțelesul unui act juridic valabil încheiat.
În privința cererii reclamantului de a fi incluse în categoria bunurilor comune „. perete și izolat în spatele canapelei - 600 lei și ….renovare casă 2003
- 37.700 lei";, instanța a apreciat că aceste lucrări fiind efectuate la imobile proprietatea altor persoane, foștii soți au un eventual drept de creanță față de terți, constând în sporul de valoare înregistrat de imobile prin efectuarea acestor îmbunătățiri, drepturi de creanță ce nu se pot include în masa bunurilor comune. O. este de reținut că niciuna dintre părți nu a solicitat obligarea terților la plata acestui drept de creanță.
În privința sumei de 3850 E. reprezentând valoarea autoturismului Ford
K, instanța a reținut că pârâta reclamantă reconvențională nu a mai susținut acest capăt de cerere și nici solicitarea cu privire la plata a jumătate din ratele bancare achitate in perioada 2003-2007 (f. 158, 162).
În temeiul disp. art. 276 C., s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, pretențiile ambelor părți fiind admise în parte.
Prin Decizia civilă nr. 4. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul C. A. I., împotriva Sentinței civile nr. 6062/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrat-o în întregime.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei M. D. R. suma de 1860 lei și intimatului M. I. M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin apelul formulat în cauză s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, dar din prevederile art. 297 alin. 1 C. rezultă că trimiterea spre rejudecare se poate dispune doar în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În prezenta speță, s-a observat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 297 C. pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind că prima instanță a analizat fondul cauzei, iar judecata a avut loc după legala citare a reclamantului și în prezența reprezentantului ales al acestuia.
De asemenea, nici criticile aduse sentinței, privind calcularea sultei ce revine reclamantului la jumătate din valoarea apartamentului și înlăturarea din sentință a obligării reclamantului la plata a jumătate din suma achitată de pârâtă în baza contractului de credit bancar, nu pot fi reținute.
Analizând probele administrate în fața primei instanțe și declarația martorului audiat în apel, la solicitarea apelantului, tribunalul a constatat că situația de fapt este cea reținută de prima instanță în sentința atacată și că, raportat la această situație de fapt, prima instanță a aplicat corect legea, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Astfel, martorul audiat în apel știa că intervenienții au vândut tinerilor o garsonieră, că s-a luat un credit bancar, că banii au fost folosiți de intervenient și că acesta încasa chiria, garsoniera fiind închiriată, tinerii locuind în apartamentul din Gruia. Martorul nu a fost prezent la încheierea contractului și nici nu a văzut să se fi predat banii, astfel încât aspectele arătate de acest martor se coroborează cu cele relatate de ceilalți martori audiați în cauză, din declarațiile cărora a rezultat că vânzare-cumpărarea apartamentului de pe str. O. către tinerii soți a fost fictivă, acest contract încheindu-se doar în vedereaobținerii unui credit bancar pentru amenajarea apartamentului unde au locuit de fapt tinerii.
Așadar, proprietatea nefiind transferată la cumpărători, apartamentul nu a intrat în patrimoniul comun al soților, pentru a putea fi îndreptățit apelantul la sulta de ½ din valoarea apartamentului.
De asemenea, s-a observat că deși apelantul a solicitat să nu fie obligat la plata a jumătate din suma achitată de pârâtă la bancă, apelantul a invocat în susținerea acestei cereri faptul că pârâta a fost cea care a încasat chiria pentru garsonieră, dar această susținere a fost infirmată de probele administrate în cauză, inclusiv de declarația martorului audiat în apel, de unde rezultă că intervenienții au încasat chiria.
În schimb, T. a reținut că s-a dovedit în speță că pârâta a achitat acele sume, astfel că soluția primei instanțe, care a reținut că față de bancă ambii soți rămân obligați, de a obliga reclamantul la suportarea a jumătate din sumă, este corectă.
În consecință, pentru motivele arătate și în temeiul art. 296 C., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul C. A. I., împotriva Sentinței civile nr. 6062/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care a păstrar-o în întregime.
În baza art. 274 C., apelantul a fost obligat să plătească intimatei M. D. R. suma de 1860 lei și intimatului M. I. M. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariile avocațiale justificate prin chitanțele depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. A.-I. solicitând modificarea deciziei în sensul de a i se atribui jumătate din valoareagarsonierei, respectiv suma de 19.000 euro și a se înlătura obligația de plată a sumei de 603 euro reprezentând jumătate din suma achitată ca și datorie din bancară.
În motivare s-a arătat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu a fost una reală, nefiind în prezența unui contract de simulație, pârâta și intervenienții nereușind să probeze caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare. A. public este prezumat că exprimă voința reală a părților până la proba contrară.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat și autentificat la un birou notarial, nefiind unul simulat, prețul de 20.000 euro fiind achitat vânzătorilor.
În ceea ce privește suma de 603 euro s-a arătat că nu este corect a fi obligat la plata acesteia, atâta timp cât intimata a încasat contravaloarea chiriei pentru acest imobil în intervalul (...)-(...).
Din declarația martorului C. D. rezultă că intervenienții au vândut garsoniera reclamantului și pârâtei, prețul fiind plătit, același martor arătând că pârâta a încasat chiria pentru garsonieră.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.
În apărare, pârâta M. D. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod corect s-a stabilit de către instanță caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, probele aflate la dosar confirmând simulația prin fictivitate.
Procedeul simulației, inclusiv prin fictivitate nu este exclus în situația în care actul public a fost încheiat în formă autentică, fapt dovedit în speță.
În cazul simulației prin fictivitate, nu există și nici nu poate fi prezumată o sustragere de bunuri, procedeul presupunând doar existența unui act public lipsit de orice conținut juridic real, acordul simulatoriu anihilând complet însăși existența actului public.
Proba simulației a fost făcută prin declarațiile martorilor audiați, martori care au confirmat și faptul că garsoniera nu a fost locuită de către pârâtă și reclamant, ci a fost dată în chirie, chiria fiind încasată de către intervenienți.
Declarația martorului C. D. nu aduce date noi, martorul confirmând că imobilul a fost dat în chirie, chiria fiind încasată de către tatăl pârâtei. În ceea ce privește simulația martorul nu face decât să relateze pretinse discuții, neputând fi considerată ca probă a unui act juridic real încheiat.
În cauză sunt aplicabile și prezumții simple care însă sunt pe deplin edificatoare. Nu se poate susține existența unei imposibilități de preconstituire a unui înscris doveditor al plății sumei de 20.000 euro în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în formă autentică, fiind ilogic faptul de a fi contractat un credit de 10.000 euro pentru reparații la imobilul de pe str. Ș. unde au locuit cei 2 soți, în același timp aceștia având resurse pentru plata prețului unui apartament unde nu au locuit.
Referitor la suma de 603 euro s-a arătat că obligația recurentului de a suporta cota parte ce îi revine din contravaloarea ratelor nu este înlăturată de faptul închirierii bunului atâta timp cât acesta are calitatea de codebitor.
Poziția procesuală a intimaților M. I. M. și M. D. a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, aceasta fiind în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește simulația încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică în fața unui notar public, nu împiedică dovedirea adevăratelor raporturi între părți, fiind de esența simulației existența unui act public și a altuia secret.
Încheierea actului public în forma solemnă prevăzută de lege pentru valabilitatea sa nu duce la concluzia că împotriva acestuia nu s-ar putea proba adevăratele raporturi dintre părți astfel cum acestea rezultă din actul secret, act care poate fi sub semnătură privată, sau poate fi dovedit cu martori, ca și în cazul de față.
Referitor la plata prețului s-a arătat că simpla mențiune în contractul de vânzare-cumpărare în sensul plății sumei de 10.000 euro anterior semnării contractului nu înlătură obligația recurentului de a face dovada plății, dovada plății putându-se face în condițiile art. 1191 C.civ. cu aplicare eventual a art. 1198 C.civ.
Ținând cont de modalitatea în care reclamantul a înțeles să administreze probațiunea, în mod corect a fost pronunțată decizia în apel, nefăcându-se dovada achitării sumei de 20.000 euro cu titlu de preț.
Dimpotrivă, martorii audiați în cauză au confirmat că prețul nu a fost achitat, înțelegerea fiind ca reclamantul și pârâta să facă cu creditul obținut de la BCR reparații și amenajări la locuința din C.-N., str. Ș..
Toți martorii audiați în cauză au confirmat existența actului secret, contractul de vânzare-cumpărare autentic fiind unul fictiv.
Analizând recursul declarat de către reclamantul C. A. I. împotriva deciziei civile nr. 4. a T. C., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității motivelor de recurs care privesc chestiuni de temeinicie a deciziei atacate, excepție invocată din oficiu de către instanță, se apreciază că aceasta este întemeiată, majoritatea motivelor de recurs tinzând la reaprecierea probelor și stabilirea stării de fapt în cauză, lucru inadmisibil raportat la prevederile art. 304 C. și în condițiile abrogării pct.
10 și 11 ale acestui text de lege.
Singurele chestiuni de nelegalitate care se pot circumscrie motivelor de recurs invocate de către recurent, respectiv pct. 8 și 9 ale art. 304 C., sunt acelea privind posibilitatea dovedirii fictivității unui act autentic notarial.
Existența contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu în forma autentică prevăzută de lege nu împiedică cu nimic probarea existenței unui act juridic secret care să exprime voința reală a părților, existența actului secret ținând de esența simulației, operațiune juridică invocată prin cererea reconvențională și cererea de intervenție, discutabilă fiind eventual admisibilitatea unor probe în vederea dovedirii actului secret, acest aspect nefiind însă invocat în cererea de recurs. C. ce s-a invocat în cererea de recurs este numai imposibilitatea dovedirii actului secret care să aibă un alt conținut decât actul public, atâta timp cât acesta din urmă este un contract autentic încheiat în fața unui notar public.
Restul chestiunilor invocate în cererea de recurs referitor la operațiunea simulației tind la reaprecierea probelor administrate în acest sens, fapt inadmisibil în recurs, așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la suma de 20.000 euro reprezentând prețul imobilului în litigiu, nu rezultă care ar fi chestiunile de nelegalitate invocate, recurentul arătând numai faptul că din probele administrate rezultă că prețul a fost plătit, aspect care nu a fost reținut de către instanța de fond și cea de apel, fiind vorba deci numai despre critici privitoare la aprecierea probațiunii administrate în cauză.
În ceea ce privește suma de 603 euro reprezentând jumătate din contravaloarea ratelor bancare aferente perioadei (...)-(...), nelegalitatea obligării recurentului la plata acestei sume a fost motivată prin aceea că intimata a încasat chiria pentru imobil în tot acest interval de timp, tinzându-se și în acest caz la reaprecierea probelor administrate în cauză, atâta timp cât instanțele de fond au stabilit că sumele reprezentând chirie au fost încasate de către intervenienți.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 304 alin. 1 C. raportat la art. 312 alin. 1 C. va respinge recursul declarat de reclamantul C. A.-I. împotriva deciziei civile nr. 4. din 8 octombrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
În temeiul art. 274 C. coroborat cu art. 298 și art. 316 C. instanța va obliga recurentul să plătească intimatei M. D.-R. suma de 1860 lei și intimaților M. I.-M. și M. D. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorarii avocațiale.
P. ACE. M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. A.-I. împotriva deciziei civile nr. 4. din 8 octombrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. D.-R. suma de 1860 lei și intimaților M. I.-M. și M. D. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. V. A. C. T.-A. N.
GREFIER, M. T.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: A.-A.M., O. R. Ghișoiu
Jud.fond: D. Cătuna
| ← Decizia civilă nr. 3345/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... |
|---|
