Decizia civilă nr. 114/2013. Atribuire beeficiu contract de închiriere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I C.
Dosar nr. _
DECIZIA C. NR. 114/A/2013
Ședința publică din data de 9 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. - M. E.
S-a luat în examinare apelul civil, urmare a recalificării naturii căii de atac, declarat de pârâtul B. C. împotriva sentinței civile nr. 889/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul-apelant avocat B. Cătălin, cu delegație aflată la dosar, reclamanta-intimată B. L. -M., asistată de avocatul
S. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind pârâtul-recurent B. C. și intimatul C. local D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de reclamanta-intimată B. L. -M., în două exemplare.
De asemenea, la data de_ la dosar s-au depus, prin serviciul de registratură, note de ședință formulate de intimatul C. local al comunei D. și acte anexă.
În baza art. 282 C.proc.civ., tribunalul este competent să soluționeze prezentul apel. Tribunalul constată că apelul este în termen formulat, motivat și legal timbrat (f. 45).
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat B. Cătălin, arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat S. M., de asemenea arată că nu formulează alte cereri.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul dispune dezbaterea apelului și acordă cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat B. Cătălin, solicită admiterea apelului, în principal, casarea în totalitate a hotărârii a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul de a atribui beneficiul contractului de închiriere în favoarea apelantului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat S. M., solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 889/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Scurtu (fostă B. ) L. -M. în contradictoriu cu pârâții B. C. și C. local al comunei D. și în consecință s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere nr. 1552/_ încheiat pentru apartamentul ANL nr. 6 din comuna D. . str. Teren Sport, bl. ANL, et. 1 în favoarea reclamantei Scurtu (fostă B.
) L. -M. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 2011/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud s-a admis acțiunea civilă principală formulată și precizată de reclamantă, s-a admis acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul- reclamant B. C. și în consecință s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acordul de voință al acestora și concomitent s-a luat act de aceeași învoială privind modalitatea de soluționare a petitelor accesorii care vizează reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, pentru minorul B.
G. -C. născut la data de 26 iulie 2007, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei- reclamante în comuna D. și cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere, în cuantum de 500 lei în favoarea minorului, în raport de veniturile obținute lunar și prin
modalitatea de conveniență adoptată de către părți, precum și determinarea unui program de vizită minor.
S-a dispus disjungerea petitului de partaj bunuri comune și a petitului de atribuire a beneficiului contractului de închiriere nr. 1552/_ încheiat pentru apartamentul ANL nr. 6 din comuna D. și formarea unui nou dosar înregistrat la nr._ al Judecătoriei Năsăud și pe considerentul că se impunea introducerea în cauză în calitate de pârât a C. ui local D. și prin prisma dispozițiilor legale incidente - art. 324 alin. 3 Noul Cod Civil.
Datorită stadiului de soluționare al petitului de partaj, cât și datorită necesității administrării de probe în acest scop și implicit a elementelor de probațiune pe care le implica soluționarea petitului de atribuire a beneficiului contractului de închiriere pentru apartamentul ANL și aspectul invocat de celeritate s-a dispus disjungerea acestui petit, formarea unui nou dosar înregistrat la nr._ la Judecătoria Năsăud.
Acest petit s-a soluționat în contradictoriu cu locatorul, sens în care s-a impus introducerea în cauză în calitate de pârât a C. ui local D. .
Conform contractului de închiriere nr. 1552/_ încheiat între C. local al Comunei
în calitate de locator și respectiv reclamanta B. Loredan M. în calitate de locatar, s-a determinat închirierea apartamentului ANL nr. 6 situat în comuna D. str. Teren Sport, bl. ANL, et. 1 și cu componența redată în detaliu, respectiv constând din: 2 camere și dependințe (bucătărie, cămară, depozitare, baie, balcon) și casa scării (bun folosit în comun).
Prin același contract s-a determinat și chiria lunară în cuantum de 44 lei și prin raportare la suprafața închiriată, cu mențiunea privind termenul de închiriere de 5 ani cu începere de la data de_ .
Din informațiile furnizate de către Primăria Comunei D., corelativ și cu celelalte probe administrate s-a reținut că, pe fondul disensiunilor conjugale și anterior pronunțării soluției de divorț, reclamanta s-a mutat împreună cu fiul minor rezultat din mariajul părților la domiciliul părinților săi din localitatea D., nr. 191.
În perioada anului 2011 și până în luna aprilie 2012 chiria lunară aferentă apartamentului a fost suportată de către reclamanta B. L. -M., conform chitanțelor justificative comunicate.
În perioada_ -_ chiria lunară aferentă apartamentului a fost suportată de către pârâtul B. C., conform chitanțelor justificative comunicate.
S-a reținut în acest context că pârâtul în data de_ a înregistrat o cerere la Primăria Comunei D. prin care a solicitat atribuirea contractului de închiriere aferent apartamentului din blocul ANL, fără însă să obțină o soluționare pe cale administrativă.
În privința condițiilor locative, financiare ale părților s-au reținut următoarele aspecte, în paralel:
reclamanta B. L. -M. locuiește în prezent la imobilul casă, aparținând părinților săi Scurtu Gavrilă și Scurtu C., salariați și care o susțin financiar și cu mențiunea că aceasta nu este salariată, nu deține imobile terenuri și nu are surse distincte de venit;
pârâtul locuiește singur în imobilul apartament ANL, are calitatea de asociat unic și administrator la SC "Monsteiro"; SRL, fiind angajat în funcția de conducător auto, cu un salariu lunar de 1200 lei și nu deține alt spațiu de locuit având resurse financiare proprii pentru plata chiriei.
Prin răspunsurile la interogatoriu reclamata a relevat că imobilul apartament -obiect al închirierii a fost obținut în baza unui punctaj, fiind întrunite criteriile pentru punctajul favorabil în persona sa, justificând corelativ petitul formulat prin prisma condițiilor actuale de locuit restrictive sub aspectul spațiului utilizat (o cameră din imobilul casă de locuit aparținând părinților săi) și prin prisma interesului superior al minorului care trebuie să beneficieze de condiții optime de locuit.
Prin interpelarea instanței, reclamanta a recunoscut că a promovat și o cerere având ca obiect evacuare, pe calea ordonanței președințiale, dar nu a conștientizat soluția pronunțată manifestând o ambiguitate atât cu privire la dispozitivul acestei cauze, cât și cu privire la oportunitatea atașării dosarului evidențiat la dosarul de divorț și nici nu a accesat calea de atac a recursului.
Conform dispozițiilor art. 324 alin. 1 cod civil criteriile de bază care trebuie analizate pentru un atare petit ce vizează atribuirea contractului de închiriere sunt următoarele: interesul superior al copiilor minori; culpa în desfacerea căsătoriei; posibilitățile locative proprii ale foștilor soți;
Verificând ordinea enunțării acestora se poate determina și un criteriu preferențial care are ca premisă interesul superior al minorului.
În speță, în mod cert analizând starea de facto expusă, probele administrate, instanța a apreciat că această cerință se regăsește și subzistă în favoarea reclamantei și pe considerentul că minorului rezultat din mariajul părților, respectiv numitului B. G. -C. născut la data de_ i-a fost determinată locuința la domiciliul actual al mamei reclamante, astfel încât această soluționare a petitului accesoriu inoculează și elementele de educare, creștere și supraveghere constantă din partea reclamantei.
Ca un corolar pentru satisfacerea acestei cerințe, se impune asigurarea unor condiții locative adecvate cu o structură modernă și chiar îmbunătățită conform susținerilor părților și a unui mediu locativ ambiental cu care minorul este familiarizat.
Cea de-a doua condiție nu poate constitui obiect al analizei și criteriu de delimitare, deoarece căsătoria părților s-a pronunțat pe baza acordului de voință, astfel încât nu s-a reținut o culpă a părților (comună sau exclusivă) în desfacerea căsătoriei.
A treia ipoteză se referă la posibilitățile locative proprii ale părților fără să se vizeze sub acest aspect posibilitățile locative ale părinților sau ale familiei extinse, a celor doi foști soți.
În acest sens, s-ar putea interpreta că atât reclamanta, cât și pârâtul nu au alte posibilități locative proprii singura variantă circumscriindu-se la spațiul locativ oferit de acest apartament ANL.
De asemenea, instanța a apreciat că părăsirea domiciliului conjugal de către reclamantă împreună cu fiul minor pe fondul neînțelegerilor survenite și pentru atenuarea asperităților și a atitudinii familiale deficitare și a unor temperamente distincte nu confirmă renunțarea acesteia la dreptul locativ propriu dobândit prin intermediul contractului de închiriere și cu privire la spațiul asigurat de structura apartamentului nr. 6 ANL.
Astfel, simplul fapt că după divorț unul dintre foștii soți a locuit în altă parte (în speță reclamanta la domiciliul părinților săi) nu constituie prin el însuși o manifestare de renunțare la dreptul locativ asupra locuinței în litigiu, deoarece o atare stare de fapt nu are semnificația unei renunțări clare, neechivoce la dreptul locativ și în consecință nu poate fi reținut un temei de atribuire a locuinței, celeilalte părți.
Concomitent prin prisma practicii judiciare în materie s-a apreciat că nu există posibilitatea atribuirii decât exclusive a acestui beneficiu al contractului de închiriere, deoarece minorul i-a fost încredințat mamei și datorită sexului și vârstei nu este indicat din motive de ordin moral, sanitar sau pedagogic ca minorul să locuiască în aceeași cameră cu părintele căruia i-a fost încredințat, iar starea conflictuală a ex-soților nu permite o folosință comună a spațiului de închiriere.
De asemenea, dacă soțul figurează în contractul de închiriere ca membru al familiei, acesta are un drept subordonat pentru spațiul închiriat care încetează odată cu încetarea calității de soț, iar conlocuirea nu este posibilă în speța dată nici în fapt și nu este nici indicată.
Mai mult, prin clauzele contractuale sunt prevăzute și condițiile de încetare, reziliere a contractului derivate din răspunderea civilă contractuală și care sunt guvernate de această răspundere ce operează distinct de atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 324 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând în principal admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul de a atribui beneficiul contractului de închiriere nr. 1552/_, aferent apartamentului ANL cu nr. 6 din localitatea D. str. Teren Sport, în favoarea pârâtului.
În motivare s-a arătat că inițial, pârâtul a formulat o cerere în cadrul dosarului cu nr._ prin care a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți, ulterior renunțând la această cerere. Prin întâmpinarea/cererea reconvențională depusă în cadrul acestui dosar, intimata a solicitat și ea desfacerea căsătoriei, precum și împărțirea unor bunuri comune, această cerere reconvențională fiind disjunsă formându-se un nou dosar cu nr._ având ca obiect divorț și partaj bunuri comune. Prin precizarea depusă pentru termenul din data de_, intimata își completează cererea solicitând și atribuirea beneficiului contractului de închiriere pentru apartamentul din blocul ANL.
În_ Judecătoria Năsăud pronunță sentința civilă nr. 2011/2012 prin care desface căsătoria dintre părți pe baza acordului, soluționând și alte petite accesorii, respectiv revenirea intimatei la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești asupra minorului, stabilirea locuinței minorului la intimată (locuința fiind situată în imobilul părinților intimatei din D. nr. 191), obligarea pârâtului la plata unei pensii în cuantum de 500 lei/lună, precum și stabilirea unui program de vizită minor, petitele privind partajul bunurilor comune și atribuirea beneficiului contractului de închiriere fiind disjunse în cadrul dosarului cu nr. _
.
Prin încheierea din_ instanța, la cererea "insistentă" a intimatei, mai dispune o dată disjungerea petitului privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere, formându-se un nou dosar cu nr._ . Pârâtul s-a opus la acea dată, considerând-o nelegală și arătând că ea nu se sprijină pe niciun text de lege. Deși a fost invocat ca și temei art. 165 C.proc.civ, în concret speța dedusă judecații nu se încadrează în această situație. Art. 165 C.proc.civ. face referire la două cauze care au fost anterior reunite și care la un anumit moment se pot despărți atunci când doar una din ele este în stare de judecată. Or, obiectul dosarului cu nr._ (partaj bunuri comune și atribuire beneficiu contract de închiriere) nu s-a format din reunirea celor două petite. Pe de altă parte, nici partajul bunurilor comune și nici această atribuire a beneficiului contractului de închiriere nu erau în stare de judecată la acea dată. În aceste condiții disjungerea unei părți a obiectului dosarului și formarea unui dosar nou cu nr._ este nelegală.
În principal, s-a arătat că se impune casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, avându-se în vedere că nu au fost respectate prevederile art. 324 (3) C.civ., respectiv art. 105 C.proc.civ.
Soluționarea cauzei a fost făcută fără împrocesuarea locatorului respectiv Comuna D., fiind împrocesuat doar C. local al comunei D. . Este adevărat că actul în discuție a fost încheiat în baza HCL nr. 3/_ și nr. 43/_ ambele hotărâri fiind emise de către C. local D., însă nu pot fi ignorate dispozițiile art. 21 (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Proprietarul imobilului "bloc ANL" nu este C. local ci Comuna D. . Acest imobil a fost edificat în urma autorizației de construire nr. 64/_ solicitată de către A.N.L., în urma unui protocol de predare - primire întregul imobil fiind transferat în patrimoniul Comunei D., aceasta fiind prin urmare proprietarul apartamentului în discuție.
În subsidiar s-a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul atribuirii în favoarea pârâtului a beneficiului contractului de închiriere nr. 1552/_ .
Din probatoriul administrat a rezultat faptul că atât pârâtul, cât și intimata nu dispun de alte spatii proprii de locuit. Intimata a locuit până în luna decembrie 2011 împreună cu pârâtul și minorul în acest apartament din blocul ANL, dată la care aceasta a înțeles să părăsească acest spațiu mutându-se împreună cu părinții ei în casa părintească din D. nr.191.
La data pronunțării divorțului (_ ) de asemenea intimata a ales să-și stabilească locuința atât a ei, cât și a fiului la această adresă. Astfel cum rezultă și din anchetele sociale încheiate la acea dată de către autoritatea tutelară din cadrul Primăriei D., în acest imobil atât intimata, cât și minorul au condiții bune de trai, interesul superior al copilului fiind la acea dată să locuiască în acel imobil împreuna cu mama sa.
Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției faptul că pe toată perioada căsătoriei, pârâtul a obținut venituri din muncă, ocupându-se de plata tuturor cheltuielilor familiei, nici cererea pârâtului adresată Primăriei D. de atribuire a contractului de închiriere și nici condițiile în care a fost acordat acest apartament familiei (în baza unui punctaj și a unor criterii stabilite de C. local D., criterii care au privit componenta întregii familii), respectiv posibilitatea atribuirii acestui apartament intimatei, în condițiile în care criteriile inițiale nu mai sunt îndeplinite existând sau nu posibilitatea acordării acestui apartament unei alte familii.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 45).
Intimata, legal citată, s-a prezentat în instanță și prin întâmpinarea depusă la dosar (f.
56) a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în dosarul inițial, nr._, părțile au avut cererea de divorț, de stabilire a autorității părintești și a domiciliului minorului, pensie de întreținere, reluare nume avut anterior căsătoriei, atribuire beneficiu contract de închiriere și partaj bunuri comune. Având în vedere faptul că părțile au convenit asupra primelor 5 cereri, s-a pus în discuție disjungerea cererilor de atribuire beneficiu contract închiriere și partaj. Intimata a arătat că cererea de atribuire a beneficiului contractului se soluționează împreună cu divorțul însă, deoarece nu era introdus în cauză locatorul, a fost de acord cu disjungerea și soluționarea într-un dosar distinct după citarea locatorului.
În fapt instanța a disjuns cele două cereri, însă le-a reunit într-un singur dosar, deși se impunea soluționarea în dosare distincte având în vedere că un dosar de partaj se soluționează într-un timp mult mai lung decât cel de atribuire a beneficiului contractului de închiriere.
Tocmai pentru că în mod greșit au fost reunite într-un singur dosar, intimata a solicitat disjungerea în temeiul art. 165 C.proc.civ., cererea de atribuire fiind în stare de judecată, spre deosebire de partaj unde nici măcar timbralul nu era rezolvat.
Cererea de casare și trimitere spre rejudecare nu poate fi dispusă, deoarece motivul invocat este neîntemeiat, întrucât conform prevederilor art. 324 alin. 3 din Codul civil, se introduce în cauză locatorul și nu proprietarul cum susține recurentul (apelantul). Textul din Codul civil specifică în mod corect locatorul, deoarece nu este obligatoriu ca locatorul să fie și proprietarul bunului închiriat.
Având în vedere că în conformitate cu contractul de închiriere, locatorul este C. local
D., în mod legal a fost introdus în cauză pentru opozabilitate, conform art. 324 alin. 3 Cod civil.
În concluzie, nu este necesară introducerea în cauză a Comunei D. . Conform prevederilor art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, consiliul local este administratorul bunurilor unității administrativ-teritoriale, în cazul de speță comuna D. .
Conform prevederilor art. 324 alin. 1 Cod civil, criteriile pentru atribuirea beneficiului contractului de închiriere sunt în ordine: interesul superior al copiilor minori; culpa în desfacerea căsătoriei; posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
Interesul superior al minorului (care prevalează față de interesele soților) este ca acestuia să îi fie asigurate cele mai bune condiții locative.
Legiuitorul a pus primul pe listă și a subliniat că aceasta este ordinea în care instanța va aprecia criteriile de atribuire. Rezultă cu claritate voința legiuitorului de a pune interesul minorului în fața interesului soților, deoarece criteriul care are în vedere culpa, precum și criteriul care se referă la posibilitățile locative al soților sunt pe locurile 2 și 3.
Având în vedere că locuința minorului a fost stabilită la reclamantă conform art. 400 NCC, în interesul minorului este ca beneficiul contractului de închiriere să fie atribuit reclamantei pentru a i se asigura condiții propice pentru creștere.
Aserțiunile recurentului în sensul că interesul minorului ar fi să locuiască în continuare la bunicii materni sunt nefondate. De altfel, din aceste aserțiuni, nu se poate să nu se observe că recurentul pune mai întâi interesul său personal în fața interesului minorului, respectiv interesul său de a rămâne în apartament. Este dureros că un tată are în vedere interesul său în fața interesului fiului său.
Având în vedere că divorțul s-a pronunțat pe baza acordului părților, nu se poate reține al doilea criteriu în favoarea uneia dintre părți.
Cel de al treilea criteriu se referă la posibilități locative proprii, neavând relevanță dacă părinții fiecărei părți au o locuință sau nu. Pentru atribuirea beneficiului contractului de închiriere este necesar să se stabilească dacă intimata și pârâtul au alte posibilități locative proprii.
Intimata a depus la dosar la termenul din 25 aprilie 2013 o dovadă eliberată de primărie din care rezultă că singura posibilitate locativă pe care o are este chiar apartamentul obiect al contractului de închiriere.
Pârâtul, dacă nu a depus dovezi la termenul din 11 aprilie 2013 atunci înseamnă că nu a făcut dovada că nu are alte posibilități locative.
Ca urmare, prin evaluarea acestui criteriu, intimata este într-un ușor avantaj față de
pârât.
Al doilea criteriu nu avantajează pe niciunul, iar al treilea oferă intimatei un mic avantaj. Practica judiciară este în favoarea atribuirii către părintele căruia i-au fost încredințați
spre creștere și educare copii minori (înainte de intrarea în vigoare a NCC), iar după intrarea în vigoare a NCC criteriul dominant este clar interesul superior al minorilor.
Celelalte argumente ale recurentului sunt complet nefondate, deoarece ignoră complet criteriile prevăzute, în ordine, de art. 324 alin. 1 Cod civil.
Astfel, stabilirea programului de vizitare, veniturile obținute în timpul căsătoriei, pasivitatea intimatei, punctajul pe baza căruia s-a încheiat contractul de închiriere, nu sunt criterii reținute de legiuitor în acordarea beneficiului contractului de închiriere.
Se mai susține că proprietarul comuna D. nu a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la acordarea beneficiului contractului.
Punctul de vedere al comunei D. prin primar nu este un criteriu prevăzut de art. 324 Cod civil, astfel că nu avea nicio relevanță.
La pag. 4 alin. ultim din motive se mai susține că, în realitate, intimata nu dorește să locuiască în apartament, ci doar să îl șicaneze pe pârât. Afirmația este gratuită, deoarece intimata a intrat deja în apartament cu concursul executorului judecătoresc, l-a zugrăvit și urmează să cumpere mobilier.
După ce a preluat apartamentul, a constatat că recurentul nu a plătit cheltuielile aferente, având în prezent datorii de peste 10 milioane lei vechi.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 324 C.civ.
Intimatul C. local D., legal citat, prin notele de ședință depuse la dosar (f. 66) a arătat că nu se opune admiterii recursului, pe considerentul că nu s-a împrocesuat Comuna D.
, în inventarul căreia figurează imobilul în litigiu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 9 octombrie 2013 calea de atac a fost calificată la fiind apelul, având în vedere că litigiul nu se încadrează în prevederile art. 2821 C.proc.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prima motivelor de apel formulate
, tribunalul constată că apelul declarat în cauză nu este fondat.
Criticile privitoare la greșita disjungere nu sunt fondate.
Conform art. 165 C.proc.civ., instanța poate disjunge cererile când numai una dintre acestea este în stare de judecată.
Întrucât atribuirea beneficiului contractului de închiriere a impus atragerea în proces a locatorului o asemenea cerere nu a putut fi soluționată odată cu acțiunea de divorț.
Așadar, cererile de atribuire a beneficiului contractului de închiriere și partaj bunuri comune au fost disjunse, formându-se un nou dosar.
Ulterior, dat fiind faptul că partajul de bunuri comune necesită un probatoriu mai amplu, fapt ce ar întârzia soluționarea cererii de atribuire a beneficiului contractului de închiriere, instanța de fond a procedat la o nouă disjungere.
Tribunalul reține că apelantul nu a invocat un prejudiciu pe care l-a suferit ca urmare a disjungerii repetate a cererii de atribuire a beneficiului contractului de închiriere, astfel încât în lipsa unei vătămări, soluția desființării hotărârii nu se justifică.
Dimpotrivă, tribunalul reține că simpla disjungere repetată a cererii nu a adus vreun prejudiciu părților, drepturile și garanțiile lor procesuale fiind pe deplin respectate.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel al necitării în cauză a Comunei D. .
Contractul de închiriere s-a încheiat cu intimatul C. local D. (f. 19 dosar fond), astfel că în mod corect judecata s-a realizat în contradictoriu cu titularul contractului de locațiune.
Nimic nu a împiedicat apelantul sau intimatul C. local D., părți în cauză, să solicite citarea în cauză a Comunei D., în condițiile în care se aprecia că justa soluționare a cauzei impune acest lucru.
Totodată, tribunalul reține că necitarea în cauză a comunei, ca proprietar al bunului închiriat, nu atrage anularea hotărârii atacate, ci inopozabilitatea hotărârii.
Nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de apel, întemeiat pe greșita apreciere a interesului copilului, cu consecința reformării hotărârii și atribuirii beneficiului contractului în favoarea pârâtului.
În cauză nu s-a probat că vreuna dintre părți ar avea posibilități locative proprii, iar conform hotărârii de divorț locuința minorului a fost stabilită la mamă.
În aceste condiții, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 324 Cod civil, în mod corect instanța de fond a apreciat că beneficiul contractului se impune a fi atribuit intimatei, această măsură fiind în interesul superior al fiului său.
Se impune a se avea în vedere faptul că minorul, în vârstă de 6 ani, a locuit în acest imobil de la data încheierii contractului și până la separarea în fapt a soților.
Copilul are dreptul să crească alături de mamă, în condiții care să-i ofere posibilitatea unei bune dezvoltări fizice și intelectuale.
Atribuirea locuinței închiriate în favoarea mamei, cu consecința locuirii minorului în imobilul pe care l-a perceput ca propria casă, doar împreună cu mama sa, este de natură să ofere stabilitatea emoțională, confortul fizic și psihic necesar bunei sale dezvoltări.
În favoarea pârâtului apelant nu există niciun argument care să justifice atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea art. 296 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul îl va obliga să plătească intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța nr. 110/_, depusă în original la dosar (f. 60).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. C. , domiciliat în localitatea D. nr. 569, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 889/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 22 aprilie 2013 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Obligă apelantul să plătească intimatei B. (Scurtu) L. M. , domiciliată în D., bloc ANL etaj 1, apartament 6, județul B. -Năsăud suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. | M. | -L. B. | M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare _
judec. fond P. A. T.
| ← Decizia civilă nr. 479/2013. Acţiune în constatare | Încheierea civilă nr. 12/2013. Cerere reexaminare ajutor... → |
|---|
