ICCJ. Decizia nr. 1356/2004. Civil. Revendicare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1356/2004
Dosar nr. 3888/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 12 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta G.A. şi a obligat pârâta Primăria municipiului Bucureşti să-i restituie acesteia în deplină proprietate şi posesie cota de ½ din imobilul situat în Bucureşti, str. Armenească, compus din 4 camere, hol, baie, bucătărie, spălătorie şi anexe şi 3 camere pe coridor.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la restituirea a 321 monezi aur sau contravaloarea lor, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că G.G. şi P.I., tatăl şi respectiv bunicul reclamantei, au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 1637 din 5 decembrie 1958 la pedepse privative de libertate, dispunându-se confiscarea averii lor şi a 321 monezi aur în favoarea statului.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 1808 din 4 aprilie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpaţii au fost achitaţi şi s-a înlăturat măsura confiscării averii şi a monezilor din aur.
Reclamanta, în calitate de succesoare a proprietarilor imobilului, a cărui confiscare s-a dispus pentru ½ parte, este îndreptăţită la restituirea lui, dar nu şi la restituirea monezilor, pentru care temeiul de drept invocat în acţiune nu este aplicabil, monezile nu mai există, fiind topite şi valorificate în folosul statului, reclamanta are vocaţia de a cere restituirea contravalorii lor pe calea unei acţiuni personale patrimoniale supuse prescripţiei.
Apelul declarat de reclamantă, prin care s-a cerut modificarea sentinţei, în sensul obligării Ministerului Finanţelor Publice la plata sumei de 573.126.008 lei, echivalentul a 321 monezi aur, stabilit prin expertiză, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 278 din 19 iunie 2002.
S-a argumentat în sprijinul soluţiei că reclamanta a investit instanţa de fond cu obligarea Ministerului Finanţelor Publice la restituirea monezilor sau a contravalorii lor, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 481, art. 998, art. 1000 C. civ. şi pe orice alte prevederi legale, iar deţinerea de metale preţioase şi sub formă de monezi, în special, este reglementată prin norme speciale derogatorii de la dreptul comun, care o îndreptăţesc pe reclamantă la introducerea unei acţiuni personale patrimoniale cu respectarea prevederilor OUG nr. 190/2000 şi OUG nr. 296/2000.
În apel, se mai arată în considerentele deciziei, nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, iar prin motivele de apel invocate se tinde la modificarea cauzei deduse judecăţii, ceea ce este inadmisibil, aşadar apelul a fost respins.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând, potrivit precizării orale, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, care nu a cercetat fondul cauzei, ci a îndrumat-o la promovarea unei alte acţiuni în baza OUG nr. 190 şi nr. 296 din 2000, fără a pune în discuţie actele normative şi fără a sesiza că obiectul acţiunii este întoarcerea executării.
Recursul reclamantei este fondat şi urmează a se admite.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat restituirea în natură a 321 monezi aur sau contravaloarea lor, monezi preluate de stat cu titlu de confiscare specială în baza unei hotărâri penale de condamnare, care ulterior a fost casată, inculpaţii achitaţi şi s-a înlăturat măsura confiscării speciale.
Temeiul juridic al acţiunii în restituirea bunurilor confiscate sau a contravalorii lor, îl constituie Decizia nr. 1808 din 4 aprilie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, care a admis recursul în anulare împotriva sentinţei nr. 1637/1958 şi a deciziei nr. 37/1959 privind pe autorii recurentei, a casat hotărârile, a dispus achitarea lor şi a înlăturat atât pedeapsa confiscării averii, cât şi măsura de siguranţă a confiscării speciale a monezilor.
Drept urmare, indiferent de textele de lege invocate de recurentă în cererea de chemare în judecată, ea se găseşte în situaţia întoarcerii executării, fiind aplicabile cauzei prevederile art. 311, art. 4041 – art. 4043 C. proc. civ.
Potrivit art. 311 C. proc. civ., hotărârea casată nu are nici o putere. Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, iar art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., dispune că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul de întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Întrucât instanţa de apel nu a examinat fondul cauzei privind capătul de cerere referitor la monezi, recursul se va admite, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva deciziei nr. 278 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1357/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1360/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
---|