Decizia civilă nr. 1804/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
ANA I.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1804/R/2011
Ședința publică din data de 20 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I.- D. C.
JUDECĂTORI : C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. D.-V., împotriva deciziei civile nr. 1. (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Ș. C. C., având ca obiect partaj bunuri comune.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A P r in sen tinț a c iv il ă nr . 7119/(...), pronunț ată de Judec ător ia Cl u j-Napoca în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul Ș. C. C., în contradictoriu cu pârâta S. D. V. s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și, în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr. 125, situat în C.-N., str. Clăbucet nr. 6, cu valoare de circulație de
36.000 Euro.
S-a constatat că la dobândirea acestui apartament, reclamantul a avut o cotă de contribuție de 42,16 %, iar pârâta o cotă de contribuție de 57,84
%.
S-a constatat că părțile au o datorie comună, compusă din creditul contractat potrivit contractului de credit nr. 2., încheiat cu B. S.A.
S-a dispus partajul bunurilor comune prin atribuirea apartamentului în favoarea reclamantului, care a fost obligat la plata unei sulte de
20.822,40 Euro către pârâtă, reprezentând cota acesteia de contribuție, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părților.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că părțile s-au căsătorit la data de (...), iar prin sentința civilă nr. 1888/(...), rămasă irevocabilă, s-a desfăcut prin divorț căsătoria părților.
La data de (...) părțile au încheiat un antecontract de vânzare- cumpărare pentru apartamentul litigios, în care, în calitate de cumpărători, au achitat vânzătorilor un avans de 6.400 Euro, din prețul total de 25.500
Euro, ansamblul probațiunii testimoniale administrate în cauză relevând faptul că din acest avans de 6.400 Euro suma de 4.000 Euro a fost avansată de părinții pârâtei.
La data de (...) s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare, prin care s-a convenit asupra restului de preț de 19.100 Euro prin credit bancar, credit contractat de părți prin contractul încheiat cu B. și garantat prin contractul de ipotecă nr. (...)2/(...).
Ambele părți au fost de acord că la data judecății prezentului litigiu valoarea apartamentului este de 36.000 Euro.
Având în vedere că s-a dovedit că o parte din avans a fost achitat de părinții pârâtei, instanța va reține o cotă de contribuție mai mare a acesteia la dobândirea respectivului apartament.
Datoria contractată de soți în timpul căsătoriei este o datorie comună, în sensul art. 32 lit. b C.fam.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter men leg al, r ecl aman tul
Ș. C. C., iar p âr âta S. D. V. a f or mul at cere re de ader are l a apel .
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 1.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...) , a admis în parte apelul reclamantului, a respins cererea de aderare la apelformulată de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată, astfel:
A constatat că în masa bunurilor comune intră apartamentul în litigiu
și că valoarea masei bunurilor comune este de 17.345 Euro, reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a apartamentului de 36.000 Euro și valoarea creditului rămas de achitat, de 18.655 Euro.
S-a constatat că părțile au o contribuție egală, de câte 50% fiecare, la dobândirea bunului comun.
Apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei pârâtei o sultă în valoare de 7.815 Euro, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.
Intimata a fost obligată să-i plătească apelantului suma de 2.494 lei cheltuieli de judecată în apel.
La pronunțarea acestei soluții s-a reținut, în esență, faptul că de-a lungul căsătoriei veniturile reclamantului au fost mai mari decât ale pârâtei și chiar dacă la avansul plătit pentru cumpărarea apartamentului comun, s- au folosit 4.000 Euro primiți de către pârâtă de la părinții ei, în timp, cota de contribuție a soților a ajuns să se egalizeze, și aceasta deoarece, cota de contribuție nu trebuie apreciată doar la momentul dobândiri bunurilor, ci și la perioada ulterioară, de întreținere a bunurilor din devălmășie. Pentru aceste considerente, s-a apreciat că soții au avut cote de contribuție comună la dobândirea apartamentului.
La calcularea sultei s-au avut în vedere următoarele calcule: din suma de 36.000 Euro, reprezentând valoarea de circulație a apartamentului, s-a scăzut suma de 18.655 Euro cât a mai rămas de rambursat din creditul luat de la B. rezultând o valoare de 17.345 Euro, care împărțită la doi ar fi
8.672,50 Euro, reprezentând sulta.
În ceea ce privește aderarea la apel formulată de pârâtă, având ca obiect atribuirea apartamentului, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât în 2008 pârâta a plecat să muncească în străinătate, reclamantul este cel care a rămas să locuiască în apartament și nu are unde locui în altă parte, iar pârâta are unde locui și întrucât deține contract de muncă în străinătate, lungi perioade din an nu locuiește în România.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta S. D.
V., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice decizia recurată, în sensul de a se constata că recurenta are o cotă de contribuție de 57,84 % la dobândirea apartamentului bun comun, cu consecința atribuirii apartamentului către pârâtul intimat și cu obligarea acestuia la achitarea în favoarea recurentei a unei sulte egale cu 57,84 % din valoarea apartamentului, în sumă de 13.328,64 Euro, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
În motivarea recursului s-a invocat netemeinica și nelegalitatea hotărârii recurate, decurgând din aprecierea greșită a instanței de apel, care a considerat că atât din înscrisurile depuse la fond, cât și din înscrisurile depuse în apel, privind veniturile din salariu ale soților, se constată că reclamantul a obținut venituri mai mari decât pârâta, aceste aprecieri ale instanței de apel fiind contrazise de actele depuse de recurentă la dosar și care atestă ce venituri a realizat aceasta în perioada 2003-2008, venituri mai mari decât ale reclamantului cu aproximativ 4.000 Euro.
S-a mai invocat motivarea contradictorie a instanței de apel, precum și ignorarea cu desăvârșire de către aceasta a veniturilor realizate de recurentă, în calitate de vânzătoare în piață, în perioada anterioară achiziționării apartamentului, precum și în perioada în care aceasta nu era plecată în Italia, venituri dovedite cu declarațiile martorilor M. M. și D. R., instanța de apel neținând seama de depozițiile acestor martori.
S-a mai invocat de către recurentă modul greșit de calcul al sultei, pe motiv că suma care trebuia scăzută din valoarea de circulație a apartamentului, de 36.000 Euro, era de 12.956 Euro la nivelul lunii martie
2011, respectiv de 13.323 Euro la nivelul lunii noiembrie 2010, rezultând astfel o sultă cuvenită recurentei, corespunzător cotei sale de 57,84 %, de
13.328,64 Euro.
Recurenta a arătat că în mod nejustificat instanța de apel a modificat termenul de plată a sultei, de la 60 de zile la 90 de zile, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a formulat o solicitare în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată în c auz ă, recl aman tul in timat a solicitatrespingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că în mod corect T. a stabilit cotele de contribuție a părților la dobândirea apartamentului, în acord cu dispozițiile art. 30 C.fam. și că modul de calcul al sultei este corect.
Recursul este fondat în parte.
În ceea ce privește toate acele motive de recurs prin care se invocă, în dovedirea cotei mai mare de contribuție a recurentei la dobândirea bunului comun, înscrisurile depuse în dosarul de fond, cât și înscrisurile depuse în apel, respectiv, depozițiile martorelor M. M. și D. R., respectiv, acele motive de recurs care vizează starea de fapt a cauzei, raporturile dintre părți, etc., Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează netemeinicia hotărârii recurate, netemeinicie care, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ., nu mai poate fi dezbătută în instanța de recurs.
Ulterior abrogării prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ. prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. Ipct. 49 din Legea nr. 219/2005, și prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, în recurs - cu excepția recursului întemeiat pe prevederile art. 3041 C.proc.civ. -, nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate care să implice o reapreciere ori o reanalizare a probațiunii administrate, o rediscutare a stării de fapt a cauzei, ori chiar o schimbare a acesteia, ci doar aspecte de strictă nelegalitate a hotărârii recurate. Drept urmare, Curtea constată că toate acele motive de recurs prin care se tinde la reaprecierea probelor și la rediscutarea stării de fapt sunt inadmisibile pentru considerentele anterior expuse. În ceea ce privește motivele de recurs de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată următoarele: S-a criticat de către recurentă hotărârea instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a legii de către aceasta cu privire la cota de contribuție a părților la dobândirea apartamentului bun comun, respectiv, cu privire la modalitatea de plată a sultei. Starea de fapt stabilită atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, și care nu mai poate fi schimbată în recurs, dat fiind că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ., care îngăduiau instanței de recurs un atare demers, au fost abrogate - instanța de recurs fiind datoare să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe -, relevă împrejurarea că apartamentul în litigiu, și care constituie singurul bun comun dobândit de părți în timpul căsătoriei, a fost achiziționat printr-un credit bancar ipotecar, achitându-se un avans de 6.400 Euro, iar pentru diferența de 19.100 Euro s-a contractat de către părți, de la B. un credit ipotecar, prin contractul de credit nr. 23769/(...) (f. 39-43 dosar fond). Aceeași stare de fapt atestă împrejurarea că din avansul în sumă de 6.400 Euro achitat pentru achiziționarea apartamentului, suma de 4.000 Euro a fost plătită de către părinții recurentei. Drept urmare, raportat la această stare de fapt, care de altfel nu a fost contestată de către intimat și care nu mai poate fi schimbată în instanța de recurs, se constată că recurenta a avut o contribuție proprie la dobândirea apartamentului în litigiu, în sumă de 4.000 Euro, contribuție care, evident, îi conferă acesteia o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunului comun. Valoarea de circulație a apartamentului în litigiu, stabilită de părți încă în fața primei instanțe, este de 36.000 Euro, părțile convenind la termenul de judecată din data de (...) (f. 64 dosar fond), că valoarea apartamentului în litigiu este de 36.000 Euro. Această valoare a fost indicată personal de către reclamant, în ședința publică din (...), iar reprezentantul pârâtei, în aceeași ședință publică, a arătat că este de acord cu valoarea indicată de reclamant. Raportat la această valoare convenită de comun acord de către părți, de 36.000 Euro - aceasta fiind valoarea în raport de care trebuie calculată cota de contribuție a părților la momentul dobândirii apartamentului -, și luându-se în considerare contribuția proprie a pârâtei la dobândirea apartamentului corespunzător sumei de 4.000 Euro, achitată de părinții pârâtei cu titlu de avans la achiziționarea apartamentului, Curtea constată că reclamantul are o cotă de contribuție la dobândirea apartamentului de 44,44 %, iar pârâta de 55,55 %. Din scadențarul emis de B. (f. 59-60 dosar apel), coroborat și cu ordinele de plată aflate la filele 64-68, și care au fost avute în vedere de către T. la stabilirea stării de fapt, rezultă faptul că până la momentul pronunțăriideciziei din apel s-a achitat din contravaloarea apartamentului de către părți, suma de 17.345 Euro, aceasta fiind valoarea masei bunului comun de împărțit, așa cum de altfel corect a statuat și T.. Prin atribuirea apartamentului către reclamant, diferența de credit rămasă nerambursat către B., în sumă de 18.655 Euro, urmează să fie suportată în exclusivitate de către reclamant, astfel încât această diferență de credit neachitat, așa cum legal a stabilit și T., nu poate fi inclusă în masa bunurilor comune de împărțit. Raportând cota de contribuție a recurentei, de 55,55 %, la suma de 17.345 Euro care intră în valoarea masei de împărțit, rezultă faptul că recurentei i se cuvine o sultă în sumă de (...) Euro, sultă la care, conform art. 742 C., urmează a fi obligat reclamantul. În ceea ce privește critica din recurs referitoare la modificarea termenului de plată a sultei - critică care s-ar circumscrie art. 304 pct. 6 C.proc.civ. -, Curtea constată că prin hotărârea T. s-a stabilit un termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii din apel, termen care aproape s-a împlinit, dat fiind că decizia din apel a fost pronunțată la (...), astfel încât, nu se impune, așa cum nefondat susține recurenta, modificarea acestui termen la 60 de zile, în loc de 90 de zile. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, câtă vreme, nu a fost dedus judecății niciun act juridic civil căruia instanța să-i fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., rap. la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., se va admite în parte recursul pârâtei, conform dispozitivului prezentei hotărâri. În temeiul art. 274 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., reclamantul intimat va fi obligat să-i plătească pârâtei recurente suma de 2.759 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente recursului (f. 18, 5) și onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. CJ005120/B/2011/(...) (f. 6), justificat prin chitanțele de plată nr. 24/(...) și nr. 32/(...) (f. 19, 20). PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de pârâta S. D. V., în contra deciziei civile numărul 1. din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte, după cum urmează: Constată că la dobândirea apartamentului bun comun părțile au o cotă de contribuție diferită, respectiv, de 55,55 % pârâta S. D. V. și de 44,44 % reclamantul Ș. C. C. Înlătură din dispozitivul deciziei recurate dispoziția privitoare la constatarea că la dobândirea bunului comun părțile au avut cote de contribuție egale, de 50 % parte fiecare. Obligă reclamantul apelant să plătească pârâtei intimate o sultă în valoare de (...) Euro, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei T. C., nr. 1.2011. Menține restul dispozițiilor din decizia recurată. Obligă pe intimatul Ș. C. C. să-i plătească recurentei S. D. V. suma de 2.759 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.- D. C. C.-M. CONȚ ANA I. A. A. M. GREFIER R ed.CMC/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: D.Cătuna J ud.apel: O.R.Ghișoiu/A.A.M.
| ← Decizia civilă nr. 5385/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 3544/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
