ICCJ. Decizia nr. 1080/2004. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1080
Dosar nr. 8512/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 29 ianuarie 2004 Judecătoria Mangalia a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc G.G.I. în interesul creditoarei A.N.D., D.R.D.P. Bucureşti.
S-a reţinut că în sarcina debitoarei SC D. Mangalia H.I. SA s-a stabilit prin procesul verbal de contravenţie nr. 005582 din 9 ianuarie 2001 obligaţia de a plăti suma de 1.810.400 lei reprezentând contravaloarea autorizaţiei speciale de transport însă în cauză sunt incidente prevederile art. 14 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea A.N.D., D.R.D.P. Bucureşti, criticând-o pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (2) din OG nr. 2/2001 întrucât prin cererea de înfiinţare şi validare a popririi a solicitat plata autorizaţiei speciale de transport (A.S.T.), care reprezintă o creanţă de drept comun.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 435 din 28 aprilie 2004 a admis apelul şi a schimbat în totalitate încheierea în sensul admiterii cererii de executare silită.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că în cauză nu s-a solicitat executarea unei amenzi contravenţionale ci plata contravalorii autorizaţiei speciale de transport, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 14 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind prescrierea în termen de 2 ani a executării sancţiunii. În aceste condiţii se aplică dispoziţiile de drept comun ale Decretului nr. 167/1958, în raport de care dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că au fost aplicate greşit dispoziţiile cuprinse în Decretul nr. 167/1958.
Recurenta a arătat că în raport de data procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, 9 ianuarie 2001, s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.
Prin întâmpinare intimata creditoare a arătat că Decizia este legală şi temeinică.
Recursul este întemeiat.
Procesul-verbal de stabilire şi soluţionare a contravenţiei nu a fost contestat, astfel încât îşi produce efectele de la data emiterii lui, 9 ianuarie 2001. În funcţie de acest moment, la 27 ianuarie 2004, data sesizării instanţei, era prescris dreptul de a cere executarea silită, fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. Chiar şi în teza susţinută de intimata creditoare, potrivit căreia momentul naşterii dreptului este 24 ianuarie 2001, soluţia este aceeaşi, a prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Aşa fiind, în limita acestor considerente, încheierea dată în fond de către judecătorie este legală şi temeinică. În consecinţă, potrivit prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, modificându-se Decizia în sensul respingerii apelului creditoarei şi menţinerii încheierii judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea SC D. Mangalia H.I. SA împotriva deciziei nr. 435 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică Decizia, în sensul că respinge apelul declarat de creditoarea C.N.A.D.N. din România, D.R.D.P. Bucureşti, împotriva încheierii nr. 18/E din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Mangalia, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2004. Civil. ÎNCUVIINTARE EXECUTARE... | ICCJ. Decizia nr. 4593/2004. Civil. Revendicare. Recurs în... → |
|---|
