ICCJ. Decizia nr. 10700/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10700
Dosar nr. 7984/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1697 din 17 iunie 2002 Tribunalul Teleorman a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de C.S. împotriva adreselor VP 3/7740 din 19 septembrie 2001 a A.P.A.P.S. şi nr. 1096 din 9 mai 2001 a SC S. SA şi a obligat pe pârâta SC S. SA să soluţioneze notificarea reclamantei şi în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001 să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că SC S. SA nu a emis Decizia sau dispoziţia motivată, ca acte finale de soluţionare a notificării, ci simple adrese care, ceea ce nu echivalează cu soluţionarea notificării.
Pentru acest considerent tribunalul a obligat SC S. SA să emită Decizia sau dispoziţia motivată în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001 soluţionând astfel notificarea.
Prin Decizia nr. 483/A din 27 noiembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelurile formulate de SC S. SA şi A.P.A.P.S. şi anulând sentinţa, a reţinut cauza cu evocarea fondului cu motivarea că tribunalul a încălcat principiul disponibilităţii, potrivit căruia instanţa este ţinută de cererea reclamantului, neputându-şi depăşi limitele.
În speţă, instanţa de fond a fost sesizată doar cu cererea contestatoarei privind anularea celor două adrese care chiar dacă nu sunt astfel intitulate, îndeplineau condiţiile unor dispoziţii, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Contestatoarea solicitând restituirea parţială în natură şi în parte prin echivalent a imobilului în litigiu, instanţa nu se putea legal pronunţa în sensul obligării intimatei SC S. SA la emiterea unei decizii motivate, fără a-şi depăşi limitele investirii şi fără a frauda principiul disponibilităţii.
Evocând fondul, curtea a încuviinţat părţilor probe cu acte, interogatorii, expertiză topo, expertiză tehnică.
Pe baza probelor administrate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de C.S. şi a obligat A.P.A.P.S.-ul să acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii bunurilor solicitate, respectiv moară, terenul aferent, clădirea în care funcţionează presa de ulei, utilajele ce formau presa de ulei, darac de lână, în valoare de 32.465 Euro, cu echivalent în lei la data efectuării rapoartelor de expertiză de 1.230.690.000 lei.
Instanţa a respins cererea de restituirea în natură a morii şi terenului aferent din comuna Beuca, Teleorman, precum şi acţiunea formulată de C.S. împotriva SC S. SA
În considerentele deciziei s-a reţinut că imobilul proprietatea autorului petiţionarei a fost preluat de stat în temeiul Legii nr. 119/1948, deci cu titlu şi ca fiind evidenţiat în patrimoniul societăţii S. SA, integral privatizată, astfel că în speţă urmează a se face aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii şi întrucât privatizarea nu a fost anulată, contestatoarea este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent de la A.P.A.P.S., căreia în notificarea ce i-a fost transmisă i s-a solicitat restituirea în natură, dar şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele demolate în care funcţiona presa de ulei şi pentru utilajele corespunzătoare.
Prin expertiza tehnică necontestată s-a stabilit valoarea morii, a presei de ulei şi a daracului de lână, iar prin expertiza topo a fost identificat terenul pe care a fost amplasată moara.
Împotriva deciziei civile nr. 495/A din 29 octombrie 2003 A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) a declarat recurs, nemotivat în drept în care susţine în esenţă, că expertizele nu i-au fost comunicate pentru a formula obiecţiuni şi că instanţa de apel, fără suport probator a reţinut că imobilul a fost preluat de stat cu titlu. De asemenea, recurenta arată că şi de această dată a fost încălcat principiul disponibilităţii, deoarece petiţionara C.S. a solicitat restituirea în natură a terenului şi clădirilor şi măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru clădirile demolate, iar instanţa era datoare să dea curs acestei cereri, conformă cu regula instituită de Legea nr. 10/2001, aceea a acordării în natură a măsurilor reparatorii.
Recursul este nefondat.
Experţii s-au conformat dispoziţiunilor art. 208 şi art. 209 C. proc. civ. deoarece au efectuat lucrările cu citarea legală a tuturor părţilor, inclusiv a recurentei şi le-a depus cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Recurenta nu a formulat obiecţiuni la primul termen după depunerea lucrărilor conform art. 212 pct. 2 C. proc. civ. şi nici în motivarea recursului nu evidenţiază eventualele deficienţe ale acestor lucrări de natură a justifica prejudiciul care trebuie să stea la baza oricărei măsuri procedurale de protecţie, sancţionată în caz de încălcare cu nulitatea relativă, astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
În accepţiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 incident în cauză, nu se mai face distincţia între imobilele preluate cu titlu sau fără titlu evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate alte decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) şi (2), astfel că întreaga susţinere şi argumentare privind preluarea de către stat a imobilului în litigiu, fără titlu, în temeiul Legii nr. 119/1948, la care se referă cel de al doilea motiv de recurs nu-şi mai găseşte suport egal.
Este de necontestat că SC S. SA este integral privatizată, considerent pentru care petiţionara a şi adresat notificarea A.P.A.P.S.-ului. În aceste condiţiuni, faţă de conţinutul dispoziţiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 în temeiul cărora persoanele îndreptăţite au dreptul numai la despăgubiri condiţiile legii speciale privesc regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate, nu se poate spune că instanţa de apel a înfrânt principiul disponibilităţii şi şi-a depăşit limitele investirii, cu atât mai mult cu cât, raportat la finalitatea notificării, măsurile reparatorii, includ ambele forme de reparaţie, în natură şi prin echivalent.
Din această perspectivă criticile formulate de A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) nu sunt întemeiate, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 495/A din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10704/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10607/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
