ICCJ. Decizia nr. 1038/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1038
Dosar nr. 11048/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1903 din 22 octombrie 2003, Judecătoria Năsăud a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea reclamantei C.I. şi a obligat pe pârâta SC C.N. SA Cluj să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul ap. nr. 32, situat în oraşul Năsăud, în condiţiile Legii nr. 85/1992, republicată, să plătească reclamantei câte 300.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este titulara contractului de închiriere nr. 371/2002, cu o durată determinată de 1 an, dar pentru care a operat tacita relocaţiune, conform art. 1437 şi art. 1452 C. civ.
Prin urmare, având calitate de chiriaş, reclamanta are calitate procesuală activă.
Pârâta refuză să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 85/1992, pentru apartamentul închiriat, deşi nu sunt operante dispoziţiile Legii nr. 114/1996.
Deşi pârâta a invocat clauza din contractul de închiriere, potrivit căreia tacita relocaţiune nu operează, prevederea reflectă un pact comisoriu de gradul IV, neconcordant cu dispoziţiile art. 1437 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis în parte de Curtea de Apel Cluj care, prin Decizia civilă nr. 276/A din 6 februarie 2004, a înlăturat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta, a cărui contract de închiriere expira la 1 mai 2003, a notificat pârâta la 10 mai 2003 să-i vândă locuinţa. La rândul său, pârâta a oferit reclamantei spre vânzare apartamentul la preţul de 100.000.000 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992, locuinţele construite din fondul de stat, până la data intrării în vigoare a legii, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990.
Pârâta este debitoarea obligaţiei de a face şi dacă, la data rămânerii definitive a hotărârii, va refuza executarea obligaţiei stabilite în sarcina sa, devin incidente dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. potrivit cărora, poate fi constrânsă prin aplicarea unei amenzi civile.
Sentinţa dată în cauză a încălcat, aşadar, textul de lege invocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta SC C.N. SA Cluj.
Recursul declarat de reclamanta este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În recursul declarat, pârâta menţionează că instanţele au reţinut că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată în termenul de 15 zile acordat de societate pentru exprimarea dreptului de preemţiune, deşi în notificare era precizat termenul şi locul unde se va trimite răspunsul.
Se mai arată că referitor la calitatea procesuală activă, instanţa a reţinut că notificarea pârâtei ar echivala cu o recunoaştere a calităţii de chiriaş, deşi pârâta a arătat că a fost emisă somaţia de evacuare.
Se constată, prin urmare, că susţinerile pârâtei nu permit încadrarea în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004. Ele vizează elemente care ţin de interpretarea probatoriului administrat în cauză şi care, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj împotriva deciziei civile nr. 276/A din 6 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2004. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1025/2004. Civil. Poprire. Recurs → |
|---|
