ICCJ. Decizia nr. 1280/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1280/2004
Dosar nr. 1763/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 12 februarie 2002, reclamantul N.V. a chemat în judecată Regia Tutunului şi Ministerul Agriculturii, Mediului şi Apelor cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2404/1999 pe care îl deţine Regia Tutunului, pentru terenul de 7000 mp care i-a aparţinut.
În motivare a mai arătat că în actul de proprietate nu sunt indicaţi vecinii şi suprafaţa de teren nu este corect stabilită.
Prin sentinţa civilă nr. 135/2002, Tribunalul Dolj şi-a declinat în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 109 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova care a avut în vedere că a fost investită cu judecarea unui apel a admis apelul, a schimbat sentinţa, în sensul că a caracterizat temeiul juridic al acţiunii ca fiind Legea nr. 10/2001. A dispus efectuarea unei expertize tehnice fixând termen de judecată cu citarea părţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul a cumpărat de la Primăria Calafat un teren în suprafaţă de 7000 mp în data de 24 august 1935 în speţă legea aplicabilă fiind Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 241 de la 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suprafaţa de 2713 mp situată în Calafat cu vecinătăţile:
N – Uscătoria de Tutun Calafat
E – Str. 1 Decembrie
S – rest teren proprietatea reclamantului
V – Str. T. Vladimirescu
A constatat că restul suprafeţei de 4287 mp este ocupat de pârâta Regia Tutunului, Uscătoria Calafat şi are o valoare de 783.639.900 lei pentru care urmează a i se stabili măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
A respins cererea pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că terenul în suprafaţă de 7000 mp a fost cumpărat de reclamant în data de 24 august 1935 fiind în parte ocupat de pârâta Uscătoria de Tutun Calafat şi doar suprafaţa de 2713,2 mp în partea de sud poate fi restituită pentru restul fiind calculată contravaloarea.
Împotriva acestei decizii pârâţii D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Calafat, S.N.T.R. S.A. şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cât şi reclamantul N.V. au formulat recurs.
I. Pârâta D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că pe de o parte instanţa a judecat un apel pe care reclamantul nu l-a declarat şi pe de altă parte pentru că cerându-se anularea unui act administrativ secţia civilă nu era competentă.
Mai este criticată hotărârea pentru că este dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
II. Pârâta Primăria municipiului Calafat a formulat recurs fără a indica vreun motiv de casare, criticile formulate putând fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând hotărârea în esenţă pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
III. S.N.T.R. a formulat recurs întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 8, 9, şi 10 C. proc. civ., criticând hotărârea în esenţă pentru că reclamantul nu a declarat apel, secţia civilă nu era competentă să soluţioneze cererea de anulare a unui act cât şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
IV. Pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., criticând hotărârea în esenţă pentru greşita aplicare a Legii nr. 10/2001.
V. Reclamantul N.V. a solicitat prin cererea de recurs acordarea cheltuielilor de judecată.
În ce priveşte recursurile pârâţilor, sunt întemeiate urmând a fi admise în limitele şi pentru considerentele ce vor urma.
Reclamantul invocă actul de vânzare-cumpărare întocmit de autorul său N.C. în data de 24 august 1935 fără a depune certificatul de moştenitor fiind neclar în acelaşi timp dacă N.C. este unul şi acelaşi cu N.H.
Deşi în dosarul Tribunalului Dolj, cât şi în dosarul Curţii de Apel Craiova nr. 2769/CIV/2002 sunt acte din care reiese că reclamantul a optat pentru Legea nr. 18/1991 pentru valorificarea drepturilor sale, instanţa apreciind că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu a analizat pretenţiile reclamantului în raport de normele imperative cuprinse în această lege şi în normele metodologice.
De asemenea, prin acţiunea introductivă s-a arătat că pe rolul Tribunalului Dolj se află dosarul nr. 8961/2001 privind retrocedarea acestui teren (fiind la dosar şi certificatul Tribunalului) dosar nr. 2769/CIV/2002 Curtea de Apel Craiova.
Deşi investită prin declinare în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., instanţa a apreciat că se află în situaţia judecării apelului declarat de reclamant fiind neclar dacă reclamantul a declarat sau nu apel, iar cadrul procesual stabilit prin acţiunea introductivă fiind altul cu ocazia pronunţării deciziei nr. 241/2002 figurând pârâţi şi Primăria municipiului Calafat şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În rejudecare instanţa de trimitere eventual după administrarea de probe noi urmează să aibă în vedere aceste aspecte analizând şi celelalte critici formulate de pârâţi.
Cu referire la recursul reclamantului N.V. Prin petiţia aflată la dosar, şi înregistrată la 2 februarie 2002 recurentul-reclamant a retras recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată".
Conform principiului disponibilităţii părţile pot dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare conferite de lege, pot exercita căile de atac, pot renunţa la căile de atac. El este unul din principiile care guvernează procesul civil.
Aşa fiind, urmează a se lua act de renunţarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Calafat, S.N.T.R. S.A. şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor împotriva deciziei nr. 241 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Ia act de retragerea recursului reclamantului N.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2004. Civil. Daune morale (materiale).... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
