ICCJ. Decizia nr. 1358/2004. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1358/2004
Dosar nr. 1515/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 mai 2002 Casa de economie, credit, asistenţă şi pensii a personalului din poştă şi telecomunicaţii a solicitat revizuirea deciziei nr. 251/ A din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care i s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 927 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, B.C., L.Ş., P.P.E.I., N.L. şi SC H.N. SA. Revizuienta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţia art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 52 din 12 februarie 2000, a respins ca nefondată cererea de revizuire.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 927 din 30 noiembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, a respins acţiunea revizuientei-reclamante prin care solicitase retrocedarea imobilului situat în Bucureşti, str. Căderea Bastiliei şi respectiv anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de SC H.N. SA cu cei patru pârâţi persoane fizice menţionaţi în cererea de revizuire, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu era continuatoarea de drept şi de fapt a fostului proprietar al imobilului revendicat, C.E.C.A.C. P.T.T.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia a cărei revizuire a fost solicitată. Examinând conţinutul prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanţa de apel se poate cer e dacă aceasta s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, aceeaşi instanţă a constatat că solicitarea revizuientei nu putea fi primită, deoarece nici una din situaţiile invocate în textul menţionat nu se regăseau în conţinutul motivării cererii de revizuire.
În contra acestei decizii a declarat recurs C.E.C.A.C. P.T.T. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 7 - 10 C. proc. civ. şi referindu-se exclusiv la aspecte vizând fondul cauzei care ar fi condus la concluzia fără dubiu, că revizuienta, avea calitate personală activă în a promova acţiunea în revendicare fiind aceeaşi persoană juridică cu antecesoarea sa C.E.C.A. P.T.T. desfiinţată şi spoliată în mod abuziv prin Decretul nr. 358/1944 act normativ neconstituţional în raport cu Constituţia din 1948 şi abrogat expres prin Legea nr. 122/1996.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., deja evocate revizuirea unei hotărâri definitive pronunţate de o instanţă de apel cum este şi cazul din speţă, se poate cere numai în situaţiile strict şi limitativ enunţate de text, fiind o expresie a principiului disponibilităţii procesuale care obligă instanţa să statueze numai în limitele în care a fost sesizată.
Or, cele trei ipoteze evidenţiate de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv „extra petita", „minus petita" şi „omisiunea de pronunţare", nu se regăsesc în cauză, întrucât instanţa de fond a cărei soluţie a fost menţinută în apel, a respins acţiunea reclamantei-revizuiente urmare examinării excepţiei formulate prin întâmpinare de către pârâtul-intimat L.Ş. vizând lipsa calităţii procesuale active a acesteia.
Astfel fiind, cererea de revizuire formulată de C.E.C.A. P.T.T. care nu invoca nici una din situaţiile evidenţiate de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., a fost corect respinsă.
În acest context recursul formulat de revizuienţi prin care se invocă critici vizând exclusiv fondul cauzei a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge recursul declarat de revizuienta C.E.C.A. P.T.T. împotriva deciziei nr. 52 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2004. Civil. Actiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1357/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
