ICCJ. Decizia nr. 1408/2004. Civil. Restituire imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1408/2004
Dosar nr. 5179/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Reţine următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1779 din 14 august 2001 la Primăria comunei Craşna din judeţul Sălaj J.G. a solicitat, în temeiul art. 2, 4, 6, 7 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a unui imobil situat în comuna Craşna la şi care era compus dintr-un teren şi o construcţie folosită ca „dispensar".
Distinct de aceasta printr-o altă notificare înregistrată la aceeaşi primărie cu numărul 1779 din 14 august 2001 J.G. a solicitat, în temeiul aceloraşi prevederi ale Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a unui teren („grădină") intravilan descris în C.F. nr. 3929 şi având numărul topografic 890/b/2.
La 10 septembrie 2001, PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA, jud. Sălaj a emis Dispoziţiile numerele 83 şi 86 prin care au fost respinse aceste cereri de restituire în natură a imobilelor menţionate.
În cuprinsul dispoziţiei nr. 83 referitoare la construcţia utilizată ca dispensar a fost inserată propunerea de acordare a unor măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti.
La 23 octombrie 2001, reclamantul J.G. a formulat o acţiune prin care cerea anularea dispoziţiei nr. 86 solicitând, de asemenea, recunoaşterea dreptului său de a i se restitui în natură „terenul cu nr. top. 890/b/2 (grădină intravilan)".
În subsidiar reclamantul a menţionat că, în situaţia în care restituirea în natură a terenului nu ar fi posibilă, solicită să îi fie acordate „măsuri reparatorii prin echivalent".
Acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, cu numărul de dosar 2216/2001.
Tot la 23 octombrie 2001 pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată, cu numărul de dosar 2219/2001, o altă acţiune prin care J.G. solicita anularea dispoziţiei nr. 83 şi recunoaşterea în favoarea sa a dreptului de a i se restitui în natură „imobilul situat la adresa nr. 15, Craşna + terenul aferent"
Prin încheierea pronunţată la 14 decembrie 2001, instanţa a dispus conexarea celor două dosare sub numărul 2216/2001, iar la 10 ianuarie 2002, J.G. a formulat în scris o precizare de acţiune în cuprinsul căreia a expus pe larg argumentele de fapt şi de drept care operează în favoarea restituirii în natura a celor două imobile.
Prin sentinţa civilă nr. 648 pronunţată la 26 aprilie 2002, Tribunalul Sălaj Zalău a admis acţiunea astfel cum fusese precizată anulând Dispoziţiile nr. 83 şi 86 emise de PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA la 10 septembrie 2001.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus „restituirea în natură a imobilului constituind casa şi suprafaţa de 3 347 mp înscris în C.F. 3929 Craşna, nr. top. 890/b/2/1", precum şi a „terenurilor în suprafaţă totală de 17.860 mp situate pe nr. top. 890/b/2/2".
Totodată s-a constatat „dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent" pentru o suprafaţă de 7 mp din terenul menţionat ocupată de „construcţia S.G.A.", precum şi pentru „terenul în suprafaţă de 6200 mp situat pe nr. top. 890/b/2/1, folosit de Grupul Şcolar Industrial Craşna".
Apelurile făcute ulterior de reclamantul J.G. şi de pârâta „PRIMĂRIA COMUNEI CRAŞNA prin PRIMAR" împotriva acestei sentinţe au fost respinse prin Decizia civilă nr. 117 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, la 3 octombrie 2002 în dosarul nr. 4082/2002.
Pronunţând aceste hotărâri instanţa de apel a reţinut în esenţă că formularea şi judecarea acţiunilor reclamantului în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI CRAŞNA reprezentată de către PRIMAR este justificată atât în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, cât şi cu natura actelor procesuale efectuate în speţă.
Pentru aceste considerente a fost înlăturată o excepţie privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate de PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA.
Totodată instanţa de apel a reţinut că soluţionarea cauzei în fond s-a făcut printr-o corectă interpretare a prevederilor art. 8 alin. (1) şi respectiv art. 16 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care în speţă nu s-a dovedit existenta unor titluri în baza cărora imobilele care formează obiect de litigiu să fi fost preluate de către stat.
În acelaşi context s-a subliniat că restituirea în natură a construcţiei situate la nr. 15 în comuna Craşna este justificată, deoarece funcţionarea în acea clădire a unor cabinete medicale private nu este de natură a face aplicabile în cauză prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care se referă exclusiv la unităţi sanitare bugetare.
În ceea ce priveşte terenul care fusese anterior afectat Grupului Şcolar Industrial Craşna s-a apreciat că recunoaşterea în favoarea reclamantului a unui drept la măsuri reparatorii numai pentru suprafaţa ocupată de construcţii şi restituirea în natură a suprafeţei libere este conformă prevederilor legale aplicabile în materie.
În acelaşi timp instanţa de apel a reţinut că, în raport cu natura litigiului, nu poate fi primită cererea reclamantului de a i se restitui cheltuielile de judecată, deoarece „aplicarea greşită a normelor Legii nr. 10/2001, cu prilejul emiterii celor doua dispoziţii nu înseamnă şi culpă procesuală".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul J.G. şi pârâtul PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul J.G. a criticat hotărârile pronunţate în cauză exclusiv sub aspectul respingerii cererii sale de obligare a pârâtului la plata contravalorii cheltuielilor de judecată, susţinând că în acest mod instanţele au încălcat prevederile art. 274 – art. 277 C. proc. civ.
În ceea ce îl priveşte pârâtul PRIMARUL COMUNEI CRAŞNA a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt date cu încălcarea sau greşita aplicare a unor dispoziţii legale deoarece:
Primăria comunei Craşna nu avea calitate procesuală şi prin urmare nu putea figura ca parte în proces, cu atât mai mult cu cât cele două dispoziţii contestate de reclamant nu sunt emise de primărie ci de primar ca „autoritate executivă în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001";
în cauză nu au fost citaţi legal „toţi moştenitorii defunctului G."
instanţele au ignorat precizarea reclamantului prin care solicita restituirea în natură doar a casei şi a „terenului rămas liber", acceptând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul „ocupat";
soluţionarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor OUG nr. 116/1999 şi OG nr. 124/1998 care definesc regimul juridic al cabinetelor medicale,
în acelaşi context s-a apreciat greşit că funcţionarea în clădirea aflată în litigiu a cabinetelor unor medici de familie nu ar corespunde unui interes public,
în cazul ambelor imobile au fost încălcate prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001;
în speţă s-a reţinut în mod greşit că sarcina probei cât priveşte dovedirea naţionalizării terenului ar reveni pârâtului.
Tot în motivarea recursului declarat de pârât s-a susţinut că instanţele nu au luat în considerare argumentul conform căruia „începând cu anii 60" evidenţele din cărţile funciare nu au mai fost ţinute în mod riguros şi că prin urmare nu constituie o probă relevantă.
De asemenea, a fost evocat caracterul contradictoriu al argumentaţiei utilizate de instanţe care:
au soluţionat diferit acţiunea cât priveşte doua suprafeţe ale unui teren care în realitate era supus unui regim juridic unitar ş.
au utilizat o terminologie inadecvată menţionând concomitent inexistenţa vreunui titlu de preluare de către stat a aceluiaşi teren şi respectiv inexistenta unui titlu „valabil".
Este de observat că, sub aspect strict formal, aceste ultime apărări corespund prevederilor art. 304 pct. 10 şi respectiv pct. 7 C. proc. civ.
Prin urmare respectivele texte de lege sunt succeptibile de a fi avute în vedere în analizarea recursului, deşi nu au fost invocate în mod expres de către pârât, întrucât o astfel de deficienţă de motivare este remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Ulterior declarării recursurilor cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 5179/2002, iar reclamantul şi pârâtul au solicitat în scris respingerea recursului părţii adverse.
Având a se pronunţa asupra recursurilor astfel declarate, Curtea constată că unele dintre terenurile care formează obiectul litigiului sunt susceptibile de a fi exceptate de la restituirea în natură în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece sunt ocupate de construcţii.
Expertiza efectuată în cauză a evidenţiat în acest sens suprafaţa de 7 metri pătraţi ocupată de o clădire aparţinând „S.G.A. Zalău", precum şi suprafaţa de 6 200 mp ocupată de construcţiile şi anexele Grupului Şcolar Industrial Craşna.
O altă suprafaţă de teren agricol de 10 400 mp a fost identificată, de asemenea, ca fiind folosită de către grupul şcolar amintit şi deci susceptibilă de exceptare de la restituirea în natură în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Probele administrate nu au clarificat în ce măsură clădirea denumită „dispensar" poate fi considerată ca aparţinând unei „instituţii bugetare din sănătate", ipoteză în care şi respectiva construcţie ar fi, de asemenea, exceptată de la restituirea în natură în temeiul aceluiaşi art. 16 alin. (1).
Cerinţele Legii nr. 10/2001 nu au fost respectate nici sub aspectul identificării cu certitudine a unităţilor deţinătoare ale imobilelor aflate în litigiu.
Este de amintit că sintagma „unitate deţinătoare" este definită în preambulul celui de-al doilea capitol al Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, iar în raport cu datele speţei nici Comuna Craşna, nici Consiliul local ori Primăria comunei nu au această calitate, cel puţin în ceea ce priveşte terenurile aflate în patrimoniul Grupului Şcolar Industrial Craşna ori a S.G.A. Zalău.
Împrejurarea că emiterea celor doua dispoziţii atacate s-a făcut cu ignorarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamantului nefiindu-I comunicate, acolo unde era cazul, unităţile deţinătoare ale imobilelor, nu este de natură a justifica soluţionarea cererilor acestuia cu încălcarea unor principii de ordine publică.
De exemplu stabilirea unor măsuri reparatorii nu poate avea loc fără identificarea şi citarea în cauză a tuturor unităţilor deţinătoare ale imobilelor, în aşa fel încât acestea din urmă să îşi poată valorifica, într-un proces echitabil, propriile drepturi.
Neţinând seama de această cerinţă instanţa de apel a pronunţat o decizie care intră sub incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În raport cu textul de lege menţionat şi cu prevederile art. 212 alin. (1) – (3) şi art. 213 C. proc. civ., recursurile declarate în cauză urmează a fi deci admise cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de apel va supune dezbaterii părţilor în primul rând chestiunile care privesc definirea riguroasă a cadrului juridic de soluţionare a cauzei, prioritară în acest sens fiind identificarea tuturor unităţilor deţinătoare ale imobilelor aflate în litigiu.
În urma clarificării acestui aspect instanţa urmează să pună în vedere reclamantului necesitatea precizării acţiunii, în sensul de a indica dacă a intenţionat să cheme în judecată, potrivit principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, respectivele unităţi deţinătoare.
În cadrul juridic astfel precizat instanţa urmează a analiza şi celelalte apărări formulate de părţi, inclusiv pe acelea evocate în motivarea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul J.G. şi de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI CRAŞNA, jud. Sălaj împotriva deciziei civile nr. 117 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelurilor declarate de reclamant şi de pârât împotriva sentinţei civile nr. 648 din 26 aprilie 2002 a Tribunalului Sălaj Zalău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1411/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1415/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
