ICCJ. Decizia nr. 1234/2004. Civil. Plângere Legea 18/1991. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1234
Dosar nr. 8348/2004
Şedinţa Camera de Consiliu de la 18 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1476 din 10 decembrie 2003, Judecătoria Buzău, a respins ca fără obiect plângerea formulată de M.I. împotriva hotărârii-adresă nr. 8991 din 20 august 2003 emisă de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991Nehoiu, prin care s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie, motivat de faptul că nu ar fi făcut cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru 160 mp drum de acces şi 1098 mp la pct. Fluieraşi–Nehoiu.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 586 din 3 martie 2004 a respins ca nefondat apelul petentului împotriva sentinţei susmenţionate, motivând că procesul–verbal de punere în posesie a fost încheiat eronat, deoarece petentul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar comisia nu a emis vreo hotărâre împotriva căreia să se înregistreze vreo plângere.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, petentul M.I., la data de 23 martie 2004.
După declararea recursului, a fost adoptată Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
În art. II din Legea nr. 195/2004 se stabileşte competenţa de soluţionare a căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, în primă instanţă, în materia fondului funciar.
Totodată, este reglementat modul în care va proceda Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru trimiterea cauzelor aflate pe rol, la instanţele devenite competente.
Întrucât prin recursul de faţă, este criticată o decizie pronunţată, într-un proces întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, se impune, în temeiul prevederilor tranzitorii, trimiterea cauzei, prin declinare, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, devenită competentă potrivit noii legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul M.I.I. împotriva deciziei nr. 586 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1451/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 123/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
---|