Decizia civilă nr. 3345/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3345/R/2011

Ședința publică din ^{30 septembrie 2011}

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ J.ECĂTORI: I.-D. C.

A.-A. P. G. : A.-A. M.

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta P. M. R., precum și recursul declarat de reclamantul P. M., împotriva deciziei civile nr. 67/A/(...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect partaj.

Se constată că în ședința publică din (...), în temeiul prevederilor art. 260 C.pr.civ., instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru data de (...), dată la care, în temeiul acelorași prevederi legale, instanța a dispus din nou amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru data de (...).

De asemenea, se constată că la data de (...), instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru data de (...), având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată în componența avută la dezbaterea cauzei, deoarece grefierul de ședință a lipsit din instanță, întrucât a participat la un seminar în cadrul programului pentru formarea continuă a grefierului.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 4505/(...) a J. B. M. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M. împotriva pârâtei P. M.-R. și, în consecință, s-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit în comun, în cote egale de ½ parte fiecare, casa de locuit situată în B. M. str. C. nr. 30 aflată pe parcela cu nr. top. 4396 din C.F. 6751 B. M., în valoare de 425.704 RON, dispunându-se partajarea imobilului, în sensul atribuirii în favoarea pârâtei.

P. a fost obligată să plătească reclamantului, cu titlu de sultă, suma de 212.852 RON în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea cererii privind partajarea bunurilor mobile.

P. a fost obligată să plătească reclamantului 423 RON cheltuieli de judecată, compensând restul cheltuielilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că părțile au fost căsătorite în perioada (...) - (...) când, prin sentința civilă nr. 5. a J. B.

M. s-a desfăcut căsătoria.

Sub durata căsătoriei părțile au construit, în comun, prin contribuții egale, casa de locuit situată în B. M. str. C. nr. 30 (aspect recunoscut și de către pârâtă), construcție edificată pe terenul proprietatea Statului Român, înscris în C.F. 6751 B. M. nr. top. 4396.

Conform raportului de expertiză întocmit de expertul Z. T. valoarea totală a construcției este de 425.708 Ron și că acest imobil nu este comod partajabil în natură.

Față de cele de mai sus, în baza art. 36 C. fam. s-a admis acțiunea, s- a dispus partajarea construcției prin atribuirea acesteia la pârâtă, care îl și deține, cu obligarea acesteia de a plăti reclamantului o sultă de 212.852

Ron. La atribuirea locuinței s-a avut în vedere faptul că pârâta nu mai deține în oraș o altă locuință, fiind salariată.

Potrivit art. 245 C.pr.civ. s-a luat act că reclamantul a renunțat la cererea privind partajarea bunurilor mobile.

În ceea ce privește susținerile pârâtei, potrivit cărora părțile ar fi dobândit în timpul căsătoriei și o casă în S., aceste aspecte nu au putut fi luate în considerare de către instanță, deoarece această problemă a fost soluționată în dosarul nr. 4272/2003 al T.ui M., unde s-a pronunțat decizia nr. 5./(...) și unde s-a reținut că imobilul din S. a fost dobândit de reclamant anterior căsătoriei părților, că deși reclamantul ar fi recunoscut o contribuție a pârâtei de 30 % din valoarea construcției, aceasta îi conferă un drept de creanță și nu o cotă de proprietate. Cum însă pârâta nu a formulat cerere expresă în acest sens, s-a apreciat că cererea acesteia de partajare a imobilului din S. nu este fondată. Nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei conform cărora de la divorț au trecut 9 ani și că reclamantul nu mai poate solicita partajarea bunurilor, deoarece nu există un termen limită prevăzut de lege în care să se poată solicita împărțirea bunurilor.

Procesul profitând ambelor părți, s-au acordat cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând 1/2 parte din contravaloarea expertizei.

Împotriva acestei sentințe, pârâta P. M. R. a declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 159/A/(...) a T.ui M., dosar nr. (...), hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

În considerentele acestei decizii, tribunalul a stabilit că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale a pârâtei având ca obiect partajarea casei situate în S., nr. 2., com. R., jud. M..

Prin decizia civilă nr. 1778/R/(...) a Curții de A. C., dosar nr. (...), s-arespins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. M. împotriva deciziei civile nr. 159/A/(...) a T.ui M., care a fost menținută.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 4231/(...) a J. B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. M. R., în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. M.

S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de

30% pentru pârâta-reclamantă P. M.-R. și 70% pentru reclamantul-pârât P.

M. și imobilele casă de locuit D+P+M în fază nefinisată și gard, amplasate în localitatea S., nr. 2., județul M., imobil înscris în C.F. nr. 2003 S., nr. topo.

1822/1/2 și 1822/2/2, în valoare de 247.000 lei.

S-a dispus sistarea stării de devălmășie cu privire la aceste imobile.

S-a atribuit reclamantului-pârât imobilele casă de locuit și gard, situate în localitatea S., nr. 2., județul M., casă înscrisă în C.F. nr. 2003 S., nr. topo. 1822/1/2 și 1822/2/2.

Reclamantul-pârât P. M. a fost obligat ca în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să achite pârâtei-reclamante suma de

74.100 lei cu titlu de sultă.

Reclamantul-pârât P. M. a fost obligat să achite pârâtei-reclamante suma de 4.747,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că părțile s-au căsătorit în data de (...), iar prin sentința civilă nr. 5849 din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 3329/1998, căsătoria lor a fost desfăcută.

Conform înscrierilor din CF nr. 2003 S., asupra imobilelor cu nr. topo

1822/1/2 și 1822/2/2, arător, s-a întabulat în baza Titlului de proprietate nr. 4. eliberat de C. J. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, dreptul de proprietate al reclamantului-pârât P. M., iar în baza adeverinței nr. 1008/97 și a autorizației de construcție nr. 1., pe nr. topo

1822/1/2 și 1822/2/2 s-a notat o casă de locuit.

În data de 6 mai 1998 Consiliul Local al Comunei R. a eliberat la solicitarea reclamantului-pârât P. M., autorizația de construcție nr. 16 privind executarea lucrărilor de construire casă de locuit unifamilială în localitatea S. nr. 2. U. desfacerii căsătoriei părților, aceeași autoritate a eliberat autorizația de construcție nr. 40 din (...), privind construire garaj și anexe gospodărești, la aceeași adresă.

În data de (...) reclamantul-pârât s-a căsătorit cu numita P. L.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1132 din (...) de B. N. P. V. M. Bal, reclamantul-pârât P. M. a vândut numitului P. M. F. (fiul său), nuda proprietate asupra imobilelor situate în sat S. nr. 2., comuna R., județul M., înscrise în CF nr. 2003 S., nr. topo 1822/1/2 și nr. topo 1822/2/2, în natură casă de locuit P+2 compusă din opt camere, două bucătării una la parter și una la nivelul doi, holuri, patru băi cu WC și trei garaje; anexe gospodărești, respectiv magazie cu pod, cotețe pentru animale

și afumători și teren aferent în suprafață de 4910 mp, din care: curte betonată în suprafață de 160 mp, piscină betonată în suprafață de 32,6 mp, foișor din lemn acoperit cu învelitoare din onduline, grădină în suprafață de

0,40 ha cu 160 pomi fructiferi, curtea și grădina fiind îngrădite cu gard de stâlpi din țeavă și plasă de fier.

Prin decizia civilă nr. 5. din (...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 4272/2003, s-a respins ca nefondat apelul declarat de actuala soție a reclamantului-pârât, P. L., împotriva sentinței civile nr. 723 din (...) a J. B. M., pronunțată cu privire la acțiunea prin care aceasta solicita a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat.

Instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în localitatea S. nr. 2., județul M. a fost dobândit de P. M. anterior încheierii căsătoriei cu P. L., iar faptul că acesta îi recunoaște o contribuție de 30% din valoarea construcției, nu îi conferă vreo cotă de proprietate, ci doar un drept de creanță. S-a reținut și faptul că reclamanta din acel proces, în acțiunea introductivă, a recunoscut că imobilul exista la data căsătoriei lor, dar că sub durata căsătoriei și a concubinajului au făcut investiții la acesta.

Potrivit prevederilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, calitate ce nu trebuie dovedită. Prezumția comunitară poate fi combătută doar prin dovada încadrării bunurilor într-una dintre categoriile de bunuri proprii reglementate de prevederile art. 31

Codul familiei. Separația faptică a soților nu suspendă prezumția de comunitate, ea putând influența întinderea cotelor cuvenite fiecăruia dintre copărtași.

Situația juridică din speță a construcției edificate de soți, cu mijloace comune, pe terenul proprietatea unuia dintre aceștia, a primit rezolvarea în sensul că respectiva construcție este obiect al dreptului de proprietate în devălmășie al soților, soțul neproprietar asupra terenului dobândind un drept de superficie.

Instanța a avut în vedere la efectuarea partajului valoarea bunului din momentul actual, al pronunțării hotărârii, valoare stabilită însă în funcție de stadiul fizic al casei de locuit din anul 1998, când a încetat comunitatea matrimonială a părților din proces. Aceasta deoarece din probele administrate a rezultat că ulterior divorțului de pârâta-reclamantă, reclamantul-pârât a efectuat investiții în casă, a extins complexul imobiliar, fiind edificate anexe, garaj, piscină etc, bunuri cu privire la care pârâta- reclamantă nu are un drept de proprietate devălmaș.

În considerarea probațiunii administrate, instanța a constatat că sub durata căsătoriei, părțile au dobândit imobilul casă de locuit D+P+M în fază nefinisată și gardul aferent, imobil amplasat în localitatea S. nr. 2., județul M., înscris în CF nr. 2003 S., nr. topo 1822/1/2 și nr. topo 1822/2/2. Astfel, instanța a reținut că la momentul divorțului părților, casa era realizată numai la „., sens în care sunt relevante declarația martorului F. I. și a martorei G. Ana, gardul existând și în anul 1998.

Împrejurarea că, după cum rezultă din contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1132 din (...) de B. N. P. V. M. Bal, complexul imobiliar a fost vândut de reclamantul-pârât P. M. fiului său, P. M. F., este lipsită de relevanță, câtă vreme instanța a constatat calitatea de bun comun al acestuia, la stadiul fizic existent în momentul încetării devălmășiei dintre soți, urmare a divorțului.

Conform prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, înstrăinarea unei construcții ce face parte din bunurile comune de către unul dintre soți presupune consimțământul celuilalt soț, fiind un act ce excede mandatului tacit. Cu toate acestea, înstrăinarea bunului asupra căruia există un drept de coproprietate, fără respectarea principiului unanimității, de către unul singur dintre copărtași, nu atrage ipso facto nevalabilitatea vânzării. Copărtașul are dreptul de a solicita partajul, soarta vânzării depinzând de lotul în care va cădea bunul vândut: al înstrăinătorului sau al copărtașului care nu și-a dat acordul la vânzare.

În speță, pârâta-reclamantă nu a formulat vreo pretenție de atribuire a imobilului situat în localitatea S. nr. 2., județul M., astfel încât instanța l-a atribuit către reclamantul-pârât care, ca o consecință a efectului retroactiv a partajului, este considerat ab origine ca proprietar unic și exclusiv al bunului, putând dispune astfel în mod valabil de acesta.

În ce privește cotele de contribuție ale părților la edificarea casei de locuit, în stadiul existent în momentul desfacerii căsătoriei, instanța a apreciat că acestea au fost de 30% pentru pârâta-reclamantă P. M. R. și de

70% pentru reclamantul-pârât P. M. V. realizate de părți în perioada relevantă, conform copiilor cărților de muncă depuse la dosar, s-au cifrat la aproximativ această proporție.

Este de reținut că părțile au locuit împreună o perioadă relevantă de timp, în cadrul căreia nu s-a probat că pârâta-reclamantă și-ar fi afectat în totalitate veniturile altor investiții. De asemenea, alocarea veniturilor unuidintre soți construirii unei case, implică pentru celălalt majorarea contribuției sale la susținerea cheltuielilor menajului comun și a celor legate de întreținerea copiilor.

În raport de aceste considerente, instanța a admis în parte cererea reconvențională formulată și a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de 30% pentru pârâta-reclamantă P. M.-R. și 70% pentru reclamantul-pârât P. M., și imobilele casă de locuit D+P+M în fază nefinisată și gard, amplasate în localitatea S., nr. 2., jud.M., imobilul casă fiind înscris în C.F. nr. 2003 S., nr. topo. 1822/1/2 și 1822/2/2, în valoare de 247.000 lei.

În temeiul prevederilor art. 673¹-673^{14 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 36 alin. 1 din Codul familiei, reținând împrejurarea că reclamantul-pârât folosește bunul supus partajului, instanța a sistat starea de coproprietate și a atribui acestuia imobilul în litigiu.}

În baza art. 673^{10 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii suma de 74.100 lei RON cu titlu de sultă.}

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe reclamantul-pârât să achite pârâtei-reclamante suma de 4747,15 lei, cheltuieli de judecată, prin raportarea cotei sale de 70% la totalul cheltuielilor efectuate de către pârâta-reclamantă, constând în taxa de timbru achitată anterior trimiterii cauzei spre rejudecare, onorariu avocat, onorariu expert.

P. P. M. R. a declarat apel împotriva acestei sentințe care a fost admisprin decizia civilă nr. 67/A/(...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) , pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de 30% pentru pârâta-reclamantă P. M.-R. și

70% pentru reclamantul-pârât P. M., și imobilele casă de locuit D+P+M în fază nefinisată și anexe - foișor, piscină, fântână, afumătorie, împrejmuire, magazie, fosă septică, amplasate în localitatea S., nr. 2., județul M., imobil înscris în CF nr. 2003 S., nr. topo 1822/1/2 și 1822/2/2, în valoare de

506.494 lei.

Reclamantul-pârât P. M. a fost obligat ca în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să achite pârâtei-reclamante suma de

151.948,2 lei, cu titlu de sultă. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar intimatul P. M. a fost obligat la plata către apelanta P. M. R. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că este real că dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate împărțeala se face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor, și nu prin stabilirea mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.

Prin urmare, contribuția soților se referă la toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, luate în ansamblu.

Nu mai puțin adevărat însă este faptul că, atunci când a stabilit o cotă egală a soților de ½ fiecare, prin sentința civilă nr. 4505 din (...) a J. B. M., instanța a avut în vedere doar contribuția acestora la dobândirea casei de locuit situată în B. M., str. C., nr. 30, jud. M., considerată singurul bun comun, în timp ce imobilul din loc. Sărar, nr. 2. a fost apreciat ca fiind bunul propriu al reclamantului, dobândit anterior încheierii căsătoriei cu pârâta.

Așadar, instanța nu a avut în vedere contribuția soților la dobândirea tuturor bunurilor comune, luate în ansamblu, de vreme ce unul dintre imobile a fost exclus din masa partajabilă, fiind considerat propriu al reclamantului.

Raportat la această împrejurare, tribunalul a apreciat că în mod corect judecătoria a reținut, în urma analizării probelor administrate, o cotă de contribuție de 30% pentru pârâtă-reclamantă P. M. R. și de 70% pentru reclamantul-pârât P. M., la edificarea casei de locuit D+P+M din loc. S., nr.

2., jud. M., identificată în CF nr. 2003, S. nr. topo 1822/1/2 și 1822/2/2.

Astfel, veniturile realizate de părți în perioada relevantă, dovedite cu cărțile de muncă depuse în copie la dosar, s-au cifrat la aproximativ această proporție.

În mod corect judecătoria a avut în vedere la efectuarea partajului prețul actual de circulație al imobilului, stabilit însă în funcție de stadiul fizic al construcției în anul 1998, când a încetat comunitatea matrimonială a părților.

La data de 6 mai 1998 s-a eliberat, la solicitarea reclamantului-pârât P. M., autorizația de construcție nr. 16 privind executarea lucrărilor de construire casă de locuit în loc. S., nr. 2., jud. M..

Din probele administrate în cauză, declarațiile părților și ale martorilor audiați, a rezultat că lucrările de construcție au început încă din anul 1994, casa fiind terminată într-un anumit stadiu în anul 1998, iar apoi continuată până la data identificării ca fiind locuibilă.

U. desfacerii căsătoriei părților, s-a eliberat autorizația de construcție nr. 40 din (...), privind construirea de garaj și anexe gospodărești, la aceeași adresă.

Din declarațiile părților și ale martorilor audiați a rezultat că edificarea anexelor a fost începută înainte de anul 2000, până în anul 1998 ajungându-se la un anumit stadiu de execuție.

Potrivit concluziilor lucrării de expertiză întocmite în apel de dl. expert P. F., coroborate cu depozițiile martorilor audiați B. Ș.an, Săsăran R., Bârle Grigore și Lucaciu N., valoarea actuală de circulație a imobilelor casă de locuit D+P+M în faza nefinisată și anexe - foișor, piscină, fântână, afumătorie, împrejmuire, magazie, fosă septică, amplasate în localitatea S., nr. 203 A, județul M., imobil înscris în CF nr. 2003 S., nr. topo 1822/1/2 și

1822/2/2, la stadiul fizic din anul 1998, este de 506.494 lei.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul declarat de apelanta P. M. R. și a schimbat în parte sentința civilă nr. 4231 din (...), pronunțată de J. B. M., în dosarul nr. (...).

Instanța a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de 30% pentru pârâta-reclamantă P. M.-R. și 70% pentru reclamantul- pârât P. M., și imobilele casă de locuit D+P+M în faza nefinisată și anexe - foișor, piscină, fântână, afumătorie, împrejmuire, magazie, fosă septică, amplasate în localitatea S., nr. 2., județul M., imobil înscris în CF nr. 2003

S., nr. topo 1822/1/2 și 1822/2/2, în valoare de 506.494 lei.

În baza art. 673^{10 alin. 4, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe reclamantul-pârât P. M. ca în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să achite pârâtei-reclamante suma de}

151.948,2 lei, cu titlu de sultă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Reținând că doar o parte din motivele de apel au fost constatate ca întemeiate, în baza art. 274 alin.1, raportat la art. 298 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe intimat la plata către apelantă a sumei de 2000 lei, cutitlu de cheltuieli de judecată în apel, apreciate de instanță ca fiind corespunzătoare părții din pretențiile admise.

Cheltuielile de judecată solicitate reprezintă onorariu avocat, taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloarea lucrării de expertiză, fiind dovedite cu documentele justificative depuse la dosar.

Împotriva acestei decizii, pârâta P. M. R. a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul reținerii unei cote de contribuție egală a părților la dobândirea construcției împrejmuite situată în loc. S., nr. 2., com. R., jud. M., cu consecința obligării intimatului la plata sultei în cuantum de 253.297 lei, majorarea cheltuielilor de judecată datorate de intimat la suma de

4.480,05 lei precum și obligare intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs .

În motivarea recursului, pârâta a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel a nesocotit dispozițiile sentinței civile nr. (...) a J. B. M. care a reținut că părțile au dobândit în mod egal, în cotă de ½ parte fiecare, imobilul situat în B. M., str. C., nr. 30, jud. M., hotărâre care a rămas definitivă sub acest aspect și se bucură de autoritatea de lucru judecat. În aceste condiții, hotărârea atacată este nelegală întrucât stabilește cote inegale de contribuție a părților la dobândirea imobilului din S., nr. 2., com.

R., jud. M., cu ignorarea dreptului de proprietate comună în devălmășie a foștilor soți care se caracterizează prin aceea că acesta aparține nefracționat titularilor codevălmășiei, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se face prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor și nu prin stabilirea unor cote diferite în raport cu fiecare bun în parte.

Instanțele de fond au ignorat criteriile care au dus la stabilirea unei cote de ½ parte pentru imobilul din B. M., str. C., nr. 30, jud. M. menționate în sentința civilă nr. (...) a J. B. M. din care rezultă că proporția veniturilor părților este aproximativ egală.

De asemenea, decizia tribunalului este nelegală întrucât a nesocotit principiul disponibilității părților în condițiile în care prin întâmpinarea depusă de intimat în fața instanței de apel, acesta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a acorda valori egale din construcția casei din S., nr. 2., com. R., jud. M..

Din copia cărților de muncă depuse de părți, instanțele de fond au stabilit că proporția veniturilor realizate de cei 2 foști soți este de 30 % recurenta și 70 % pentru intimat, omițând din greșeală să aibă în vedere salariile părților la nivelul anului de referință 1997 de 716.000 Rol pentru recurentă și 962.000 Rol pentru intimat. D.-un simplu calcul matematic rezultă că recurentei i se cuvine 42 % din totalul veniturilor familiei, astfel încât dacă instanța de recurs ignora cota egală de contribuție a soților, recurenta solicită stabilirea unei cote de 42 % la dobândirea bunului comun, cu majorarea corespunzătoare a sultei cuvenite.

În mod greșit instanța de apel a stabilit cheltuielile de judecată, în condițiile în care pârâta a solicitat suma de 4480,05 lei constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloarea lucrării de expertiză, iar tribunalul nu motivează de ce a acordat doar suma de 2.000 lei.

În drept, pârâta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C.pr.civ.

Împotriva aceleiași decizii, reclamantul P. M. a declarat recurs în termenlegal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reducerii sultei la suma de 74.100 lei.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că la momentul divorțului casa în litigiu era realizată „la roșu";, nefinisată și avea valoarea de 247.000 lei.

În apel, valoarea imobilului a fost stabilită de expert 506.494 lei, fără a se avea în vedere că prin autorizația de construcție nr. 40/(...), emisă la 2 ani de la desfacerea căsătoriei, pârâtul a mai edificat foișor, piscină, afumătorie, magazie, împrejmuire, fosă septică și a schimbat acoperișul din azbociment, lucrări de construcție care au fost omise de instanța de apel. În acest raport de expertiză s-a stabilit sulta la valoarea de 506.494 lei și nu raportat la valoarea reală a imobilului de la data desfacerii căsătoriei, respectiv 247.000 lei.

Reclamantul își întemeiază în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ.

P. intimată P. M. R. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului pârâtului, în principal ca inadmisibil deoarece prin motivele invocate se vizează reaprecierea probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză tehnică administrat în fața instanței de fond și de apel.

Pe de altă parte, reclamantul recurent deși invocă prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ. nu explică în ce mod instanța de apel a încălcat aceste prevederi legale.

În opinia pârâtei intimate în mod corect expertul a stabilit valoarea de circulație a imobilului de 506.494 lei pentru stadiul fizic al lucrărilor de la nivelul lunii octombrie 1998, astfel încât sulta a fost în mod corect stabilită.

Reclamantul intimat P. M., prezent personal în ședința publică din (...) a învederat instanței că solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Astfel, în privința completării motivelor de recurs formulate de reclamantul recurent, prin înscrisul care a fost înregistrat în data de (...) și care se află la f. 14-17 din dosar, Curtea, în ședința publică din (...), a invocat excepția decăderii reclamantului recurent din dreptul de a preciza sau completa motivele de recurs, excepție întemeiată pe prevederile art.301,

302^{1 lit. c, art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 C.pr.civ.}

Art.301 C.pr.civ. prevede că, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform art.302^{1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: lit.c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.}

De asemenea, art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ. dispun că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Potrivit art.306 alin.1 Cpr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.2.

Având în vedere că decizia recurată a fost comunicată reclamantului la data de (...), așa cum reiese din dovada de primire și procesul verbal de predare anexată la f.137 din dosarul de apel, iar reclamantul a înregistrat completarea și precizarea motivelor de recurs la data de (...), după împlinirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de apel,

Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.103 alin.1

C.pr.civ., conform cărora neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, motiv pentru care va admite excepția decăderii reclamantului recurent din dreptul de a preciza sau completa motivele de recurs, acestea nefiind luate în considerare.

Curtea constată că în cuprinsul aceleiași completări a motivelor de recurs, reclamantul recurent a solicitat anularea contractului de vânzare -. încheiat între reclamant și fiul său, privind casa din S. nr. 2., pentru motivul că prețul stipulat în contract ar fi neserios și de asemenea, a arătat că prin sentința civilă nr. 4. a J. B. M. imobilul mai sus menționat a fost atribuit pârâtei P. M. R. și a solicitat să i se atribuie lui acest imobil.

În opinia Curții, aceste cereri noi formulate pentru prima dată în recurs intră sub incidența art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1

C.pr.civ. astfel încât sunt și inadmisibile.

La termenul de judecată din data de (...), în privința ambelor recursuri, Curtea a invocat excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:}

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,

„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererile de recurs sunt întemeiate pe art.304 pct.6 și pct.9

C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursurile nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriile de recurs conțin, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre reclamant și pârâtă, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate încauză, etc., urmând ca instanța să se pronunțe doar asupra motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, invocate prin cele două memorii de recurs.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

I. Referitor la recursul declarat de pârâta P. M. R. Curtea constată că prin sentința civilă nr. 4505/(...) a J. B. M. pronunțată în dosarul nr. (...), s- a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M. împotriva pârâtei P. M.-R. și, în consecință, s-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit în comun, în cote egale de ½ parte fiecare, casa de locuit situată în B. M. str. C. nr. 30 aflată pe parcela cu nr. top. 4396 din C.F. 6751 B. M., în valoare de 425.704 RON, dispunându-se partajarea imobilului, în sensul atribuirii în favoarea pârâtei. P. a fost obligată să plătească reclamantului, cu titlu de sultă, suma de 212.852 RON în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Această hotărâre a fost atacată cu apel doar de pârâtă pentru motivul că prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea pârâtei având ca obiect partajarea casei din loc. S. nr.2. astfel încât prin decizia civilă nr. 159/A/(...) a T.ui M., dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.

1778/R/(...) a Curții de A. C., dosar nr. (...), hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.

În speță, instanța de apel a nesocotit dispozițiile acestei hotărâri judecătorești sub aspectul stabilirii unor cote diferite de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.

Potrivit prevederilor art. 30 alin.1 și alin.3 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Prezumția comunității de bunuri poate fi combătută doar prin dovada încadrării bunurilor într-una dintre categoriile de bunuri proprii reglementate de prevederile art. 31 Codul familiei.

Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate împărțeala se face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor, și nu prin stabilirea mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.

Prin urmare, contribuția soților se referă la toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, luate în ansamblu și nu la fiecare bun în parte. Altfel spus, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la dobândirea tuturor bunurilor comune

Cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți, la partaj, se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea și conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit. Când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, atunci instanța poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.

În considerentele sentinței civile nr. 4505/(...) a J. B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), instanța de fond a statuat că sub durata căsătoriei părțileau construit, în comun, prin contribuții egale , casa de locuit situată în B. M. str. C. nr. 30 (aspect recunoscut și de către pârâtă), construcție edificată pe terenul proprietatea Statului Român, înscris în C.F. 6751 B. M. nr. top.

4396.

Prin urmare, această hotărâre nefiind apelată de niciuna dintre părți sub aspectul stabilirii cotelor fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune a intrat sub puterea lucrului judecat conform art.1201 C.civ., problema de drept în discuție fiind tranșată irevocabil astfel încât în mod nelegal tribunalul a stabilit, prin hotărârea recurată, cote de contribuție diferite ale celor doi foști soți, la dobândirea construcției situată în loc. S. nr.2., jud. M..

De altfel, cotele egale de contribuție ale părților la dobândirea acestui imobil au fost recunoscute de reclamantul intimat P. M. prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului, reclamantul solicitând „schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a acorda valori egale, din construcția casei din satul S., nr.2."; (f.31-33, dosar apel).

Critica pârâtei recurente referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată deoarece tribunalul a dispus obligarea reclamantului intimat P. M. la plata către apelanta P. M. R. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, proporțional cu motivele de apel găsite întemeiate și cu respectarea prevederilor art.298 raportat la art.274 alin.1 și art.276 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâta P. M. R. în contra deciziei civile nr. 67/A/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar civil nr. (...), pe care o modifică în parte, după cum urmează:

În conformitate cu prevederile art.296 C.pr.civ., va admite în parte apelul declarat de pârâta P. M. R., în contra sentinței civile nr. 4231/(...) a J. B.-M., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o schimbă în parte, astfel:

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. M. R., în contradictoriu cu reclamantul P. M.

În temeiul art.30 C.fam. coroborat cu art.673^{5 alin.1 C.pr.civ. va constată că părțile au dobândit, sub durata căsătoriei, în cote egale, de câte}

½-a parte fiecare, imobilul situat în loc. S. nr. 203 A, jud. M., înscris în CF nr. 2003 S., nr. top. 1822/1/2 și 1822/2/2, constând din casă de locuit D+P+M, în fază nefinisată și anexe, în valoare de 506.494 RON, menținând dispoziția din sentință privind atribuirea imobilului mai sus menționat în favoarea reclamantului P. M.

În temeiul art. 673^{5 alin.2 C.pr.civ va obligă reclamantul P. M. să-i plătească pârâtei P. M. R. suma de 253.247 RON, cu titlu de sultă, în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.}

În baza art.1143-1145 C.civ., va compensa parțial sultele reciproce ale părților - de 212.852 RON, datorată de pârâta P. M. R., în favoarea reclamantului P. M., în baza sentinței civile numărul 4505/(...), rămasă irevocabilă și, respectiv, de 253.247 RON, datorată de reclamantul P. M., în favoarea pârâtei P. M. R., în baza prezentei hotărâri - până la concurența celei mai mici, în cazul în care sulta stabilită prin sentința civilă numărul

4505/(...) nu a fost plătită până la data pronunțării prezentei hotărâri, și obligă reclamantul P. M. să-i plătească pârâtei P. M. R. suma de 40.395 RON cu titlu de sultă, în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, menținânde restul dispozițiilor din decizie.

II. Referitor la recursul declarat de reclamantul P. M. Curtea constată că deși acesta a invocat dispozițiile art.304 pct.6 C.pr.civ., potrivit cărora

„Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate, dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.";

În dezvoltarea acestui motiv de recurs reclamantul a învederat instanței că în mod corect prima instanță a reținut că la momentul divorțului casa în litigiu era realizată „la roșu";, nefinisată și avea valoarea de

247.000 lei.

Toate argumentele aduse de reclamantul recurent vizează în realitate netemeinicia deciziei atacate prin reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reanalizării probelor administrate în fața instanțelor de fond, fără a se motiva în concret situațiile de plus petita sau de ultra petita reglementate de art.304 pct.6 C.pr.civ.

În aceste condiții și pentru considerentele menționate anterior referitoare la incidența excepției de inadmisibilitate a criticilor care vizează netemeinica hotărârii și care nu vor mai fi reluate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 Curtea, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. M., în contra deciziei civile nr. 67/A/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar civil nr. (...).}

În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1

C.pr.civ., va obliga intimatul P. M., aflat în culpă procesuală, să plătească recurentei P. M. R. suma de 3.323,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei (.f. 7),

1818,99 lei taxa judiciară de timbru (f.20) și 5 lei timbru judiciar (f.21).

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în parte recursul declarat de pârâta P. M. R. în contra deciziei civile nr. 67/A/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar civil nr.

(...), pe care o modifică în parte, după cum urmează:

Admite în parte apelul declarat de reclamantul P. M., în contra sentinței civile nr. 4231/(...) a J. B.-M., pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o schimbă în parte, astfel:

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. M. R., în contradictoriu cu reclamantul P. M.

Constată că părțile au dobândit, sub durata căsătoriei, în cote egale, de câte ½-a parte fiecare, imobilul situat în loc. S. nr. 203 A, jud. M., înscris în CF nr. 2003 S., nr. top. 1822/1/2 și 1822/2/2, constând din casă de locuit D+P+M, în fază nefinisată și anexe, în valoare de 506.494 RON.

Menține dispoziția din sentință privind atribuirea imobilului mai sus menționat în favoarea reclamantului P. M.

Obligă reclamantul P. M. să-i plătească pârâtei P. M. R. suma de

253.247 RON, cu titlu de sultă, în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Compensează parțial sultele reciproce ale părților - de 212.852 RON, datorată de pârâta P. M. R., în favoarea reclamantului P. M., în baza sentinței civile numărul 4505/(...), rămasă irevocabilă și, respectiv, de

253.247 RON, datorată de reclamantul P. M., în favoarea pârâtei P. M. R., în baza prezentei hotărâri - până la concurența celei mai mici, în cazul în care sulta stabilită prin sentința civilă numărul 4505/(...) nu a fost plătită până la data pronunțării prezentei hotărâri, și obligă reclamantul P. M. să-i plătească pârâtei P. M. R. suma de 40.395 RON cu titlu de sultă, în termen de 4 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Menține restul dispozițiilor din decizie.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. M., în contra deciziei civile nr. 67/A/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar civil nr. (...).

Obligă intimatul P. M. să-i plătească recurentei P. M. R. suma de

3.323,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, J.ECĂTORI,

C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.

A.-A. M.

G.,

Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). J..fond: G. P.; J..apel:H. D.M., Ț. D.

← Decizia civilă nr. 5032/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și...		Decizia civilă nr. 1080/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Decizia civilă nr. 3345/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3345/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie