ICCJ. Decizia nr. 1282/2004. Civil. Decadere din drepturi parintesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1282/2004
Dosar nr. 2664/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2002 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta Comisia pentru protecţia copilului din cadrul Consiliului Local sector 6 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul S.F. cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună decăderea din drepturile părinteşti faţă de copilul S.A.M.
În drept a invocat dispoziţiile art. 109 C. fam.
În motivare a arătat în esenţă că minora S.A.M. s-a născut la data de 21 februarie 1995 în urma unei legături de concubinaj dintre pârât şi mama acesteia.
Fetiţa este întreţinută de mama sa şi soţul acesteia, iar tatăl natural nu s-a mai interesat de situaţia ei din luna iunie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1822 din 13 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 109 C. fam.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 156 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul a fost respins, fiind confirmată soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând generic dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., considerând că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 109 C. fam., în sensul că pârâtul nemaivizitând-o pe minoră de la vârsta de 4 luni a dat dovadă de neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte.
Recursul nu este fondat şi urmează să fie respins pentru considerentele ce vor urma.
Conform dispoziţiilor art. 109 C. fam. „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti.
În speţă atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au pronunţat soluţii legale şi temeinice.
Din actele şi lucrările dosarului nu reiese că sunt îndeplinite condiţiile imperative cerute de art. 109 C. fam., pentru a se pronunţa decăderea din drepturile părinteşti ale pârâtului.
Simplul fapt că minora se află în îngrijirea mamei nu este un element care să atragă decăderea din drepturile părinteşti ale tatălui natural şi nu este o condiţie, în sensul art. 109 C. fam.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia pentru Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti împotriva deciziei nr. 156 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2004. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1270/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs... → |
|---|
