ICCJ. Decizia nr. 1017/2004. Civil. Ieşire din indiviziune. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1017
Dosar nr. 10467/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu V.N.D., V.T.Z., V.I. şi M.E.A., ieşirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncţilor V.G. şi V.A.
După două cicluri procesuale, în rejudecare, Judecătoria Rîmnicu Sărat, prin sentinţa civilă nr. 966 din 27 iulie 2000, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, reţinând că defunctul V.G. a avut ultimul domiciliu în judeţul Vrancea.
Prin încheierea din 12 decembrie 2000, Judecătoria Focşani a admis acţiunea în principiu, a constatat deschisă succesiunea defunctei V.A., de pe urma căreia au rămas ca moştenitori V.G., soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, V.G.G. şi V.F., fiu şi fiică, având cote egale din restul de ¾ din masa succesorală, compusă dintr-o casă de locuit şi terenul aferent acesteia, de 2000 mp, situate în com. Topliceni, jud. Buzău.
S-a constatat că dreptul de moştenire al fiicei V.F. va fi cules de G.C., soţ supravieţuitor, în indiviziune cu M.E.A., fiică.
Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului V.G., de pe urma căruia au rămas ca moştenitori C.C., fiică, V.G., fiu, M.E.A., nepoată prin reprezentarea mamei sale V.F., fiică, V.N.D., V.Z., V.T.P., fii şi fiică, cu drepturi egale şi V.A., soţie supravieţuitoare cu cota de ¼ din masa succesorală compusă din cota de 5/6 din imobilul casă şi teren, aflate în comuna Topliceni, judeţul Buzău.
S-a constatat că drepturile succesorale ale lui V.T.P. vor fi culese, în indiviziune, de V.E., soţie supravieţuitoare, V.B.D., V.H.T., V.B.C. şi V.R.S., fii şi fiice.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a reţinut caducitatea testamentului olograf, scris şi datat 26 decembrie 1946 de către V.G.
Prin încheierea suplimentară din 26 iunie 2001, Judecătoria Focşani a admis în principiu cererea formulată de V.G. împotriva pârâţilor V.N.D., M.E., V.Z., V.E., V.B.D., V.H., V.B.C., V.R.S. şi C.M., completând masa succesorală rămasă de pe urma defunctului V.G. cu terenurile agricole înscrise în titlurile nr. 16316 - 63 din 15 iunie 1995 şi nr. 56033 - 48 din 25 iulie 2000.
Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 5784 din 20 decembrie 2002 a admis în fond acţiunea şi a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia civilă nr. 281 din 29 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâţii V.N.D. şi V.T.Z. împotriva încheierii de admitere în principiu şi sentinţei, a schimbat hotărârile atacate şi, în rejudecare, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 1279/R din 16 octombrie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.G.G. şi pârâta M.E., reţinând că, prin testament, V.G. a lăsat tuturor fiilor şi fiicelor sale diferite bunuri din avere.
La data de 20 septembrie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 281 din 29 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Vrancea şi deciziei civile nr. 1279 din 16 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, considerate a fi pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat, în esenţă, că împotriva încheierii suplimentare din 26 iunie 2001, s-a exercitat de două ori controlul judiciar şi că instanţele au respins acţiunea nesocotind dispoziţiile art. 728 C. civ., potrivit cărora, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
S-a mai arătat că, în cauză, nu operează partajul de ascendent.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-3304 C. proc. civ., care reglementau calea de atac a recursului în anulare.
De aceea, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 (28 august 2003), această cale de atac nu mai există în codul de procedură civilă.
Art. 330 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie hotărârile irevocabile pentru următoarele motive (…)".
Potrivit textului citat, recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile judecătoreşti irevocabile.
Calea de atac a recursului în anulare fiind desfiinţată, pentru situaţiile de conflict de legi procesuale în timp, se aplică art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 [text identic cu art. 725 alin. (4) C. proc. civ.], care dispune: „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
Pentru recursul în anulare, interpretarea textului citat trebuie făcută în sensul că regula stabilită se aplică numai dacă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile exista această cale de atac.
Prin urmare, hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate după data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 nu mai pot fi atacate, deoarece nu mai există dispoziţii legale care să justifice recursul în anulare.
De aceea, în prezenta cauză, recursul în anulare declarat împotriva deciziei pronunţată de tribunal şi hotărârii irevocabile pronunţată de instanţa de recurs la data de 16 octombrie 2003, este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse recursul în anulare va fi respins, fără a se analiza criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 281 din 29 mai 2003 a tribunalului Vrancea şi deciziei civile nr. 1279/R din 16 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1037/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1012/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
