ICCJ. Decizia nr. 1114/2004. Civil. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1114
Dosar nr. 7625/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 6 ianuarie 2004 Tribunalul Dâmboviţa a respins contestaţia reclamantului contra dispoziţiei nr. 887/B a Primarului oraşului Pucioasa de respingere a notificării sale privind cererea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 800 mp donat de autorul său fostului Consiliu Popular Pucioasa.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 690 din 10 martie 2004 a respins apelul reclamantului, pe considerentul că nu îndeplineşte condiţia imperativă din art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 10/2001, în sensul că actul de donaţie nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Contra deciziei reclamantul a declarat recurs olograf, fără a indica temeiul din art. 304 C. proc. civ., susţinând generic că nu a cunoscut de donaţie decât la data notificării, astfel termenul de prescripţie de 3 ani pentru anularea actului de donaţie, trebuia să curgă de la această dată.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs este străin de obiectul cauzei, el vizând repunerea în termenul de introducere acţiunii în anularea actului de donaţie.
Dar, prin Decizia civilă nr. 1306/B a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins, irevocabil, această acţiune a reclamantului în anularea actului de donaţie făcut de autorul său la 31 mai 1977, soluţie intrată în autoritatea lucrului judecat, şi care nu mai poate fi repusă în discuţie în cauza de faţă.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 restituirea imobilelor donate statului sau altor persoane publice în baza unor acte normative speciale în perioada 6 martie – 22 decembrie 1989, precum şi a altor imobile donate statului, este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile de anulare ori constatarea nulităţii actului de donaţie.
Nici această condiţie nu o îndeplineşte acţiunea reclamantului astfel că acesta nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 690 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4593/2004. Civil. Revendicare. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1123/2004. Civil. Plângere Legea 10/2001.... → |
---|