ICCJ. Decizia nr. 1144/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1144
Dosar nr.7674/2004
Şedinţa de la 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5669/2003 la Judecătoria Rădăuţi, judeţul Suceava, reclamanta S.P. a chemat în judecată civilă pe pârâtul Z.T., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa acesta să fie obligat la predarea în deplină proprietate şi posesie a suprafeţei de 1200 mp situat în comuna Horodnic de Jos, sat Valea Seacă, judeţul Suceava.
Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea ca nefondată, cu sentinţa civilă nr. 3717 din 18 decembrie 2003, motivând că pârâtul deţine titlu de proprietate nr. 2245/1996, rămas valabil prin respingerea mai multor acţiuni formulate de reclamantă pentru anularea lui, iar reclamanta nu a dovedit că este proprietara terenului revendicat.
Curtea de Apel Suceava a pronunţat Decizia civilă nr. 701 din 18 martie 2004, prin care a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă nr. 3717/2003 în sensul că a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să-i predea reclamantei în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de teren de 243 mp, identificată în planul de situaţie de la fila 32 dosar fond, cu punctele 1, 2, 3, 4 de pe teritoriul comunei Horodnic.
Pentru a schimba soluţia, curtea a reţinut că ambele părţi au titluri de proprietate, dar pârâtul nu a respectat amplasamentul stabilit de comisie la punerea în posesie, intabulând terenul în C.F. pe alte parcele şi obţinând autorizaţie de construcţie pentru casă.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 701 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, criticând-o ca netemeinică şi nelegală şi invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta apreciază că greşit s-a reţinut acapararea suprafeţei de 272 mp din terenul reclamantei, că terenul este parte integrantă din titlul său de proprietate care este valabil şi în prezent, deşi s-a cerut în mai multe acţiuni ale reclamantei, anularea lui.
Recurentul explică faptul că, în decursul anilor limita administrativă între Rădăuţi şi Horodnic a suferit modificări, că proprietatea sa, se află la limita teritorială a municipiului Rădăuţi, şi neputinţa de a stabili modificările în timp, nu-i pot fi imputabile atâta vreme cât a fost pus în posesie de comisie, a întocmit documentaţia în vederea intabulării şi a obţinut autorizaţie de construcţie a casei, pe care a edificat-o în 1993.
Instanţa de apel a greşit şi atunci când a reţinut drept probă a reclamantei, adresa Inspecţiei în Construcţii, care în urma petiţiilor acesteia, a concluzionat că, terenul din litigiu se afla la limita comunei Horodnic, şi că nu s-a respectat punerea în posesie. Afirmă acest lucru, deoarece instituţia în discuţie, nu are specialişti cadastrali, ci doar în construcţii.
Expertiza efectuată în alt proces, a stabilit că parcelele nu se suprapun.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin acţiunea promovată, reclamanta a pretins că pârâtul i-ar fi acaparat 1200 mp teren pe care îi şi revendică, iar în motivarea cererii arată că de fapt din cei 1200 mp i-ar fi luat 272 mp.
Probele pe care instanţa de apel şi-a motivat soluţia sunt insuficiente, iar expertiza nu a fost dispusă în prezenta cauză, aceasta provenind din alt dosar cu alt obiect [aşa cum se consemnează chiar la fila 2 alin. (8) al deciziei], respectiv anularea titlului de proprietate, ceea ce demonstrează că au fost înfrânte dispoziţiile art. 201 şi urm. C. proc. civ.
Acest text, prevede că atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoască părerea unor specialişti, va numi un expert, statornicind punctele asupra cărora, ei urmează să se pronunţe.
După cum este de observat, Curtea de Apel Suceava şi-a bazat soluţia pe o expertiză extrajudiciară, neefectuată în cauză, deşi acţiunea avea ca obiect revendicarea, pentru care obiectivele erau cu totul altele, decât cele pentru anularea unui titlu de proprietate.
Art. 208 C. proc. civ., stipulează că dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, cum este cazul în speţă, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor, când acestea trebuie să se prezinte în ziua şi la ora fixată, iar părţile dau lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
Nerespectând prevederile art. 201 şi urm. C. proc. civ., instanţa de apel, nu numai că a pronunţat o hotărâre nelegală, bazându-şi soluţia pe probe extrajudiciare, dar a încălcat şi dreptul la apărare a pârâtului, căruia nu i-a creat posibilitatea să fie prezent la măsurători, să prezinte acte şi lămuriri expertului. Chiar dacă a luat în considerare expertiza întocmită de ing. T.M.C., instanţa nu a studiat-o cu atenţie, pentru a observa că deşi titlul de proprietate al pârâtului (rămas valabil după multe contestaţii) este pentru 4010 mp la Valea Seacă, expertul fără o explicaţie concretă, susţine că pârâtul este îndreptăţit numai la 2911 mp, fiind unele greşeli de calcul ale comisiei.
Pe de altă parte, instanţa nu a analizat cu atenţie susţinerile şi actele părţilor.
Conform actelor de la dosar, reclamanta împreună cu alte persoane cu care se afla în indiviziune a formulat mai multe acţiuni în anularea titlului de proprietate al pârâtului, toate acestea fiind respinse prin hotărâri definitive şi irevocabile.
Aceasta a mai formulat o acţiune în revendicarea a 4 ari de teren, sistarea lucrărilor de construcţii şi ridicarea unei porţi în anul 1994, care de asemenea a fost respinsă, prin sentinţa civilă nr. 2069 din 2 mai 1996 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, definitivă şi irevocabilă.
Titlul de proprietate nr. 2245 a fost emis pe numele pârâtului la 12 august 1996, iar al reclamantei şi celorlalţi moştenitori a lui P.E., la data de 9 februarie 1998 deci, după doi ani, de aceeaşi Comisie Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava.
Prezenta acţiune este promovată numai de S.P., care arată că este proprietara suprafeţei de 12 ari teren la Valea Seacă, conform unei hotărâri definitive şi irevocabile care a consfinţit tranzacţia sa cu fraţii şi nepoţii săi. Aceasta depune la fila 2 a dosarului de fond, o copie a unei tranzacţii din 22 august, fără precizarea anului, şi nu o hotărâre de expedient legalizată şi însoţită de schiţa de plan a terenurilor ce le-a revenit fiecărei părţi. Lotul 3 primit de reclamanta S.P., nu este individualizat, deşi menţionează 3 parcele la punctele „Livada", „Hornari" şi „Valea Seacă" nu se precizează loturile, suprafaţa şi vecinătăţile fiecăreia, şi nici ce avere totală au de împărţit, provenienţa acesteia.
În asemenea situaţie, instanţa în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ, era obligată să ordone dovezile care duceau la dezlegarea pricinii, titlul de proprietate nr. 2098/1998 neconstituind titlul exclusiv al reclamantei, de vreme ce singură recunoaşte că a ieşit din indiviziune cu fraţii şi nepoţii săi, trebuia să dovedească dreptul personal, cu acte oficiale care fac dovada acestuia, conform art. 1169 C. civ.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâtul Z.T. împotriva deciziei civile nr. 701 din 18 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a casa Decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru completarea probelor cu acte şi expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Z.T. împotriva deciziei nr. 701 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1129/2004. Civil. Radiere ipotecă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1153/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
