Decizia civilă nr. 2240/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2240/R/2011
Ședința publică din 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției civile T .-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. L.-M., împotriva deciziei civile nr. 3. din 19 ianuarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul P. I.-M., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente P. L.-M., avocat B. L., și pârâtul-intimat P. I.-M., asistat de avocat D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1391 lei taxă judiciară de timbru și 8 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților depun la dosar copiile chitanțelor prin care se face dovada achitării onorariilor avocațiale, în scopul justificării cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului-intimat invocă excepția inadmisibilității recursului așa cum a fost formulat întrucât vizează motive de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat la punctele 9-10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă, în prezent abrogate.
Reprezentanta reclamantei-recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității deoarece motivele de recurs sunt întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului învederează faptul că simpla invocare a textului de lege nu leagă instanța de plano.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și pe cale de consecință schimbarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive de instanță, potrivit cotelor solicitate de reclamantă și în conformitate cu o nouă evaluare a imobilului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1365 din 04 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. M. împotriva pârâtului P. I. M.
S-a constatat ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuite egală, cu titlu de cumpărare ca bun comun, imobilul apartament nr. 41 situat in C.-N., str. V. nr.22, bl. P1, jud. C., compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, oficiu, hol 2 debara, cu suprafața utilă de 42,59 mp., cu părți indivize comune aferente în cotă de 0,7. parte, înscris în CF 1. C.-N., nr. top. 24514/S/XLI.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea către reclamantă a imobilului descris anterior si a obligat reclamanta la plata unei sulte de 28.000 euro-echivalentul în lei la data plății, în favoarea pârâtului;
S-a dispus înscrierea in CF a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilului apartament nr.41 situat in C.-N., str. V. nr.22, bl. P1, jud. C., compus din:2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, oficiu, hol 2 debara, cu suprafața utilă de 42,59 mp., cu părți indivize comune aferente în cotă de 0,7. parte, înscris în CF 1. C.-N., nr. top. 24514/S/XLI ca bun propriu, cu titlu de cumpărare si partaj.
S-a anulat ca insuficient timbrata acțiunea reconvențională formulată de către pârât.
Cheltuielile de judecata au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., pronunțată în dosarul civil nr. (...) a fost desfăcută căsătoria încheiata între părți la data de (...).
Din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că părțile sunt coproprietare asupra imobilului apartament nr. 41 situat în C.-N., str. V. nr. 22, bl. P1, jud. C., compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, oficiu, hol 2 debara, cu suprafața utilă de 42,59 mp., cu părțile indivize comune aferente in cota de 0,7. parte, înscris în CF 1. C.-N., nr. top. 24514/S/XL.
Imobilul a fost dobândit de către foștii soți în timpul căsătoriei, prin cumpărare, la data de (...), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 988/(...) de BNP ". T..
Probatoriul administrat în cauză a relevat că prețul achitat pentru achiziționarea acestui imobil a provenit din bani obținuți din vânzarea unui autoturism bun comun al părților, precum și din sume de bani primite de părți de la părinții lor.
Astfel, împrejurarea ca banii obținuți din vânzarea autoturismului bun comun, au fost folosiți la plata apartamentului, a fost recunoscută de ambele părți atât în cuprinsul cererilor formulate cât și cu prilejul răspunsului la interogatoriu al reclamantei și confirmată și de martorii C. D., G. D. și O. A. B.
Din actul sub semnătură privată intitulat ";convenție"; încheiată între
Plesșa S. (tatăl pârâtului) și P. I., pe de o parte, și F. V. și F. C. pe de altă parte, a rezultat că primii au vândut soților F. o suprafață de teren la data de (...), asupra căreia cumpărătorii s-au și intabulat în luna aprilie a anului
1997, astfel cum reiese din extrasul CF 1. C.-N.. Prețul obținut a fost încasat de către P. S., astfel cum atestă înscrisul de la fila 27 intitulat „declarație";.
Din suma primită, tatăl pârâtului a remis acestuia din urmă o sumă de bani pentru a-l ajuta la achiziționarea apartamentului în litigiu, împrejurare relevată de martorii C. D. și O. A. B.
La data de (...), așadar cu doar 3 săptămâni înainte de achiziționarea imobilului situat în C.-N., pe strada V. nr.22, mama reclamantei, M. A., a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.883/(...) de BNP ". T., garsoniera proprietatea sa, situată în C.-N., str. Ciocârliei nr.
40, et. 4,sc. 1, ap. 66, jud. C., in care, până la acel moment locuiseră părțile.
Martorii audiați P. S., G. D. și O. A. B. au confirmat susținerile reclamantei în ce privește faptul că mama acesteia a ajutat părțile să achiziționeze apartamentul de pe strada V. nr.22, în sensul că, tocmai în acest scop și-a înstrăinat garsoniera și le-a dat o anumită sumă de bani din prețul obținut. De altfel, pârâtul nici nu a contestat acest ajutor, astfel cum a rezultat din răspunsul sau la interogatoriu.
Este de principiu, conform art.31 lit.b C.fam., că bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație sunt bunuri proprii, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. M. de voință a dispunătorului în sensul că bunurile respective devin comune poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv proba testimonială și prezumții, din care sa rezulte cu certitudine că dispunătorul a înțeles să gratifice pe ambii soți.
In speță, întreg probatoriul testimonial administrat a relevat faptul că intenția mamei reclamantei a fost aceea de a gratifica ambele părți, de a-i ajuta pe amândoi, să își cumpere un apartament mai spațios.
Astfel, martora P. S. a precizat că mama reclamantei i-a relatat că "a dat apartamentul cu 2 camere la copii, referindu-se la părțile din prezenta cauză";, iar martorii G. D., C. D. și O. A. B. au afirmat că mama reclamantei i-a ajutat pe soți să își cumpere apartamentul.
La rândul ei, reclamanta, răspunzând la interogatoriu, a recunoscut că mama sa a dat bani familiei P. (părțile din prezenta cauză) pentru achiziționarea apartamentuluiî litigiu, ca urmare a nașterii minorului P. E. (fiul părților).
Aceeași idee, că banii remiși de mama reclamantei au constituit un ajutor dat ambelor părți, la momentul respectiv căsătorite, este avansată chiar de către reclamantă prin modul în care a formulat una dintre întrebările din interogatoriul luat pârâtului.
Raportat la cele mai sus reținute, a rezultat fără echivoc, faptul că intenția mamei reclamantei a fost aceea de a ajuta ambii soți, familia P. la acel moment, la cumpărarea imobilului in litigiu, și nu aceea de a o gratifica doar pe fiica sa.
In ce privește veniturile din munca ale părților, actele depuse și anume, copiile cărților lor de muncă și documentele referitoare la perioadele în care reclamanta a lucrat în străinătate, atestă faptul că ambele părți au lucrat pe perioada căsătoriei, fără a se dovedi ca vreuna dintre ele a avut venituri net superioare, care să determine o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune. In aceste condiții, se prezuma că ambii soți au avut contribuții egale.
Conform expertizei judiciare întocmite în cauză de expert U. M., valoarea imobilului situat în C.-N. str. V. nr. 22 ap. 41 înscris în CF 1. C.-N., nr. Top 24514/S/XLI este de 56.000 euro.
Având în vedere considerentele expuse, faptul că la ultimul termen de judecată pârâtul a arătat că este de acord ca apartamentul să fie atribuitreclamantei, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare, instanța, văzând si disp. art.728 C.civ., art.673 5 , 673 9 C.p.c., a admis în parte acțiunea formulată și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, cu titlu de cumpărare ca bun comun, imobilul apartament nr. 41 situat în C.-N., str. V. nr. 22, bl. P1, jud. C., compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, oficiu, hol 2 debara, cu suprafața utilă de 42,59 mp., cu părțile indivize comune aferente in cota de 0,7. parte, înscris în CF 1. C.-N., nr. top. 24514/S/XLI; a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuirea către reclamanta a imobilului descris anterior si a obligat reclamanta la plata unei sulte de 28.000 euro- echivalentul in lei la data plății, în favoarea pârâtului; a dispus, in temeiul art. 20, 22 Legea nr. 7/1996 înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei, asupra imobilului apartament nr. 41 situat în C.-N., str. V. nr. 22, bl. P1, jud. C., compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, oficiu, hol 2 debara, cu suprafața utila de 42,59 mp., cu părțile indivize comune aferente în cotă de 0,7. parte, înscris în CF 1. C.-N., nr. top. 24514/S/XLI ca bun propriu, cu titlu de cumpărare și partaj. In ce privește cererea reconvențională, potrivit art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 rep., neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru se sancționează cu anularea cererii. Totodată au fost reținute disp. art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora ,,taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat";,respectiv cele ale al. 2 din același text,conform cărora,,dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal,în momentul înregistrării acțiunii sau cererii,…instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";. În considerarea acestor dispoziții legale, pârâtului i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru de 2061,52 lei până la termenul de judecată acordat în acest sens. Consecința neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru sau, după caz a diferenței de taxă judiciară de timbru, până la termenul stabilit-în speță până la (...) o constituie anularea acțiunii sau a cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, așa cum rezultă din art. 20 al. 3 al Legii nr. 146/1997. Față de textele legale invocate, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul arătat, în temeiul art. 137 Cod.pr.civ., a admis excepția insuficientei timbrări a cererii și în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvențională formulată de către pârât. În temeiul art. 276 C.p.c., raportat la soluția adoptata, a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 3. din 19 ianuarie 2011 a T.ui C. s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta P. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1365 din 04 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în parte, în sensul că reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 26.000 euro în echivalent în lei, la data plății. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în afară de modificarea valorii apartamentului datorită trecerii timpului și prăbușirii pieței imobiliare, o altă schimbare a soluției primei instanțe nu se impune în cauză. Reclamanta a criticat sentința, atât cu privire la valoarea apartamentului, cât și cu privire la cota de proprietate a soților. Instanța de apel a administrat noi probe în apel față de ambele motive criticate. În raport cu valoarea apartamentului a fost efectuat un raport de expertiză de către expert Ș. R. M. și T. M., raport potrivit căruia valoarea apartamentului este de 52.000 euro. La solicitarea reclamantei s-a mai efectuat un raport de expertiză de către o comisie de experți formată din Crăciunaș Sorin Constantin, C. R. și Boitor M., potrivit căreia valoarea apartamentului este de 48.000 euro. Cu referire la valoarea apartamentului, tribunalul a reținut primul raport de expertiză efectuat de către experții Ș. M. R. și T. M., respectiv valoare de 52.000 euro. Pe de o parte, valorile din cele două rapoarte de expertiză sunt relativ apropiate existând o diferență de 4.000 euro, ultima evaluare de 48.000 euro fiind datorată doar scurgerii timpului neexistând alte motive semnificative de diminuare a valorii. Pe de altă parte, tribunalul a considerat că reclamanta apelantă este de rea-credință, întrucât a susținut în permanență scăderea valorii imobilului, preluarea imobilului la o valoare cât mai scăzută și plata unei sulte cât mai mici către pârât. Întrebată fiind însă de către instanța de apel dacă dorește ca apartamentul să fie atribuit pârâtului la cea mai scăzută valoare, iar reclamanta să beneficieze doar de sultă în raport cu această valoare, reclamanta a răspuns negativ. Reținând că diminuarea valorii apartamentului ca urmare a prelungirii procesului se datorează în mod exclusiv reclamantei, tribunalul a apreciat că nu poate prejudicia pârâtul datorită comportamentului abuziv al reclamantei, prin urmare, a considerat că valoarea care a fost supusă partajului este de 52.000 euro. Față de cotele de contribuție, instanța a audiat martorul F. V., martor care a relatat despre cumpărarea de la tatăl pârâtului a unei suprafețe de teren, banii obținuți din vânzare fiind investiție pentru cumpărarea unui apartament fiului său. Cu privire la cotele de contribuție, instanța de apel a revăzut întreaga probațiune administrată la fond și a avut în vedere și declarația martorului audiat în apel. În urma interpretării coroborate a probelor a rezultat că părțile au fost ajutate de către părinți în dobândirea apartamentului, prin urmare nu există motive serioase pentru a obține o contribuție diferențiată a soților în raport cu apartamentul bun comun. Pe de altă parte, nici nu se mai pot obține în cauză cote de contribuție diferențiată în raport cu apartamentul supus partajului, având în vedere soluția definitivă și irevocabilă privind bunurile mobile. La instanța de fond s-a încheiat o tranzacție cu privire la bunurile mobile, pronunțându-se astfel o sentință parțială, respectiv sentința civilă nr. 203/CC/(...), în care nu s-a reținut contribuția mai mare a reclamantei la achiziționarea bunurilor mobile, prezumându-se astfel că la dobândirea bunurilor mobile contribuția ambilor soți este egală. La sistarea devălmășiei în privința bunurilor comune ale soților a fost avută în vedere masa bunurilor de împărțit mobile și imobile înuniversalitatea sa și nu fiecare bun în mod individual. Prin urmare, a fost apreciată nejustificată și contrară legii poziția reclamantei care a încercat să stabilească o anumită cotă de contribuție față de bunurile mobile și o altă cotă față de bunurile imobile. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta,solicitând modificarea, în sensul admiterii acțiunii potrivit cotelor solicitate de către aceasta și în conformitate cu o nouă evaluare a imobilului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului reclamanta a învederat următoarele: În fața instanțelor de fond s-au administrat trei expertize de evaluare, astfel: la judecătorie lucrarea tehnică de specialitate a stabilit că valoarea imobilului supus partajului este de 56.000 euro, iar la tribunal expertizele întocmite au stabilit valorile de 52.000, respectiv 48.000 euro. Cu toate că ultima și cea mai recentă expertiză a stabilit valoarea actuală, instanța de apel a considerat că valorile din cele două rapoarte de evaluare sunt relativ apropiate, existând o diferență de 4000 euro, ultima evaluare, de 48.000 euro fiind datorată doar scurgerii timpului, neexistând alte motive semnificative de diminuare a valorii. În opinia reclamantei, această diferență nu este nesemnificativă, cele două valori de circulație stabilindu-se la momente economice diferite. Faptul că instanța de apel a fost părtinitoare, rezultă în opinia recurentei și din faptul că a fost întrebată dacă acceptă ca imobilul să fie atribuit pârâtului, iar acesta să fie obligat la plata sultei potrivit valorii stabilite prin ultimul raport de expertiză - 48.000 euro - iar la răspunsul negativ al reclamantei, imobilul a rămas atribuit acesteia, fiind însă obligată să plătească sulta prin luarea în considerare a expertizei care l-a evaluat la 52.000 euro. Reclamanta apreciază că cel de-al treilea raport de expertiză este cel mai concludent în speță, valoarea de 48.000 euro fiind actualizată potrivit caracteristicilor actuale ale pieței imobiliare, care a suferit o descreștere semnificativă, din cauza crizei economice. Un alt motiv de recurs privește greșita apreciere a probelor prin respingerea eronată a unor probe utile aflării adevărului, valorificarea trunchiată a depozițiilor martorilor. Stabilirea unor cote egale de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză. Din considerentele hotărârii prin care s-a desfăcut căsătoria părților a rezultat că pârâtul este un consumator zilnic de alcool. I. după încheierea căsătoriei pârâtul a început să-și neglijeze familia și să cheltuiască sume de bani pentru alcool, situație care pune sub semnul întrebării dacă se poate reține în favoarea sa o cotă de contribuție egală cu cea a reclamantei, care nu doar că s-a îngrijit în exclusivitate de gospodărie și creșterea copiilor, ci a și realizat venituri superioare celor ale intimatului. Din probațiunea administrată instanțele de fond în baza art. 1203 C. civil aveau abilitatea de a constata că apartamentul în litigiu s-a achiziționat exclusiv din prețul obținut prin vânzarea autoturismului Citroen și din banii obținuți de către mama reclamantei, prin vânzarea garsonierei sale, bun propriu. Instanțele de fond însă au constatat că la dobândirea imobilului a constituit sursă de achiziție și banii rezultați din urma vânzării unei parcele de teren de către tatăl intimatului. Este adevărat că la dosar s-au depus înscrisuri care atestă că terenul s-a vândut pentru suma de 2500 lei, care însă a fost partajată între tatăl pârâtului și fratele său, unchiul intimatului, întrucât ambii au înstrăinat terenul, în calitate de coproprietari. Înscrisul intitulat „declarație"; a fost întocmit pro causa, întrucât pretinsa renunțare la partea din preț în favoarea tatălui intimatului se face";în schimbul altei parcele de teren";, fără a se identifica exact acea parcelă de teren. Totodată, originalul declarației nu s-a depus la dosar. Prețul de achiziție al apartamentului a fost de 65.000.000 lei, din care 19.000.000 lei s-au achitat din vânzarea autoturismului Citroen, bun comun, iar diferența de 46.000.000 lei vechi s-a achitat din suma rezultată din vânzarea garsonierei proprietatea mamei reclamantei. Vânzarea garsonierei s-a făcut cu doar o săptămână înainte de data încheierii de către părți a antecontractului de vânzare-cumpărare, avansul era deja încasat, iar foștii soți au decis să cumpere apartamentul supus partajului contând pe prețul pe care mama reclamantei urma să îl obțină din vânzarea garsonierei. Dacă foștii soți ar fi primit într-adevăr o sumă provenită din vânzarea unui teren de către tatăl pârâtului, ar fi achiziționat mult mai repede un apartament. Neapelând la prezumțiile judecătorești și analizând eronat starea de fapt, instanța de fond a reținut o greșită cotă de contribuție la dobândirea imobilului, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale. Un alt motiv de recurs vizează greșita apreciere dată de instanțele de fond asupra modalității în care mama reclamantei a înțeles să ofere suma de bani rezultată din vânzarea garsonierei, pentru achiziționarea apartamentului. Nici măcar pârâtul nu a negat faptul că suma provenită din vânzarea garsonierei de către mama reclamantei a fost donată exclusiv acesteia. Pe antecontractul de vânzare-cumpărare al apartamentului doar reclamanta figurează ca unic cumpărător, pârâtul având doar calitatea de martor semnatar, iar despre bun nu se arată că ar fi fost bun comun. Prin întâmpinarea formulată (f. 24-27), pârâtul a solicitat respingerearecursului cu cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării, a arătat în esență că majoritatea motivelor de recurs conțin critici de netemeinicie vizând starea de fapt și probațiunea administrată în cauză, intrând sub incidența excepției inadmisibilității. Singurul motiv de recurs care ar putea fi încadrat în cadrul motivelor de nelegalitate este cel privind încălcarea de către instanța de apel a principiului referitor la interpretarea probelor, însă acesta este nefondat, instanța făcând o opțiune justă în privința expertizei de evaluare ce a stat la baza soluționării cauzei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaurmează să îl respingă pentru următoarele considerente: M.ivele vizând greșita apreciere a probelor și stabilirea caracterului sumei provenite din vânzarea garsonierei de către mama reclamantei, care a fost alocată de către aceasta pentru cumpărarea apartamentului supuspartajului se circumscriu sferei de netemeinicie și de reapreciere a probelor, aspecte care, în actuala reglementare nu pot fi supuse analizei în recurs, conform art. 304 Cod proc.civ., singurele motive ce pot fi invocate în această cale de atac fiind cele care vizează nelegalitatea deciziei. Prin urmare, aceste motive urmează a fi respinse ca inadmisibile. M.ivul de recurs susceptibil de a fi încadrat în categoria celor vizând nelegalitatea este cel ce privește opțiunea instanței de apel asupra raportului de expertiză de evaluare a apartamentului supus partajului, în condițiile în care în apel s-au încuviințat și s-au administrat două expertize de evaluare care au stabilit valori diferite: 52.000 euro, cea dintâi expertiză respectiv 48.000 euro, cea de a doua. Curtea constată că instanța de apel a făcut o alegere justă, echitabilă și argumentată, optând pentru cea dintâi expertiză efectuată în apel, care a stabilit o valoare cu 4000 euro mai mare pentru apartamentul supus partajului, față de expertiza secundă. Litigiul având ca obiect partajul bunurilor comune al foștilor soți P. a fost promovat la data de 25 mai 2007, în fața primei instanțe efectuându- se în luna februarie 2008 o expertiză de evaluare care a stabilit valoarea apartamentului la 56.000 euro (f. 72 dosar fond). În apel, la data de (...), experții desemnați în cauză au determinat o valoare de 52.000 euro pentru apartamentul în litigiu (f. 108), iar în luna septembrie 2010 o comisie de evaluare a stabilit pentru același apartament valoarea de 48.000 euro. Este de remarcat că într-un interval de aproximativ 2 ani și jumătate valoarea apartamentului s-a diminuat cu 8000 de euro, un factor determinant constituindu-l diminuarea drastică a cererii pe piața imobiliară. Acest factor obiectiv, independent de voința părților implicate, nu este echitabil a fi speculat în favoarea uneia dintre părți și dezavantajul celeilalte. În ipoteza în care s-ar luat în considerare cea mai mare valoare ar fi avantajat cel care ar încasa sulta fiind dezavantajat cel căruia i se atribuie apartamentul, fiind obligat la plata sultei. Cea mai mică valoare ar avantaja pe debitorul sultei, fiind dezavantajat creditorul acesteia. Împrejurarea care a generat diminuarea valorii imobilului fiind independentă de atitudinea părților, curtea constată că în mod just și echitabil instanța de apel a dat eficiență evaluării care a stabilit o valoare medie de 52.000 euro situată între cea maximă de 56.000 euro și cea minimă de 48.000 euro. Afirmația recurentei potrivit căreia dacă ar fi fost de acord ca imobilul să fie atribuit intimatului, acesta ar fi fost obligat la plata sultei prin luarea în considerare a expertizei care a determinat valoarea imobilului la 48.000 euro, constituie o pură speculație. În mod corect instanța de apel i-a adresat această interpelare, pentru a verifica atitudinea sa în raport de cele două expertize, din răspunsul dat de către reclamantă la întrebarea instanței de apel rezultând că ea însăși este de acord cu faptul că valoarea reală a imobilului supus partajului este mai mare de 48.000 euro, motiv pentru care nu a fost de acord cu atribuirea acestuia pârâtului la această valoare. Constatând că instanța de apel a suplimentat probațiunea și a respectat principiul referitor la interpretarea probelor, iar celelalte motivede recurs sunt inadmisibile potrivit celor anterior arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul reclamantei ca vi respins. În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să îi plătească intimatului P. I.-M. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 37). PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge recursul declarat de reclamanta P. L.-M. împotriva deciziei civile nr. 37 din 19 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă numita recurentă să îi plătească intimatului P. I.-M. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011. PREȘEDINTE J UDECĂTORI G REFIER M . C. V. T. D. T. A. N. M. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud.apel: C.V.Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 3544/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 4473/2011, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
