Decizia civilă nr. 1578/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1578/R/2011
Ședința publică din data de 6 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R. M. în nume propriu și prin curator A. O., împotriva deciziei civile nr. 7. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați B. M. E., C. ANA, T. I., precum și pe S. DE A. T. DE PE L. P. M. C.-N., având ca obiect punere sub interdicție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat C. I. M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 17 din dosar și reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind părțile personal și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă P. M. C.-N.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta R. M. în nume propriu și prin curator A. O. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...), reclamanții intimați, prin intermediul domnului avocat C. I. M., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în trei exemplare, prin care solicită respingerea recursului care formează obiectul prezentului dosar, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă, în cazul lipsei lor de la dezbateri și totodată, constată că la întâmpi-nare a fost anexată împuternicirea avocațială nr. C., din care rezultă că domnul avocat C. I. M. a fost împuternicit de reclamanții intimați să-i reprezinte în prezenta cauză, în fața Curții de A. C.
De asemenea, C. constată că pârâta recurentă în nume propriu și prin curator A. O. a expediat prin poștă o cerere, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și totodată, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cerere care a fost înregistrată la dosar în data de (...).
Reprezentantul reclamanților intimați și reprezentanta P.ui de pe lângă
C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului care formează obiectul prezentului dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și totodată, arată că toate motivele invocate prin memoriul de recurs sunt motive de netemeinicie a hotărârii atacate și nu motive de nelegalitate, având în vedere că niciunul dintre motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 și 89 C. fam., respectiv în speță există toate condițiile de formă pentru punerea sub interdicție a pârâtei recurente R. M., având în vedere că pârâta recurentă nu are discernământ și suferă de boala A., așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză și totodată, arată că atunci când instanța s-a deplasat la fața locului, pârâta recurentă a confundat pe doamna procuror și pe doamna grefier, cu cele două surori ale sale, acest fapt fiind o dovadă clară că pârâta recurentă suferă de boala mai sus arătată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, având în vedere că din toate probele de la dosar și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză rezultă că pârâta recurentă suferă de boala A.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 12141/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de pârâta.
A admis în parte cererea de chemare în judecata precizata si completata, formulata de reclamanții B. M. E., T. I. si C. ANA în contradictoriu cu pârâții
R. M. si C. de seniori C. T. și M. C. N. - S. DE A. T.
A dispus punerea sub interdicție a pârâtei R. M. și comunicarea sentinței cu Consiliul Local al municipiului C.-N. - S. de A. T., în vederea numirii unui tutore pentru persoana pusa sub interdicție.
A dispus înscrierea dispozițiilor sentinței în registrul cu aceasta destinație de la Judecătoria Cluj-Napoca și a respins cererea de notare a acțiunii ce face obiectul prezentului dosar in CF nr.2. C. N. provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.14462 si in CF nr.2.-C1-U3 C.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta R. M. are vârsta de 84 ani, fiind născuta la data de (...). In prezent aceasta este internată la C. pentru seniori C. T.. Reclamanții sunt nepotul de frate, respectiv surorile pârâtei, după cum rezulta din copiile actelor de stare civila de la filele 8-9, 11, 13-14, 16, la fel ca si curatorul A. O..
Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, excepție invocata de pârâta, instanța a reținut că, interesul, ca și condiție de fond pentru introducerea oricărei acțiuni presupune folosul practic urmărit, finalitatea vizata și trebuie să fie legitim, născut și actual, personal si direct. In promovarea unei acțiuni de punere sub interdicție, ca acțiune care vizează capacitatea persoanei, reclamantul trebuie să justifice un interes care să întrunească toate condițiile mai sus menționate. In prezenta cauza, reclamanții justifică un asemenea interes, întrucât sunt rude apropiate ale pârâtei, așadar primele persoane chemate să îi ofere în caz de nevoie întreținere, în condițiile art.86 si 89 din Codul familiei, iar pârâta este lipsita de discernământul necesar pentru a-și putea administra singura bunurile, existând pericolul să își înstrăineze aceste bunuri și să își risipească veniturile. In aceste condiții, reclamanții au în mod evident interesul să fie desemnat un tutore pentru pârâta, care să seîngrijească de persoana acesteia și să îi administreze bunurile în așa fel încât să îi fie asigurat un trai decent.
Conform art. 30 din Decretul Lege 32/1954 "președintele instanței sesizata cu o cerere de punere sub interdicție va lua măsuri ca cererea, împreuna cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. A. va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar daca cel a cărui punere sub interdicție este cerută, se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află";.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a transferat dosarul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca care a efectuat cuvenitele cercetări. A., au fost luate declarații reclamanților C. Ana, B. M. E. și T. I. și martorilor P. E. si V. L. A. fiind, martora P. E. a declarat ca o cunoaște pe pârâta de aproximativ 30 de ani, de când era angajata ca asistentă medicală la I. O. In ultimii doi ani, a observat faptul ca pârâta nu recunoaște unele persoane pe care le știa de câțiva ani, de asemenea pârâta nu își amintește faptul ca soțul său a decedat. Când martora a vizitat-o pe pârâta la un centru pentru persoane în vârsta unde aceasta este internata, a constatat ca pârâta nu o recunoaște, după cum nu o recunoștea nici pe sora ei. Pe de alta parte, martora V. L., colega de salon cu pârâta la C. de S. C. T. a afirmat ca pârâta nu ține minte o mulțime de lucruri, este agitată aproape tot timpul și acuza mereu senzația de foame. De multe ori, pârâta nu știe cum o cheamă și cine este și nu se poate purta un dialog cu ea. In general, nu își amintește nimic din ce a făcut sau i s-a spus cu câteva minute înainte și își schimba brusc atitudinea, dintr-o stare de calm, intr-o stare de agitație.
P. a solicitat și punctul de vedere al unei comisii de specialitate, concluziile expertizei fiind acelea ca pârâta prezintă diagnosticul "Dementa în boala A."; si nu are capacitatea de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. Comisia a concluzionat ca pârâta nu are capacitatea psihica de exercițiu și a recomandat punerea sub interdicție și numirea unui tutore.
In cauza a fost efectuată și o anchetă socială de către A. T. a M. C.-N., din care reiese faptul ca pârâta este născuta pe data de 24 mai 1926, a absolvit liceul și școala tehnică sanitară și beneficiază de o pensie de aproximativ 1000 lei/luna. Din discuțiile asistentului social cu sora pârâtei, reclamanta C. Ana, a reieșit ca pârâta a fost căsătorita, din căsătorie nerezultând copii. Ulterior decesului soțului în ianuarie 2009, pârâta a fost internată la C. de P. II din C. N., unde a fost diagnosticată cu dementă în boala A., ulterior externării fiind internată în C. de S. C. T. In prezent nu mai recunoaște membrii familiei, nu are cunoștința de decesului soțului sau, acuză uneori că nu vede și aude, și în general nu este capabilă să se autogospodărească.
In baza art. 33 alin 3 din Decretul - Lege nr. 32/1954, instanța a procedat la luarea unei declarații pârâtei, ca C. T. unde aceasta este internata, atât întrebările cât și răspunsurile acesteia fiind consemnate în procesul verbal de la fila 104.. Cu aceasta ocazie, instanța a constatat ca pârâta are o ținuta îngrijita, este liniștita și răspunde la întrebările ce îi sunt adresate, însă prezintă o stare generală de confuzie, nefiind deloc orientată spatio - temporal. A., nu a fost capabilă să recunoască membrii familiei (două dintre surori fiind prezente cu ocazia audierii), a recunoscut-o pe A. O. inițial, dar apoi a afirmat că cealaltă soră, C. Ana ar fi O.. De asemenea, a declarat ca procurorul, respectiv grefierul de ședința ar fi surorile sale. Pârâta nu avea cunoștința că soțul său este decedat, a afirmat că are copii,aprecia că se afla acasă la una dintre surori și că era zi de duminica (deși era zi de marți).
Drept urmare, văzând concluziile expertizei medico-legale, ancheta sociala, declarațiile martorilor și mai ales declarația pârâtei dată în fața instanței de judecata, instanța a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art. 142 Codul Familiei potrivit cărora "cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilitații mintale, va fi pus sub interdicție";. In consecința, instanța a admis primul capăt de cerere din acțiunea reclamanților și a dispus punerea sub interdicție a pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta R. M., reprezentată de curator A. O., solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii cererii reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 7. din 03 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta R. M. împotriva sentinței civile nr.12141/(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat referitor la excepția lipsei de interes, că prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții justifică un interes legitim, născut și actual, personal și direct, deoarece aceștia sunt rudele apropiate ale pârâtei.
Interesul este legitim, deoarece posibilitatea punerii sub interdicție a unei persoane care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale este prevăzută de dispozițiile art.142 C.
De asemenea, interesul reclamanților este născut și actual, în condițiile în care se afirmă că în prezent pârâta nu mai are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
În fine, chiar dacă măsura solicitată nu îi vizează pe reclamanți, condiția interesului este îndeplinită deoarece în cazul punerii sub interdicție dispozițiile art. 143 și art. 115 lit. a C. recunosc legitimarea procesuală activă în favoarea rudelor apropiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că din actele medicale depuse la dosarul primei instanțe, rezultă că pârâta R. M. suferă de demență în boala A.
Din biletul de ieșire din spital eliberat la data de (...) de S. clinic județean C., C. P. II rezultă că pârâta a fost internată în perioada (...)-(...) cu diagnosticul demență în boala A. În urma examenului psihologic s-a stabilit că pârâta nu se poate îngriji singură, necesită îngrijire și supraveghere permanentă și prezintă dependență socială.
Din declarațiile martorei P. E. rezultă că aceasta o cunoaște pe pârâtă de aproximativ 30 de ani și în urmă cu 10 ani a observat o schimbare în comportamentul acesteia, respectiv că începuse să se neglijeze, să uite lucruri, să aibă uneori priviri ciudate. De aproximativ 2 ani pârâta nu mai recunoaște unele persoane și nu realizează nici în prezent că soțul său a decedat. Martora a vizitat-o în martie 2010 la centrul unde este internată, însă pârâta nu a recunoscut-o nici pe ea, nici pe sora ei.
Martora V. L. a declarat că este internată la C. de seniori C. T., fiind de 8 luni în salon cu pârâta și încă de la început a observat că aceasta nu ține minte nimic, fiind aproape tot timpul agitată și foarte rar recunoaște rudele care o vizitează. Pârâta are puține momente de luciditate, când știe cum o cheamă și ce profesie a avut. De asemenea, își schimbă brusc atitudinea din starea de calm în starea de agitație.
Din raportul de expertiza medico-legala psihiatrică efectuat în cauză rezulta ca pârâta prezintă diagnosticul demență în boala A., in cadrul bolii de care suferă neavând capacitatea de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. În cadrul examenului psihologic se arată că dialogul psihodiagnostic precum și colaborarea la situația de testare se realizează cu dificultate. P.ese perceptive corect structurate, fără tulburări de tipul iluziilor sau halucinațiilor. Calitățile atenției și memoriei greu de captat și susținut în contextul unei capacități diminuate de concentrare a activității psihice globale. Se decelează o stare psihopatologică caracterizată prin slăbirea globală, progresivă și ireversibilă a tuturor proceselor psihice, însoțită de o stare somatică alterată. Dezorientare temporo-spațială. Pierderea fluidității mentale, scăderea capacității de efort intelectual. Activitate voluntară lipsită de motivație și finalitate reală. Dependent fizic și psihic de o altă persoană, sugestionabil, absența criticismului gândirii.
Potrivit art. 142 C. punerea sub interdicție este o instituție menita sa ocrotească persoana care, din cauza alienației sau debilitații mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. Prevederea legala menționata condiționează punerea sub interdicție de existenta unei stări de tulburare mintala cu caracter permanent si durabil. Acest caracter nu exclude insa posibilitatea punerii sub interdicție chiar si atunci când paratul are unele momente sau intervale de luciditate. Din punct de vedere juridic, chiar aceste momente de luciditate pot justifica punerea sub interdicție, întrucât atunci paratul poate încheia act juridice care pot sa ii dăuneze, fara ca persoana cu care încheie actul să realizeze că a contractat cu un bolnav psihic.
În cauza, raportat la probatoriul administrat, tribunalul a considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 142 C., întrucât boala de care suferă pârâta îi afectează discernământul în asemenea măsura, încât nu își poate reprezenta singură interesele. Aceasta concluzie reiese cu claritate din concluziile raportului de expertiza medico-legala, din actele medicale si probele testimoniale menționate mai sus, precum și din răspunsurile la întrebările judecătorului de la prima instanță, din care a rezultat o stare generală de confuzie. A., pârâta nu a fost capabilă să recunoască membrii familiei, declarând că procurorul, respectiv grefierul ar fi surorile sale, nu avea cunoștința că soțul său este decedat, a afirmat că are copii și ca se află acasă la una dintre surori.
Ținând cont de cele menționate mai sus, tribunalul a considerat nefondate criticile apelantei privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru punerea sub interdicție.
Totodată, tribunalul nu a luat în considerare susținerile apelantei privind interesul strict material al reclamanților, întrucât măsura punerii sub interdicție este una de ocrotire a persoanei lipsite de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale și nu privește bunurile acestei persoane. Ca urmare a punerii sub interdicție, se dispune desemnarea de către autoritatea tutelară a unui tutore, care potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1 C. „este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viața";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R. M. în nume propriu și prin curator A. O. solicitând admiterea recursului cu desființarea atât a sentinței instanței de fond cât și cea a instanței de apel, cu respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind lipsită de interes.
În motivarea recursului a arătat că reclamanții C. ANA, T. I. care sunt surorile recurentei) și respectiv B. M. E. (care este nepot de frate) prinacțiunea lor nu au făcut altceva decât să aducă o gravă atingere demnității, solicitând, în mod cu totul nejustificat punerea sub interdicție.
Așa după cum rezultă din actele de la dosar, începând cu luna martie
2009 sunt la C. pentru seniori "P. T.", locaș care se ocupă de persoanele ajunse la vârsta senectuții, care nu au persoane apropiate, care pot să-i îngrijească pe cei vârstnici, așa cum este și cazul recurentei.
Ajunsă la o vârstă de 85 de ani, după o căsătoriei de peste 50 de ani, în cursul lunii ianuarie 2009 a rămas văduvă, după ce soțul R. C. a decedat, din căsătoriei nerezultând nici un copil. Urmare a acestui eveniment a suferit un șoc psihic, urmând un tratament cu diferite medicamente, fără o prescripție medicală, în urma cărui fapt a fost internată, în cursul lunii februarie 2009, pentru circa 2 săptămâni la C. de P. din C.-N.
După externarea de la această C., neavând nici o persoană apropiată, care să o îngrijească, prin intermediul surorii A. O., actualul curator și a nepotului A. V. A., a fost primită la C. pentru seniori "P. T." din C.-N. str. T. nr. 12 județul C., unde contra unei sume achitate lunar, primește cazare, mâncare (3 mese pe zi) și bineînțeles tratament medical, atunci când este nevoie, având asistență medicală specializată permanentă.
A constatat că unele din neamuri, în speță reclamanții, în mod cu totul nejustificat, au acționat-o în judecată, solicitând punerea sub interdicție, susținând că nu ar mai fi responsabilă de faptele sale, invocând faptul că ar fi în pericol să-și înstrăineze toată averea, lucru care nu corespunde realității.
În realitate acțiunea a fost promovată din răzbunare, după ce a dat o procură generală de administrare în favoarea surorii A. O., care le-a interzis reclamanților accesul în locuința acesteia, de unde intenționau să ia și să dispună după bunul lor plac, fără acceptul recurentei, diferite bunuri.
Consideră că pretextul pentru promovarea acestei acțiune nu îl constituie grija deosebita a acestora pentru starea de sănătate ci mai ales
"grija" acestora ca la decesul recurentei să aibă parte de ceva moștenire, încercând ca în acest fel să o împiedice să dispun, după bunul plac, de bunurile obținute prin munca de o viață.
Reclamanții consideră, că este chiar obligată să le facă fiecăruia dintre ei câte o cotă distinctă de moștenire.
Arată că singurele persoane care se preocupă efectiv de situația recurentei, sunt membrii familiei A. O. - sora, V. cumnatul și V.-A., nepotul său, care o vizitează chiar și de 2-3 ori pe săptămână, aceștia preocupându- se să nu-i lipsească nimic.
Precizează că nepotul de frate, reclamantul B. M. E. (deși este medic militar) nu a vizitat-o de peste 10 ani și nu a ținut în nici un fel legătura cu aceasta, nici măcar telefonic, însă subit este foarte preocupat de averea acesteia, fără a se interesa dacă ar putea contribui cu ceva la ameliorarea stării sănătății cu atât mai mult că este medic, dat fiind faptul că a ajuns la vârsta senectuții, fără nici un fel de sprijin.
Același lucru afirmă și despre sora T. I., pe care nu a văzut-o de câțiva ani și atunci aceasta venind la C.-N., doar pentru "a-i umple sacii" cu mâncare pentru ea și familia sa.
Sora recurentei, C. Ana, deși locuiește în C.-N. și posedă un autoturism împreună cu soțul său și cu toate că știe că este din luna martie
2009 la C. pentru S."P. T.", a vizitat-o până în prezent doar de 6 ori în 2 ani, nici măcar nu a luat legătura cu conducerea Casei pentru S., să întrebe ce anume poate face pentru aceasta, neinteresându-se dacă are nevoie de ceva medicamente sau alte bunuri.
Faptul că pe reclamanți îi interesează doar averea constă și în aceea că nu au fost și nici în prezent nu sunt interesați efectiv de starea de sănătate a recurentei în sensul că nici măcar nu au luat legătura cu medicul curant, pe care nici măcar nu îl cunosc, pentru a vedea dacă se impune sau nu un anumit tratament medical, care anume și dacă nu cumva se impune să-i facă rost de anumite medicamente.
Arată că în cauză reclamanții sunt lipsiți de interes deoarece nu îndeplinește cele 3 condiții legale, acela de a fi legitim, personal și născut și actual.
Reclamanții B. M. E., T. I. și C. ANA prin întâmpinare (f. 14-16) au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 143 din Codul familiei „Interdicția poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum și de toți cei prevăzuți în art. 115." iar art. 115 din Codul familiei prevede că „Au obligația ca, în termen de cel mult cinci zile de la data cînd se află de existența unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute în art. 113, să înștiințeze autoritatea tutelară: a) persoanele apropiate minorului precum și administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul; b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morții unei persoane, precum și biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei moșteniri; c) instanțele judecătorești, procuratura și poliția cu prilejul pronunțării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate; d) organele administrației de stat, organizațiile obștești, instituțiile de ocrotire, precum și orice altă persoană."
Textele instituie astfel sfera persoanelor care au interes pentru că o persoană care este susceptibilă de a fi pusă sub interdicție nu se poate îngriji singură, chestiune care primează, chiar pe lângă chestiunea ipotezei încheierii unor acte juridice defavorabile.
Prin prisma acestor texte legale este evident că reclamanții au interes și pot fi persoane care să introducă o cerere de punere sub interdicție, fiind indiferent dacă au și alte interese, dat fiind că în speță se discută și se protejează doar dreptul persoanei puse sub interdicție.
Această chestiune a fost analizată de instanța de apel, prin urmare nu este reală susținerea recurentei că nu a fost dezbătută excepția lipsei de interes.
Din probele administrate în cauză a reieșit cu puterea evidenței că pârâta nu mai are discernământul necesar spre a se ocupa de interesele sale prin urmare era necesar ca aceasta să fie pusă sub interdicție, chiar dacă curatorul A. O., care este sora acesteia, se ocupă de îngrijirea ei în această perioadă, acest lucru dovedind doar cu atât mai mult că pârâta este o persoană care are nevoi de îngrijire și că nu se poate ocupa singură de interesele și nevoile sale.
Celelalte considerațiuni netratate ca motive de recurs în cele ce preced nu au putut fi încadrate ca astfel de motive, fiind simple aprecieri ale recurentei cu privire la moralitatea reclamanților sau cu privire la intențiile lor, dar nu este preocuparea instanței în acest cadru procesual de a lămuri dacă susținerile recurentei sunt reale sau de a stabili intențiile reclamanților ci doar de a stabili dacă pârâta este o persoană care trebuie pusă sub interdicție.
Ceea ce are relevanță este că pârâta nu mai are discernământul necesar spre a se ocupa de interesele sale, prin urmare era necesar caaceasta să fie pusă sub interdicție și ca un curator să se ocupe în mod imparțial de interesele sale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. M. prin curator A. O., împotriva deciziei civile numărul 7. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
GREFIER
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecători apel - Oncică-S. M., Tașcă D.I. - Tribunalul Cluj
Judecător fond - H. M.C. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1572/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 5032/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
