ICCJ. Decizia nr. 10033/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10033
Dosar nr. 16429/2004
Şedinţa de la 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 25 februarie 2004,Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimată, precum şi contestaţia formulată de P.C.A., P.O.F., P.C.C. şi R.R.M., în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul general al municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că notificările formulate de reclamanţi, prin care au cerut să li se restituie terenul în suprafaţă de 275 mp, au fost respinse prin dispoziţia nr. 1099 din 10 iulie 2003, emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Între P.C. autoarea reclamanţilor P.C.A. , P.O.F., P.C.C. şi R.R.M., s-a efectuat un schimb de proprietăţi, iar, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, suprafeţele de teren aferente apartamentelor (170 mp şi 105 mp) au trecut în proprietate statului. Proprietarilor construcţiilor li s-au atribuit în folosinţă suprafeţele de teren, pe durata existenţei locuinţelor şi, pentru că locuinţele au fost demolate, dreptul de folosinţă s-a pierdut, iar petenţii nu mai au nici posibilitatea de a benefica de prevederile Legii nr. 18/1991.
Reţine instanţa de fond, că terenul nu a fost preluat abuziv de stat, deoarece preluarea s-a făcut în baza Legii nr. 58/1974, ale cărei dispoziţii nu au fost încălcate. De aceea, terenul nu intră în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar dispoziţia contestată este legală.
Se mai reţine, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu este întemeiată, deoarece intimata a fost notificată, iar primarul a emis dispoziţia în calitate de reprezentant al intimatei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 207/A din 12 mai 2004, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, reţinând că reclamanţii şi-au întemeiat susţinerea că, preluarea terenurilor a fost abuzivă pe faptul că nu li s-au plătit despăgubiri, aspect care nu este susţinut de nici un element probator, din moment ce aceste despăgubiri, fiind calculate în condiţiile stabilite de Decretul nr. 467/1979, care prevedea şi posibilitatea contestaţiei, autoarea apelanţilor putea uza de această cale dacă neplata era reală.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamanţii care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată că, deşi au susţinut că terenul a cărui restituire se cere se include în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-au plătit despăgubirile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 58/1974, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei apărări. Instanţa de apel sugerează că reclamanţii ar fi în culpă, pentru că nu au făcut demersurile necesare pentru plata despăgubirilor, însă autorităţile de la momentul preluării (anul 1981) nu au aplicat dispoziţiile legale, neprocedând la evaluarea şi stabilirea despăgubirii, pentru a da posibilitatea contestării în condiţiile Decretului nr. 467/1979.
Susţin recurenţii, că se putea formula contestaţie numai împotriva procesului-verbal de evaluare, iar Decretul nr. 467/1979 nu cuprinde prevederi care să stabilească posibilitatea proprietarilor de a determina constituirea comisiei de evaluare. De aceea, terenul se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat cu încălcarea art. 30 din legea nr. 58/1974.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente.
Criticile formulate de recurenţi fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile acestui text sunt incidente în cauză.
Hotărârile atacate, prin care s-a reţinut că imobilul a cărui restituire se cere nu face obiectul Legii nr. 10/2001 deoarece preluarea s-a făcut în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, au fost date cu aplicarea greşită a art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, care prevede că sunt preluate în mod abuziv „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat".
Prin conţinutul său, textul citat acoperă toate situaţiile de preluare fără titlu valabil a imobilelor, inclusiv preluările făcute prin aplicarea incorectă a legii în baza căruia bunul a trecut în proprietatea statului.
În prezenta cauză, în anul 1981, între autoarea reclamanţilor P.C.A. , P.O.F. şi P.C.C. şi recurenta R.R.M. s-a încheiat un contract autentic de schimb de proprietăţi. Schimbul a avut ca obiect 2 apartamente situate în aceeaşi clădire, dobândite de coschimbaşe printr-o succesiune legală, iar suprafeţele de teren aferent apartamentelor (170 mp şi 105 mp) au trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Terenul, în suprafaţă totală de 275 mp, preluat de stat este situat în intravilan şi pentru că demolarea clădirii aflată pe teren s-a produs în anul 1988, terenul aferent nu are regimul juridic prevăzut de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, care a stabilit dreptul la constituire în beneficiul proprietarilor construcţiilor, titulari la data intrării în vigoare a legii ai dreptului de folosinţă pentru terenul aferent locuinţei.
De aceea, în asemenea situaţie, când dobânditorul construcţiei nu mai este îndreptăţit să ceară constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, dreptul la restituire al foştilor proprietari, de la care terenul a fost preluat de stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, se stabileşte în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar preluarea este cu sau fără titlu valabil, după cum prevederile legii în baza căreia terenul a trecut în proprietatea statului au fost aplicate corect.
În cauză, aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, impune plata de despăgubiri ce se stabileau conform dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Recurenţii-reclamanţii au invocat faptul neplăţii despăgubirilor, iar pârâtul nu a susţinut că s-au stabilit şi plătit despăgubiri pentru terenul care face obiectul pricinii.
De aceea, preluarea terenului aferent construcţiei fără plata despăgubirilor este abuzivă, deoarece art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, în baza căruia terenul a trecut în proprietatea statului, a fost aplicat incorect.
Greşit prin Decizia atacată s-a reţinut că dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 au fost respectate, deoarece „dacă neplata era reală, autoarea reclamanţilor putea folosi calea contestaţiei prevăzută de Decretul nr. 467/1979.
Obligate să respecte dispoziţiile legale în vigoare la data preluării erau organele care au preluat bunul, iar dacă se invocă nerespectarea legii, obligată să facă dovada că dispoziţiile legii în baza căreia s-a preluat imobilul au fost respectate este persoana juridică deţinătoare. Atitudinea fostului proprietar, care nu a insistat să-i fie acordate despăgubiri sau nu a contestat acte care, în cauză nici nu s-a pretins că ar fi fost întocmite la data preluării, nu poate constitui o dovadă a faptului că preluarea s-a făcut cu respectarea legii.
De aceea, terenul care face obiectul pricinii fiind preluat abuziv, în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii şi, pentru că pe teren nu s-au făcut investiţii de interes public, fiind ocupat, conform constatărilor făcute de expert, consemnate în raportul de expertiză aflat la filele 53-56 din dosarul instanţei de fond, de garaje pentru care nu s-au prezentat autorizaţii de construire, cererea pentru restituirea în natură este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de contestatori va fi admis, se va casa în tot Decizia şi în parte sentinţa instanţei de fond, va fi admisă contestaţia, se va anula dispoziţia contestată şi se va dispune restituirea către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 275 mp teren, situat în Bucureşti teren identificat conform expertizei.
Se vor păstra dispoziţiile sentinţei privitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii P.C.A., P.O.F., P.C.C. şi R.R.M.
Casează în tot Decizia civilă nr. 207/A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi în parte sentinţa civilă nr. 179 din 25 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
Admite contestaţia formulată de P.C.A., P.O.F., P.C.C. şi R.R.M. împotriva dispoziţiei nr. 1099 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti.
Anulează dispoziţia şi dispune restituirea în natură către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 275 mp, situat în Bucureşti, identificat conform expertizei.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10044/2004. Civil. Contestatie legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 10030/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
