ICCJ. Decizia nr. 1557/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1557
Dosar nr. 10969/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile conexe înregistrate la 9 septembrie 2002 şi la 7 martie 2003, reclamanţii B.R.F., S.A. şi P.N. au solicitat anularea dispoziţiilor nr. 5777 din 15 august 2002 şi nr. 5789 din 19 august 2002 ale Primarului Municipiului Brăila prin care li s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în Brăila, pentru lipsa calităţii de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului.
La 23 decembrie 2002 a decedat reclamanta S.A., acţiunea fiind continuată de succesorul (fiul) S.A.V.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin sentinţa nr. 385 din 30 octombrie 2003, a admis contestaţiile, a desfiinţat dispoziţiile nr. 5777/2002 şi nr. 5789/2002 ale Primarului Municipiului Brăila şi a constatat că reclamanţii au calitate de moştenitori ai lui P.S. şi P.E., foştii proprietari ai imobilului în litigiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 672 şi urm. C. civ., reclamanţii sunt moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului aflat în litigiu şi în această calitate sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 279/A din 5 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila cu motivarea că, potrivit art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Primăria Municipiului Brăila susţinând că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura acestuia, iar, pe de altă parte, Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Dezvoltând motivele de recurs, pârâta a susţinut că reclamanţii, chiar dacă ar avea calitatea de moştenitori ai foştilor proprietari, nu sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece s-a dovedit că imobilul a fost preluat de stat în baza unui titlu legal, iar, la data decesului foştilor proprietari, aceştia din urmă nu aveau în patrimoniu imobilul a cărei restituire în natură s-a solicitat.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. În sensul acestei legi, potrivit art. 2, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege, printre altele, imobilele naţionalizate fără titlu valabil, precum şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării.
Imobilul aflat în litigiu situat în municipiul Brăila, a fost preluat de stat, prin naţionalizare, conform Decretului nr. 92/1950, de la foştii proprietari P.E. şi P.S.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că imobilul a fost preluat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării deoarece foştii proprietari, funcţionar şi casnică, erau exceptaţi de la naţionalizarea dispusă prin Decretul nr. 92/1950.
În raport cu reglementarea legală enunţată, imobilul pentru care reclamanţii s-au adresat justiţiei a fost preluat în mod abuziv.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 4 alin. (2) de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Foştii proprietari P.E. şi P.S. au decedat în 1979 şi respectiv în 1956. Cei trei reclamanţi sunt strănepoţi (rude de gradul IV) ai fostului proprietar P.S. Reclamantul P.N. este şi moştenitor testamentar al fostei proprietare P.E.
În calitate de moştenitori ai persoanelor fizice care au fost proprietare a imobilului la data preluării în mod abuziv, reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, aşa cum, corect au reţinut atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel.
Nu are nici un suport juridic susţinerea recurentei că, din moment ce imobilul nu se mai afla în patrimoniul foştilor proprietari la data decesului acestora, cererea reclamanţilor ar trebui respinsă.
Curtea de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 când a pronunţat Decizia, aşa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Brăila împotriva deciziei civile nr. 279/A din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1572/2004. Civil. Granituire si revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 1560/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
