ICCJ. Decizia nr. 1224/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1224
Dosar nr. 3618/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 august 2003 la Judecătoria Moineşti sub numărul 4128, B.V., B.R. şi B.A. au contestat formele de executare din dosarul nr. 281/2003 respectiv publicaţiile de vânzare şi actele premergătoare, la cererea creditorului R.D.M., solicitând anularea acestora pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond cerute de lege.
În susţinerea contestaţiei se arată că în temeiul sentinţei civile nr. 2844/2002 a Judecătoriei Moineşti ce priveşte pe creditorul R.D.M. şi debitorul B.I. s-a emis publicaţia de vânzare nr. 281 din 8 iulie 2003 în care imobilul supus vânzării a fost evaluat arbitrar, fără efectuarea unei expertize şi fără descrierea acestuia în detaliu. S-a mai susţinut deasemeni că imobilele scoase în vânzare sunt bunuri personale ale contestatoarei B.A., dobândite prin înzestrare de la părinţi, imobil la care debitorul a contribuit doar la renovări şi reparaţii curente.
Judecătoria Moineşti, prin sentinţa nr. 2506 din 7 octombrie 2003 a admis contestaţia la executare, dispunând anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr. 281/2003 respectiv publicaţiile de vânzare din 8 iulie 2003 şi 19 august 2003 şi procesul verbal de adjudecare din 8 septembrie 2003.
Intimaţii R.D.M. şi B.I. au fost obligaţi să plătească contestatorilor cheltuielile de judecată în sumă de 10.000.000 lei.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 293/2004 a respins ca nefondate apelurile promovate de contestatorii B.A., B.V. şi B.R. şi de intimatul R.D.M. împotriva sentinţei nr. 2506 din 1 octombrie 2003.
Împotriva deciziei nr. 293/2004 a declarat recurs R.D.M.. Invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., R.D.M. a solicitat după o amplă critică adusă hotărârilor pronunţate, admiterea recursului şi casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare.
Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.
În considerentele sentinţei şi deciziei s-a reţinut că din dosarul de executare nu rezultă modalitatea de evaluare a imobilelor, mai puţin terenul de 1000 mp care a fost expertizat, iar dovada de comunicare a somaţiei nu conţine motivul afişării şi nici ştampila poştei.
Deasemeni s-a reţinut şi că în formele de executare efectuate ulterior procesului verbal de situaţie nr. 281 din 28 mai 2003 au fost descrise şi alte bunuri, iar casa în regim P+1 nu este reţinută şi descrisă, contrar dispoziţiunilor art. 495 C. proc. civ.
Faţă de susţinerea contestatoarei B.A. cum că este unica moştenitoare a părinţilor săi, primind în zestre terenul şi 4 camere din casa cu 9 camere intimatul B.I., care figurează la rolul fiscal, contribuind doar la renovări şi reparaţii capitale, instanţa a conchis că în cauză se impunea ca, creditorul personal al lui B.I. să solicite împărţirea bunurilor comune în cadrul contestaţiei la executare, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Potrivit art. 402 C. proc. civ., contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi art. 401 alin. (2).
Cum în speţă contestaţia vizează incidentele la executare fără ca părţile interesate să solicite conform art. 4001 C. proc. civ. în cadrul contestaţiei la executare împărţirea bunurilor proprietate comună, sentinţa nr. 2506/2003 pronunţată de Judecătoria Moineşti era atacabilă doar cu recurs la tribunal conform art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004 şi nu cu apel.
Din această perspectivă, Curtea de Apel Bacău era datoare ca în temeiul art. 84 C. proc. civ. să soluţioneze calea de atac formulată de R.D.M. ca recurs şi nu ca apel, chiar dacă această cale de atac a fost intitulată „apel".
Se impune aşadar admiterea recursului declarat de R.D.M. şi în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei nr. 293 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău cu trimitere la Tribunalul Moineşti pentru ca această instanţă să judece calea de atac formulată de R.D.M. şi intitulată „apel" ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul R.D.M. împotriva deciziei civile nr. 293 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Bacău, ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2004. Civil. LEGEA NR.112/1995. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1226/2004. Civil → |
|---|
