Sentința civilă nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurari sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/F/2011
Ședința Camerei de C. din 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-A. POP G REFIER:
A.-A. M.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență invit între
Judecătoria Zalău și Tribunalul Sălaj, cu ocazia judecării acțiunii civile formulată de reclamanta M. M. S., precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. M. R., în contradictoriu cu pârâtul M. I. V., având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere, stabilirea programului de legături personale și încredințare a minorului M. G. A.
Prezenta s-a dat în Camera de C., fără citarea părților.
C U R T E A :
Prin încheierea civilă nr.3.169 din data de 9 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Zalău s-a admis excepția de necompetență materială, invocată de către instanță din oficiu și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui S..
Asupra excepției de necompetență materială, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
M. M. G. A. este fiul reclamantei și al pârâtului. R. este minoră, fiind în vârstă de 16 ani. Prin hotărârea nr. 886 din (...), cu privire la M. M. G. A. s-a instituit măsura plasamentului la bunica maternă, numita M. M. R.
În situația instituirii plasamentului ca măsură de protecție specială a copilului, conform prevederilor art. 621, alin. 4, din L. 2., privind protecția și promovarea drepturilor copilului „modalitatea de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești cu privire la persoana și la bunurile copilului aflat în situația prevăzută la art. 56 lit. c și d, și respectiv la art. 56 lit. b și e, se stabilește de către instanța judecătorească";. Iar conform art. 124 din L. 2.„cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului";.
Prin urmare, a apreciat judecătoria, coroborând cele două texte de lege, mai sus citate, rezultă că „instanța judecătorească"; la care se referă prevederile art. 62, alin. 4 din L. 2. este tribunalul de la domiciliul copilului.
De altfel și instanța supremă, prin pronunțarea D. nr. I., în cadrul unui recurs în interesul legii, a statuat în mod implicit că, cu excepția instituirii tutelei, celelalte cauze întemeiate pe dispozițiile legii 2. sunt de competența tribunalului.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, prima instanță a admis excepția de necompetență materială, și și-a declinat competența de soluționare în favoarea T.ui S..
Prin sentința civilă nr. 54 din data de 13 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a declinat competența de soluționare acauzei, în favoarea Judecătoriei Z..
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de A. C., în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în cauză este vorba despre stabilirea programului de vizită a minorului și obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere.
Conform prevederilor art. 65 Cod familiei, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărei filiație a fost stabilită față de ambii părinți, cheltuielile de creștere, educație etc., se vor hotărî potrivit dispozițiilor art. 42-44, care se aplică prin asemănare.
De asemenea competența în soluționarea cauzei revine Judecătoriei în a cărei rază teritorială locuiește minorul.
T. a apreciat că instanța de fond a greșit când a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii 2., privind protecția și promovarea drepturilor copilului. L. mai sus amintită se referă într-adevăr la unele măsuri de protecție specială ale copilului cum ar fi plasamentul, plasamentul în regim de urgență sau supravegherea specializată, dar ea vizează o altă categorie de copii, cei a căror părinți au decedat, puși sub semnul interdicției, copii abuzați, neglijați, abandonați etc. (art. 56 din Lege).
Competența în soluționarea unor astfel de cauze revine T.ui, dar, în prezenta cauză nu este vorba despre un asemenea copil și nici despre instituirea unei astfel de măsuri.
Este adevărat că în favoarea copilului s-a instituit tutela (mama fiind minoră) dar acest fapt nu are relevanță față de obiectul cauzei, care este,
„obligația la plata pensiei de întreținere și stabilirea programului de vizită a minorului";.
Raportat la obiectul cererii, tribunalul a apreciat că în speță competența revine instanței de drept comun. A. este și motivul pentru care în baza art. 158 Cod procedură civilă, s-a declinat cauza.
În baza art. 22 (2) Cod procedură civilă, tribunalul constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei Curții de A. C., în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, în temeiul art.22 alin.2 C.pr.civ reține următoarele:
Astfel, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 3308/337 la data de (...), reclamanta M. M. S. în contradictoriu cu pârâtul M. I. V. a solicitat instanței obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului M. G.-A., născut la data de (...) și stabilirea programului de legături personale ale pârâtului cu minorul, în fiecare zi de miercuri între orele 16,00 - 20,00 la domiciliul reclamantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44, art. 65, art. 86, art. 93 - 94, art. 107 C.fam.(f.10 dosar fond)
În ședința publică din data de (...), reprezentanta reclamantei av. P. O. a precizat verbal acțiunea introductivă în sensul că solicită și încredințarea minorului în favoarea reclamantei, pârâtul învederând instanței că este de acord cu încredințarea minorului la reclamantă.
În ședința publică din (...), numita M. M. R. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat instanței obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului M. G.-A., născut la data de (...) și stabilirea programului de legături personale ale pârâtului cu minorul, în fiecare zi de miercuri între orele 16, - 20, la domiciliul reclamantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44, art. 65, art. 86, art. 93 - 94, art. 107 C.fam. (f.29 dosar fond)
Potrivit art. 124 din L. nr. 2., "Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului", iar "Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul".
În raport cu acest conținut explicit al dispozițiilor menționate, rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din L. nr. 2. s-a prevăzut competența de soluționare a tribunalului de la domiciliul copilului și, respectiv, a celui în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.
Cum o atare competență, fiind ratione materiae, este de ordine publică, înseamnă că soluționarea oricărei alte cereri care se referă la instituirea altor măsuri de protecție ce privesc copilul trebuie să aibă loc în condițiile respectării necondiționate a dispozițiilor referitoare la instanțele cărora legea le-a dat plenitudine de competență, respectiv judecătorii, potrivit art.1 alin.1 C.pr.civ..
Din examinarea prevederilor Legii nr. 2. se constată că, între măsurile de protecție specială a copilului, reglementate prin această lege, nu se regăsesc și măsurile solicitate de reclamantă în cererea introductivă de instanță așa cum a fost ea precizată.
În acest sens, este de observat că prin art. 55 din L. nr. 2. s-a prevăzut că "măsurile de protecție specială a copilului", la care se referă această lege, sunt: "plasamentul", "plasamentul în regim de urgență" și "supravegherea specializată".
Ca urmare, din moment ce reglementarea dată prin L. nr. 2. nu se referă și la stabilirea pensiei de întreținere, stabilirea programului de legături personale cu minorul sau încredințarea acestuia la unul dintre părinți, se impune să fie considerate de competența tribunalului de la domiciliul copilului și, respectiv, a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul, în accepțiunea prevederilor art. 124 din această lege, numai acele cauze care privesc măsurile de protecție specială a copilului strict determinate în cuprinsul art. 55.
De altfel, această interpretare este singura ce poate fi primită și pentru că art. 57 din lege, prevăzând, restrictiv, că "Părinții, precum și copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanță măsurile de protecție specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistență juridică gratuită, în condițiile legii", exprimă, de asemenea, voința explicită a legiuitorului de a preciza că reglementarea în discuție privește în mod exclusiv măsurile de protecție specială a copilului ce fac obiectul definiției date în cuprinsul art. 55.
Așa fiind, competența materială de soluționare, în primă instanță, a cererilor privind stabilirea pensiei de întreținere, stabilirea programului de legături personale cu minorul sau încredințarea acestuia la unul dintre părinți, nu poate fi decât aceea din dreptul comun care, potrivit art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, revine judecătoriei.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.21 alin.5 C.pr.civ., va soluționa conflictul negativ de competență în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta M. M. S., precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. M. R., în contradictoriu cu pârâtul M. I. V. având ca obiect stabilirea pensiei de întreținere, stabilirea programului de legături personale și încredințare a minorului M. G. A., în favoarea Judecătoriei Z..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-A. POP A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.judecătorie: A.D.Buz. Jud.tribunal:Pop R.M.
| Decizia civilă nr. 5385/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
