ICCJ. Decizia nr. 1238/2004. Civil. LEGEA NR.112/1995. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1238
Dosar nr. 8930/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 5 mai 2004, Curtea de Apel Iaşi a dispus suspendarea judecării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 12441 din 5 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. 2395/2003, motivat de faptul că între părţi există un alt proces pe rol, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 292 din 10 martie 2004 de Curtea de Apel Iaşi şi că împotriva acesteia s-a declarat recurs. S-a constatat că dezlegarea pricinii atârnă de existenţa dreptului ce face obiectul acelei judecăţi.
M.D. a declarat recurs împotriva încheierii susmenţionate, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind-o ca nelegală şi abuzivă.
Consideră că măsura luată este rezultatul presiunii celor 20 de chiriaşi care ocupă imobilul revendicat, iar celălalt proces chiar dacă se poartă între aceleaşi părţi, are ca obiect revendicarea unui imobil care a aparţinut altei persoane şi deci nu poate influenţa actuala pricină.
De aceea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi continuarea judecăţii apelului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au datoria să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală, privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.
În realizarea datoriei de a înlătura orice greşeală şi de aflare a adevărului, legiuitorul a dat posibilitate judecătorului, prin dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 să poată suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării legal facultative şi se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiţie.
Pentru ca textul să aibă aplicare, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces, „să facă obiectul unei alte judecăţi", condiţie care este îndeplinită în cazul nostru.
Chiar dacă părţile s-au opus suspendării judecării apelului, acest fapt este lipsit de relevanţă, neaflându-se în cazul art. 242 C. proc. civ., important fiind că judecătorii au sesizat revendicarea unui imobil provenind de la aceeaşi persoană, faţă de care trebuie analizat în ambele procese valabilitatea contractului de donaţie al autorului reclamantei şi alte probleme legate de exceptarea de la naţionalizare.
Considerăm că în mod corect s-a dispus suspendarea judecăţii apelului, pentru a se evita pronunţarea unor hotărâri contradictorii.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva încheierii de şedinţă din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2004. Civil. întoarcere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1224/2004. Civil. CONTESTATIE LA EXECUTARE.... → |
|---|
