Apel. Caracter devolutiv. Cerere prin care s-a solicitat citarea altor persoane care nu au calitatea de părţi la judecarea fondului. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe. Cu alte cuvinte, efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanţă, legea instituind principiul inadmisibilităţii modificării, în apel, a elementelor esenţiale ale acţiunii civile (obiect, cauză, părţi). Regula este că instanţa de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul primei judecăţi, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicţie. Respingerea ca inadmisibilă a cererii prin care s-a solicitat citarea altor persoane care nu au calitatea de părţi la judecata în fond, este conformă principiului consacrat de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2080 din 10 Martie 2004
La data de 4 octombrie 2001 reclamanta R.N.P., Direcția Silvică Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Hațeg pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la:
- predarea suprafeței de 4,19 ha teren fond forestier național, inclus în cadastrul tehnic A.S. al Ocolului Silvic Retezat, unitatea de producție V.L., unitatea amenajistică 17 F, locul unde este amplasată Colonia Brădățel, aptă de a fi împădurită, așa cum i-a fost predată;
- plata sumei de 75.531.036 lei chirie, calculată potrivit metodologiei de calcul aprobată prin Ordinul M.A.P.P. nr. 1152/1999 (25.177.012 lei/an) și în continuare, aceeași chirie până la predarea efectivă a terenului;
- constituirea unei garanții în sumă de 15.564.174.000 lei reprezentând echivalentul taxei prevăzută pentru scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, conform art. 93 din Legea nr. 18/1991, dacă pârâta nu predă imediat terenul.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1975 pârâta a solicitat și obținut aprobările necesare pentru folosirea temporară a unei suprafețe de 4,19 ha fond forestier necesar amplasării unei organizări de șantier pentru obiectivul de investiții U.H.E. Râu Mare Retezat, constituind astfel ansamblul de clădiri Colonia Brădățel. în anul 1990 lucrările de investiții s-au diminuat, pârâta și-a restrâns activitatea, pentru ca, ulterior, să vândă clădirile unor persoane fizice și juridice.
Deși reclamanta a somat-o să-i predea terenul aflat în situația de a fi reîmpădurit, așa cum prevede legea, pârâta nu s-a conformat și nici nu a achitat chiria pe care o datora și pe care reclamanta o solicită pe ultimii trei ani și în continuare, până la predarea terenului.
învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 1612 din 10 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei R.N.P., Direcția Silvică Hunedoara și a obligat pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Hațeg să-i plătească suma de 75.531.036 lei cu titlu de chirie pentru perioada 1999 - 2001, precum și 5.526.862 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea suprafeței de 4,19 ha teren fond forestier național.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta R.N.P., Direcția Silvică Hunedoara a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 288/ A din 14 martie 2003, a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a obligat-o pe pârâta SC H. SA, sucursala Electrocentrale Hațeg să achite, în continuare, chirie legală anuală către reclamantă, până la predarea efectivă a terenului, menținând restul prevederilor sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că potrivit art. 110 C. proc. civ., se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestații periodice. în condițiunile în care instanța de fond a stabilit că pârâta datorează reclamantei chirie pentru perioada 1999 - 2001, ea trebuia să o oblige pe pârâtă la plata chiriei și în continuare, având în vedere caracterul de prestație periodică a obligației de plată a chiriei, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a apelat hotărârea primei instanțe, achiesând, astfel, la obligația privind plata chiriei.
împotriva hotărârii dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC H. SA București, sucursala Hidrocentrale Hațeg care a criticat decizia în temeiul următoarelor motive: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului și cu toate că la unul din termenele de judecată a acceptat cererea pârâtei-recurente de chemare în judecată a altor persoane juridice, la data de 14 martie 2003, aceeași instanță de apel, dar într-o altă compunere, a respins, ca inadmisibilă atare cerere; obligând-o pe recurenta-pârâtă și la plata în continuare a chiriei, până la predarea efectivă a terenului, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut; întrucât prin Decretul nr. 156/1976 s-a aprobat scoaterea din circuitul silvic a unui teren de 30.000 mp situat în județul Hunedoara, recurenta a susținut că, fie nu datorează chirie, fie că sumele acordate reclamantei cu acest titlu au fost stabilite la "o valoare estimativă apreciată unilateral"; instanțele de fond și de apel au refuzat să se pronunțe asupra unui mijloc de apărare și asupra unor dovezi concludente.
Recursul nu este fondat.
La data de 6 aprilie 2003 pârâta SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Hațeg a solicitat instanței de apel citarea în cauză a A.T.Ș. Deva și a Primăriei comunei Râu de Mori, județul Hunedoara, pentru ca hotărârea ce urma a fi dată să fie opozabilă și acestora. în ședința din 14 martie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins solicitarea pârâtei-apelante ca inadmisibilă.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Textul citat, care acordă efect devolutiv apelului, exprimat în regula tantum devolutum quantum judicatum, consacră ideea că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Aceasta înseamnă că prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Cu alte cuvinte, efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanță, legea instituind principiul inadmisibilității modificării, în apel, a elementelor esențiale ale acțiunii civile (obiect, cauză, părți). Regula este că instanța de apel realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul primei judecăți, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție.
De aceea, soluția instanței de apel de a respinge ca inadmisibilă cererea pârâtei prin care a solicitat citarea altor persoane care nu au calitatea de părți la judecata în fond, este conformă principiului consacrat de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
întrucât prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de chirie, atât pentru o perioadă de timp anterioară litigiului, cât și în continuare, până la predarea efectivă a terenului, cerere primită în apel, nu i se poate imputa instanței că s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Cum pârâta nu a promovat apel împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a stabilit că datorează chirie reclamantei, criticile din recurs referitoare la impunerea acestei obligații ori la cuantumul sumelor acordate, nu mai pot fi analizate, omisso medio, cât timp atari critici, ce privesc fondul litigiului, în lipsa exercitării căii de atac intermediare, nu au fost supuse de pârâtă, spre dezbatere, și instanței de apel.
Ultimul motiv de casare care constă în reproșul adus instanțelor, în sensul că nu s-au pronunțat asupra unui mijloc de apărare ori asupra unor dovezi, nu poate fi primit ca întemeiat, cât timp recurenta nu a expus, în concret, care au fost apărările ori dovezile ce s-au omis a fi analizate.
Față de cele ce preced, recursul pârâtei s-a privit ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← Răspundere civilă delictuală. Răspunderea pentru fapta... | Imobile preluate în mod abuziv. Retrocedare. Legea nr. 10/2001.... → |
|---|
