ICCJ. Decizia nr. 1572/2004. Civil. Granituire si revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1572
Dosar nr. 11550/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iunie 2002, la Judecătoria Mangalia, reclamantul A.I.C. a chemat în judecată pe pârâţii C.T., G.G. şi A.A. solicitând grăniţuirea proprietăţilor.
Pe parcursul procesului, la judecătorie, reclamantul a făcut mai multe precizări ale acţiunii, în fond arătând că revendică suprafaţa de 1567 mp şi cere grăniţuirea proprietăţii sale învecinate cu pârâţii.
Judecătoria Mangalia, prin sentinţa civilă nr. 1639 din 6 noiembrie 2003, a respins acţiunea.
În considerentele sentinţei, instanţa a arătat că reclamantul nu a dovedit că este proprietarul terenului revendicat, ba mai mult reclamantul s-a opus administrării probelor cu martori şi expertiză pentru a se stabili dacă a avut loc o deposedare a vreuneia din părţi.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 158/C din 23 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamant cu motivarea că acţiunea nu putea fi admisă cât timp reclamantul nu a dovedit că este proprietarul întregii suprafeţe de teren revendicate şi a refuzat să fie administrate probele necesare stabilirii corecte a situaţiei de fapt.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul susţinând, în esenţă, că este nemulţumit de decizie deoarece trebuia să admită acţiunea pentru revendicarea suprafeţei de 110 mp şi să stabilească graniţa dintre proprietăţile părţilor. Recurentul a mai susţinut că terenul aflat în litigiu este măsurat şi pârâţii ştiu cât teren au ocupat abuziv.
Recursul nu este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată şi precizată în mod repetat, reclamantul a revendicat o suprafaţă de teren şi în acelaşi timp a arătat că doreşte a-i îndatora pe vecinii săi, pârâţi în proces, la grăniţuirea proprietăţilor lipite cu a sa.
Făcând o propunere înaintea judecăţii, reclamantul trebuia, potrivit art. 1169 C. civ., să o dovedească. Or, în cauză, reclamantul nu a dovedit că este proprietarul suprafeţei de teren revendicate aşa încât capătul de acţiune privind revendicarea nu putea fi admis.
Cu privire la grăniţuire, instanţa de fond, exercitându-şi rolul activ, a pus în discuţia părţilor utilitatea probei cu martori şi a celei cu expertiză tehnică pentru a se stabili dacă pârâţii au adus modificări gardului ce desparte proprietăţile şi a identifica terenurile părţilor în raport cu actele de proprietate.
Cum reclamantul s-a opus administrării probelor menţionate, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au reţinut, corect, că nu este întemeiată cererea de grăniţuire.
Decizia curţii de apel fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A.I.C. împotriva deciziei civile nr. 158/C din 23 februarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2004. Civil. Servitute. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1557/2004. Civil. LG. 10/2001. Recurs → |
|---|
