Decizia civilă nr. 5032/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5032/R/2011
Ședința publică din 02 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. C. M., precum și recursul declarat de pârâtul B. V. I., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă personal și pârâtul recurent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta S. C. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării recursului.
Recursul declarat de pârâtul B. V. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, întrucât vizează doar cuantumul pensiei de întreținere.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul doamnei avocat C. C., a înregistrat la dosar o întâmpinare la recursul declarat de pârât, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială nr. 1., care atestă împrejurarea că reclamanta recurentă a împuternicit-o pe doamna avocat C. C. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în recurs.
Instanța înmânează pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamanta recurentă.
Reclamanta recurentă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se da reprezentantei sale posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamantei recurente posibilitatea de a se prezenta la dezbateri, precum și pentru a da pârâtului recurent posibilitatea să lectureze întâmpinarea depusă de reclamanta recurentă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă asistată de doamna avocat C. C. și pârâtul recurent personal.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar două chitanțe care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei recurente și pârâtul recurent arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului declarat de reclamantă și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de pârât, iar pârâtului recurent îi acordă cuvântul pentru susținerea recursului propriu și pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate și admiterea în totalitate a apelului reclamantei, cu consecința înlăturării din programul de vizită a părții referitoare la prezentarea minorei în prima și a treia sâmbătă din lună, la domiciliul pârâtului și a acordării către reclamantă, în totalitate, a cheltuielilor de judecată în recurs, conform bonurilor fiscale pe care le depune la dosar, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că programul solicitat de pârâtul recurent, respectiv a lua un copil de 2 ani și al muta din două în două săptămâni de la domiciliul reclamantei la domiciliul pârâtului este un program laborios raportat la vârsta minorei și, de asemenea, arată că pârâtul poate vizita minora la domiciliul mamei, având în vedere că programul solicitat de către pârât nu poate duce la împlinirea scopului pentru ca o fetiță să-și cunoască tatăl, așa cum susține pârâtul.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că în condițiile în care reclamanta a formulat apel cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, nu se poate spune că nu există culpă deplină a pârâtului, iar instanța de apel, în mod eronat a constatat că pârâtul intimat a achiesat la solicitările reclamantei apelante.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și reducerea cuantumului pensiei de întreținere, pe care a fost obligat să o plătească în favoarea minorei și, de asemenea, solicită să se revină la prima soluție dată în acest dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului declarat de pârât, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar
și, totodată, arată că între părți a fost vorba de o tranzacție cu privire la suma de 500 lei, pe care pârâtul a fost de acord să o plătească cu titlu de pensie de întreținere lunară în favoarea minorei și, de asemenea, arată că nu înțelege cum din venitul declarat de pârât, respectiv din suma de 261 lei pe lună, acesta reușește să se întrețină pe el și să întrețină un apartament, iar această împrejurare o determină să creadă că pârâtul realizează venituri mai mari decât cele pe care acesta le-a declarat.
Pârâtul recurent solicită respingerea recursului reclamantei și arată că nu observă condițiile grele pe care le invocă reclamanta cu privire la deplasarea minorei la domiciliul său, având în vedere că minorei trebuie să i se ducă doar schimburi, laptele praf și câteva jucării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 7. Mai 2011, pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. C. M., în contradictoriu cu pârâtul B. V. I. și cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul B. V. I., având ca obiect încredințare minor, și în consecință:
S-a dispus încredințarea minorei B. S. M., născută la data de 30 A. 2010 reclamantei.
A fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei
B. S. M. în cuantum de 25% din veniturile nete realizate de pârât de la data înregistrării acțiunii, respectiv 25 N. 2010 și până la majoratul acesteia, ce va fi virată de pârât în contul (...)B0487026292670001 deschis la B. C.-N.
Totodată, s-a stabilit programul de vizitare al minorei de către pârât, astfel: în timpul săptămânii marți și vineri între orele 17-20 la domiciliul reclamantei; în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 10-18 la domiciliul pârâtului, în prezența reclamantei; în vacanța de vară și iarnă, respectiv luna august și decembrie câte o săptămână la domiciliul pârâtului sau în afara localității, în prezența reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esențăurmătoarele:
Din relațiile de concubinaj dintre reclamantă și pârât a rezultat minora
B. S. M., născută la data de 30 A. 2010, în prezent minora fiind în îngrijirea reclamantei.
Din referatul de anchetă socială depus la dosar s-a reținut că la scurt timp de la nașterea minorei, părțile nu au mai reușit să comunice deschis și amiabil, între reclamantă și pârât intervenind un blocaj, pârâtul acuzând-o pe reclamantă de acest lucru. În luna Iulie 2010 în urma unor altercații, părțile s- au despărțit definitiv, reclamanta cu minora stabilindu-se pe strada T., unde se găsește și în prezent.
Condițiile materiale și de igienă asigurate de către reclamantă la domiciliul acesteia sunt corespunzătoare, reclamanta împreună cu minora locuind într-un apartament cu 2 camere și dependințe. Reclamanta are în folosință exclusivă o cameră dotată și utilată în totalitate, fiind personalizată, preocuparea sub aspect igienico - sanitar și a asigurării condițiilor locative optime, fiind urmărită cu atenție de aceasta.
Tot din cuprinsul anchetei sociale rezultă că pârâtul locuiește intr-un apartament de 3 camere și dependințe proprietatea părinților lui, complet utilat
(centrală termică, geamuri termopan, parchet laminat) și amenajat cu toate cele trebuincioase, din punct de vedere ambiental fiind asigurat atât ca spațiu cât și din punct de vedere al condițiilor sanitare.
Având in vedere vârsta minorei și înțelegerea părților, respectiv opinia pârâtului care este de acord ca minora să rămână în îngrijirea reclamantei, prin ancheta socială s-a propus încredințarea minorei S. M. spre creștere și educare reclamantei, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în conformitate cu dispozițiile Codului familiei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinții săi și potrivit art. 30 alin. 1 din același act normativ, „are dreptul să crească alături de părinții săi";.
Corelativ, potrivit art. 8 din CEDO, „Orice persoană are dreptul larespectarea vieții sale private și de familie….";, iar exercitarea drepturilor părintești reprezintă un element al vieții de familie (cauza Nielsen c. D.emarcei).
În concordanță cu jurisprudența CEDO, dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă instanța este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând, interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor și altele asemenea.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. A., în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța evaluându-le în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
În concret, s-a reținut că minora s-a aflat încă de la naștere și se află și în prezent în îngrijirea mamei reclamante care locuiește împreună cu minora în localitatea C.-N., strada T.
Cât privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, instanța a reținut că, potrivit art. 94 Cod familiei, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Din probele de la dosar, respectiv adeverința nr. 2/18 Martie 2011 emisă de S. „VB P. S., rezultă că pârâtul realizează un venit net lunar de 261 lei. Deși pârâtul are calitatea de administrator și unic asociat al societății comerciale mai sus enunțate, in ultimele 6 luni acesta nu a beneficiat de alte venituri
(dividende), în afară de salariul net menționat.
Raportat la cele enunțate, în temeiul art. 42 alin. 3 coroborat cu art. 86
și art. 101 Cod familiei, pârâtul reclamant a fost obligat să plătească reclamantei pârâte în favoarea minorei S. M. o pensie lunară de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete ale acestuia, de la data înregistrării acțiunii, respectiv 12 N. 2010 și până la majoratul minorei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional, instanța a reținut că, potrivit art. 43 alin. 3 Cod familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, printre modalitățile de exercitare al acestui drept enumerându-se vizitarea copilului la locuința părintelui căruia i-a fost încredințat, lăsarea copilului la locuința părintelui căruia nu i-a fost încredințat, vizitarea copilului la școală, petrecerea vacanțelor școlare la ambii părinți etc.
Dreptul de a avea legături personale cu minorul nu trebuie însă exercitat abuziv, ci în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra copilului.
Drept urmare, având in vedere vârsta minorei, respectiv 1 an și o lună, instanța a apreciat că interesul acesteia este acela ca programul de vizită să fiefăcut in asemenea manieră încât să nu fie despărțită o perioadă lungă de timp de mamă.
În considerarea celor enunțate, instanța a admis cererea reconvențională.
Împotriva Sentinței civile nr.7. Mai 2011, pronunțată de Judecătoria
Cluj-Napoca, a declarat recurs, recalificat că și apel, reclamanta S. C. M.
Prin decizia civilă nr. 3. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis apelul declarat de S. C. M., sentința a fost schimbată în parte, în sensul că s-a luat act de înțelegerea părților ca pârâtul B. V. I. să plătească în favoarea minorei B. S. M. o pensie lunară de întreținere în cuantum de 500 lei.
A fost înlăturată dispoziția referitoare la programul de vizitare pe durata vacanței de vară și de iarnă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Analizând apelul tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit mențiunilor din cuprinsul sentinței civile nr. 7., la termenul din 5 mai 2011, intimatul pârât a arătat că, datorită vârstei fragede a minorei, nu mai susține cererea de stabilire a unui program de vizitate a minorei pe durata vacanței de vară și de iarnă.
Cu toate acestea, prima instanță s-a pronunțat plus petita și a stabilit program de vizitare și în luna august și decembrie câte o săptămână. În aceste condiții, acest motiv de apel este întemeiat, urmând ca programul de vizitare pe această perioadă să fie înlăturat.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, la termenul de azi, părțile s-au înțeles în sensul ca intimatul pârât să plătească în favoarea minorei o pensie lunară de întreținere de 500 lei, instanța luând act de această înțelegere.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat și parțial contrar poziției apelantei din întâmpinare când a fost de acord ca programul de vizitare să se desfășoare și la domiciliul său și la cel al pârâtului, dar în prezența sa. Argumentele reclamantei potrivit cărora este dificilă deplasarea din două în două săptămâni a minorei la domiciliul pârâtului cu cărucior, biberoane, scutece etc. sunt nejustificate în condițiile în care, s-a reținut că, de fapt, pârâtul este cel care se ocupă de transportul apelantei și al minorei cu mașina sa personală, iar pe de altă parte, pentru consolidarea relației dintre tată și fiică este necesar ca aceștia să se întâlnească și în alte locuri decât domiciliul minorei.
Din ancheta socială rezultă că intimatul pârât are condiții locative corespunzătoare pentru ca minora să-și urmeze programul zilnic, inclusiv cel de somn, știut fiind că la o asemenea vârstă copiii dorm mai mult. Vizitarea minorei doar la domiciliul său ar induce copilului ideea că tatăl este doar musafir și tratat ca atare, pe când în cazul în care și minora ar fi deplasată situația este puțin schimbată. C. va face cunoștință cu mediul în care locuiește și trăiește tatăl, va fi pusă în situația de a se simți ca și acasă sau la o altă casă, ceea ce presupune o comunicare și o relaționare mai relaxată. Apoi nu este obligatoriu ca întreaga durată a programului de vizitare să se desfășoare doar în casă, minora putând fi dusă în parc sau la diferite locuri de joacă pentru a interacționa și cu alți copii, ceea ce ar presupune oricum o deplasare, chiar dacă vizita s-ar face la domiciliul mamei.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că argumentele apelantei nu sunt întemeiate și nici nu corespund interesului superior al copilului de a avea o relație firească cu tatăl și de a consolida și dezvolta permanent această relație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S. C. M. și pârâtul B. V. I.
Reclamanta S. C. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei cu admiterea în totalitate a apelului reclamantei cu consecința înlăturării din programul de vizită a parții referitoare la prezentarea minorei, în prima si a treia sâmbătă din lună la domiciliul pârâtului, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului a arătat că în sentința recurată s-au menținut dispozițiile cu privire la vizitarea minorei in prima si a treia sâmbăta din luna, între orele 10-18, la domiciliul pârâtului în prezența reclamantei.
Consideră că poziția instanței de apel este total eronata, față de dificultățile care s-ar crea prin deplasarea, o data la doua săptămâni a minorei de la domiciliul reclamantei la domiciliul pârâtului.
A. deplasare ar implica transportul unor obiecte de care minora ar avea nevoie în perioada celor 8 ore cât s-ar afla la pârât, respectiv cărucior, suzete, biberoane, sterilizator de suzete și biberoane, scutece, șervețele umede, haine de schimb, deci un întreg arsenal.
Arată că este de acord ca pârâtul să-și viziteze fiica în condiții avantajoase pentru aceasta, de aceea nu s-a opus nici un moment la stabilirea unui program de vizitare marți și vineri între orele 17:00 - 20:00 la domiciliul acesteia, cum nu se opune nici un prezent ca fetița să fie vizitată în prima și a treia sâmbăta din luna, între orele 10:00-18:00, de asemenea, la domiciliul acesteia.
Pentru aceste considerente, solicită a înlătura din programul de vizitare obligația reclamantei de a prezenta minora, în primă și a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 - 18:00 la domiciliul pârâtului.
Consideră decizia T.ui C. este nelegala și în partea privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata care i-au fost acordate numai parțial deși acestea trebuiau acordate în sumă 700 lei.
Pârâtul B. V. I. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în ceea ce privesc dispozițiile referitoare la cuantumul pensiei alimentare pe care trebuie să o achite, respectiv suma de 500 lei.
În motivarea recursului a arătat că în ceea ce privește pensia alimentară pe care au stabilit-o de comun acord la suma de 500 lei nu va putea să o achite din motive economice pe care le are firma la care lucrează și o administrează, probleme care au intervenit de puțin timp, astfel că solicită recalcularea pensiei alimentare lunare la un procent de 25% din veniturile sale.
Arată că nu are alte venituri decât salariul de 261 lei confirmat de A., conform contractului de muncă nr. 87326/(...) înregistrat la ITM C.
Ca administrator al firmei menționează ca nu a luat și nu intenționează să ia dividende astfel că acest aspect nu influențează veniturile declarate ale pârâtului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata și obiectul acestor procese intentate de reclamanta S. C. M. arată că nu s-a eschivat niciodată de la exercitarea atribuțiunilor de părinte, dimpotrivă a dorit si dorește sa se implice in toate aspectele legate de creșterea minorei B. S. M., lucruri care pot fi confirmate si de reclamanta. De asemenea nu s-a opus niciodată ca minora sa- i fie încredințata mamei, înțelege ca atât timp cât copilul este la o vârstă fragedă este mai bine ca de acesta să aibă grija mama lui.
Atâta timp cât a acceptat ca minora să-i fie încredințata reclamantei, s-a achitat de obligațiile de părinte nu consideră normal să fie obligat la plata acestor cheltuieli de judecată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul reclamantei S. C. M. aceasta a solicitat înlăturarea din programul de vizită a părții referitoare la prezentarea minorei, în prima si a treia sâmbătă din lună la domiciliul pârâtului, deoarece poziția instanței de apel este total eronată, față de dificultățile care s-ar crea prin deplasarea, o data la doua săptămâni a minorei de la domiciliul reclamantei la domiciliul pârâtului. A. deplasare ar implica transportul unor obiecte de care minora ar avea nevoie în perioada celor 8 ore cât s-ar afla la pârât, respectiv cărucior, suzete, biberoane, sterilizator de suzete și biberoane, scutece, șervețele umede, haine de schimb, deci un întreg arsenal.
Curtea reține că privitor la starea de fapt, cele reținute de instanța de apel sunt atributul suveran al acesteia, instanța de recurs fiind abilitată doar să verifice corectitudinea aplicării normei de drept la starea de fapt reținută de instanțele de fond.
Raportat la acea stare de fapt trebuie constatat că un program de vizită de maniera celui stabilit, de două ori pe lună câte o zi în care reclamanta trebuie să se deplaseze, este un program rezonabil, chiar dacă aceasta implică transportul unor obiecte de care orice copil are nevoie la orice deplasarea mai mare de 1 sau 2 ore, oriunde s-ar petrece această deplasare, la tatăl copilului sau la alte locații unde merge în vizită reclamanta, aceasta cu atât mai mult cu cât tatăl copilului este cel care asigură transportul mamei, al copilului și al obiectelor necesare.
Vizitarea copilului la domiciliul mamei nu este cea mai bună opțiune dat fiind că, așa cum a reținut și instanța de apel, pentru consolidarea relației dintre tată și fiică este necesar ca aceștia să se întâlnească și în alte locuri decât domiciliul minorei iar vizitarea minorei doar la domiciliul său ar induce copilului ideea că tatăl este doar musafir și tratat ca atare. C. va relaționa altfel la domiciliul tatălui, ca și acesta din urmă evident, în situația în care se va simți acasă la acel părinte, iar părintele, respectiv tatăl, va fi la el acasă, ceea ce presupune o comunicare și o relaționare mai relaxată. Apoi minora va putea fi dusă în parc sau la diferite locuri de joacă pe durata acestui program de vizită, ca și în condiții normale de conviețuire între părinți.
Trebuie subliniat că programul de vizitare trebuie astfel stabilit ca să fie convenabil ambilor părinți, iar nu doar unuia dintre ei, aceasta implicând ca fiecare să facă anumite concesii pentru ca acest program să nu se transforme într-un instrument de șicană.
Cu privire la partea privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată care i-au fost acordate reclamantei numai parțial în apel, Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind că apelul a fost admis doar în parte, iar potrivit principiului culpei procesuale, reglementat de art. 276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecărei parți au fost încuviințate numai in parte, instanța va aprecia in ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.
În ce privește recursul pârâtului B. V. I. acesta a solicitat modificarea în ceea ce privește dispozițiile referitoare la cuantumul pensiei alimentare pe care trebuie să o achite, respectiv suma de 500 lei.
În motivarea recursului a arătat că în ceea ce privește pensia alimentară pe care au stabilit-o de comun acord la suma de 500 lei nu va putea să o achite din motive economice pe care le are firma la care lucrează și o administrează, și că nu are alte venituri decât salariul de 261 lei confirmat de A., conform contractului de muncă nr. 87326/(...) înregistrat la ITM C.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind că între părți a intervenit o înțelegere, cu valoarea unei tranzacții pentru acest proces, princare s-au înțeles cu privire la cuantumul sumei de plătit cu titlu de pensie de întreținere.
Or o astfel de înțelegere având valoarea unui contract, pentru acest proces, nu se poate reveni asupra ei decât tot prin voința părților, iar nu prin solicitarea părții și nici prin puterea instanței, cât timp nu s-au dovedit vicii cu privire la consimțământul pârâtului.
Nivelul veniturilor recurentului nu poate fi invocat ca și motiv de recurs dat fiind că la momentul la care a intervenit înțelegerea din apel recurentul avea aceleași venituri ca și în fața instanței de recurs, potrivit adeverinței depusă la fila 15 al dosarului de fond, dar a fost de acord cu acel cuantum al întreținerii.
Evident că nimic nu împiedică recurentul să formuleze o cerere în cadrul unui alt proces în care să se evalueze noua stare de fapt, dacă va fi cazul.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind că este adevărat că recurentul a fost de acord cu majoritatea pretențiilor reclamantei dar acestea au fost soluționate în cadrul unui proces, și mai mult un proces în care și recurentul a formulat pretenții prin acțiunea reconvențională, prin urmare a fost necesar a se aprecia asupra culpei procesuale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. C. M., precum și recursul declarat de pârâtul B. V. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecători apel - Seleșiu A.S., Bolchiș F.S. - Tribunalul Cluj
Judecător fond - Pădurariu E. - Judecătoria Cluj-Napoca
A.-A. M.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 1578/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3345/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
